Săptămâna trecută, președintele israelian Reuben Rivlin l-a însărcinat pe Benny Gantz (liderul formațiunii politice de centru – stânga Alb – Albastru) cu formarea unui nou guvern, după ce premierul Benyamin Netanyahu a eșuat în această încercare a doua oară (caz unic în politica israeliană). Totul este rezultatul scrutinului din septembrie.

Toate aceste evenimente își au explicația în specificul Israelului și al vieții politice israeliene. Datorită contextului geopolitic, societatea israeliană este profund militarizată, armata și serviciile secrete fiind considerate printre pilonii statului. Mulți dintre politicieni provin dintre ofițerii forțelor armate (Tzahal) sau ai serviciilor secrete (Mossad, Shin Beth, Aman). Este oarecum asemănător cu cursus honorum al demnitarilor din Imperiul Roman. Majoritatea foștilor ofițeri se raliază partidelor de stânga, numai o minoritate aderând la partidul de dreapta Likud (Benyamin Netanyahu, Ariel Sharon etc.). Structura statului și a instituțiilor sale a copiat în mare măsură modelul britanic, înclusiv prin absența unei Constituții scrise clasice. În același timp, există un grad destul de mare de corupție în viața politică, fapt dovedit de scandalurile și condamnările survenite în decursul anilor.

După 2000, a crescut foarte mult influența evreilor din fosta URSS. Din păcate, aceștia au adus în viața publică toate păcatele tipic rusești, corupția, alcoolismul și violența. Datorită acestui aspect se poate constata apropierea lui Netanyahu de Vladimir Putin și transformarea Israelului într-un prieten al Rusiei, ceea ce nu s-a mai întîmplat din 1948.

Influențele s-au observat și în România, probabil în articularea exercițiului de mutare a ambasadei la Ierusalim. Referitor la scandalul mutării ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim, trebuie să ținem cont de faptul că, până în 1989, țara noastră a fost printre puținele care a avut concomitent relații bune atât cu Israelul, cât și cu statele arabe. Iar comportamentul lui Netanyahu este apropiat de cel al lui Donald Trump.

Pentru perioada următoare, pot fi identificate câteva evoluții posibile.

Alternativele ar putea fi un guvern de uniune națională, un guvern minoritar sau noi alegeri.

Orice variantă în care Benny Gantz poate forma un guvern este optimistă. Timpul lucrează în favoarea lui.

Soarta lui Netanyahu depinde mult de cele trei cazuri de corupție în care este implicat, investigate de către parchet. Dacă va fi pus sub acuzare, poziția sa politică va fi mult slăbită, inclusiv prin pierderea poziției de lider al partidului. Unii membri ai partidului său, Likud, ar putea pleca din partid, iar partenerii săi de alianță să caute alte variante politice.

O mare parte din succesul lui Gantz se datorează promisiunii sale de a reduce controlul minorității ultrareligioase asupra majorității laice a populației

Au mai fost două guverne de uniune națională în Israel, în 1984 – 1986 (guvernul Perez – Shamir) și 2001 – 2005.

Un alt set de alegeri (dacă și Benny Gantz nu poate forma un guvern în 28 de zile) ar fi avantajoase din punct de vedere politic, dar nu sunt dorite de electorat. Este vorba aici despre cheltuieli suplimentare, un grad ridicat de absenteism și paralizarea activității guvernamentale, a forțelor armate și a serviciilor secrete.

Marea majoritate înclină spre un guvern de uniune națională și vor ca Netanyahu să demisioneze. Liderul Alb – Albastru însă a afirmat că nu va forma un guvern cu cineva investigat de către justiție.

Nici liderii internaționali nu îl mai simpatizează pe șeful Likud.

Responsabilii instituțiilor de forță sunt nemulțumiți de noua atitudine a administrației Trump. Ne referim aici la lipsa de reacție față de atacurile împotriva instalațiilor companiei Aramco din 14 septembrie și la părăsirea teatrului de război din Siria.

Cu toate acestea, chiar dacă Gantz va deveni prim-ministru în locul lui Netanyahu, relațiile cu SUA nu se vor schimba prea mult.

Unii dintre liderii lumii de afaceri și-au exprimat dezaprobarea față de rezultatele economice ale mandatului actualului prim-ministru.

Măsurile economice populiste (similare celor ale lui Donald Trump) și creșterea cheltuielilor pentru construirea unor noi colonii evreiești au dus la creșterea deficitului bugetar.

Legat de crearea unor noi colonii, trebuie menționată creșterea influenței politice a evreilor ultraortodocși, care au facilitat foarte mult creșterea electorală a Likud.

Netanyahu i-a catalogat de prea multe ori pe foștii generali membri ai partidelor de stânga ca fiind antisioniști. Alegătorii au început să se sature de asemenea trucuri (apropiate de „statul paralel” al lui Liviu Dragnea sau de „statul profund”al lui Donald Trump). Ei și-au dat seama de faptul că pacea și securitatea promise de prim-ministru sunt amenințate de extremismul sionist promovat și ocrotit de el.

Durata lungă a mandatului (din 2009, pe lângă primul mandat din perioada 1996 – 1999) l-a făcut pe Netanyahu să se creadă și să se comporte ca un rege. Dar democrațiile nu pot fi decât de monarhi clasici și constituționali.

Instalarea lui Benny Gantz ar putea avea un efect pozitiv și pentru România. Tatăl său s-a născut la Sovata, iar mama sa, în Ungaria, aproape de granița cu România.

În încheiere, putem apela la două mostre ale înțelepciunii populare evreiești.

„Fie-ți teamă de berbecul dinaintea ta, de calul din urma ta și de proștii din toate părțile.”

„Cere sfatul unui dușman și fă invers.” ■