BNR a devenit un club exclusivist de domni

107
6 minute de lectură

O săptămână plină pentru politicieni, aici și aiurea. La ora închiderii ediției, Mugur Isărescu așteaptă votul parlamentului pentru un nou mandat la conducerea Băncii Naționale a României (BNR), împreună cu echipa de conducere selectată de politicieni. Surpriza săptămânii vine de la Bruxelles, unde liderii europeni au agreat înlocuirea lui Mario Draghi cu Christine Lagarde, șefa Fondului Monetar Internațional (FMI) la cârma Băncii Centrale Europene (BCE). Din păcate, după retragerea lui Agnes Nagy, boardul BNR a devenit un club exclusivist de domni. În general, arbitrii piețelor românești, fie că este vorba de piața bancară, financiară, în general, fie că este vorba de Consiliul Fiscal sau de cel al Concurenței, sunt instituții dominate aproape exclusiv de bărbați.

Până la urmă, spunea Ayn Rand, cea care a creat curentul filosofic „Obiectivism”, banii sunt doar un instrument. Te vor duce oriunde-ți dorești, dar nu te vor înlocui la locul de comandă”. Rand a exercitat o puternică influență intelectuală asupra legendarului Alan Greenspan, fostul șef al Federal Reserve, sistemul american de bănci centrale. Reamintim, deci, în treacăt, de profilul complex, cultural, profesional și intelectual al șefilor marilor bănci centrale.

Deși în linii mari bancherii centrali și-au menținut pozițiile, s-au strecurat și compromisuri politice. Ionuț Dumitru, fostul șef al Consiliului Fiscal, un economist cu o excepțională experiență în piața financiară, cu o cultură economică foarte complexă (un potențial guvernator, după retragerea lui Mugur Isărescu), a fost ignorat de comisiile de specialitate. În schimb, Dan Radu Rușanu, un finanțist respectabil, de altfel, care însă a făcut față curajos unor probleme de integritate, a intrat în boardul BNR. Marin Dinu, un distins profesor universitar la Academia de Studii Economice, a ieșit din cărți, în schimb a intrat în boardul BNR Leonardo Badea, care ocupă încă fotoliul de președinte al Autorității de Supraveghere Financiară, arbitrul piețelor financiare non-bancare. Csaba Balint este un economist excepțional, cu o foarte fină percepție a perspectivelor și prognozelor economice. Balint o înlocuiește, cu susținerea UDMR, pe Agnes Naghy, conferențiar la Universitatea Babeş-Bolyai. Plecarea lui Daniel Dăianu este o pierdere pentru BNR, dar un câștig pentru stabilitatea financiară, deoarece are toate șansele de a conduce un alt institut esențial pentru economia românească, deși intens ignorat de politicieni, Consiliul Fiscal. Ca atare, Consiliul Fiscal este, și el, pe mâini bune, consideră Constantin Rudnițchi în ediția aceasta de Reporter Global. O confuzie de nume a creat emoție în mediul financiar, deoarece mulți s-au așteptat la o revenire în banca centrală a excepționalului economist care este Cristian Popa, cel care a dirijat, strălucit, politica monetară a BNR. A fost vorba însă de un al Cristian Popa, director de investiţii al NN Pensii.

Spre deosebire de politicienii nominalizați pentru fotoliile de conducere importante din structura de vârf a Uniunii Europene, care au nevoie de votul Parlamentului European, destul de fragmentat, Lagarde n-are emoții. Șeful BCE este numit de liderii Europei. Piețele financiare s-au relaxat, deoarece Lagarde este percepută ca un economist cu viziuni mai relaxate decât principalul favorit în cursa pentru BCE, președintele Bundesbank, Jens Weidmann. În România, PSD și-a reconstruit structura de conducere, însă, din păcate, din perspectivă economică lucrurile nu stau foarte bine. Populismul avântat al creatorilor programului de guvernare creează deja mari probleme bugetului. Indiferența sau incapacitatea de a absorbi fonduri europene ne răvășește și mai mult bugetul și, în general, amână dezvoltarea țării. Scandaloasa subfinanțare a culturii este atât expresia lipsei generale de bani a bugetului, cât și efectul unei indiferențe ignorante față de artă și cultură, în general, a unor vremelnici șefi de instituții. Nu doar Cultura este subfinanțată, ci și educația sau sănătatea. Majorarea salariilor într-un ritm care nu putea fi suportat de buget a lăsat spitale fără medicamente, elevi fără burse și școli cu WC-ul în curte. Foștii dirijori ai guvernării economice, șmecheri, probabil, s-au gândit că, dacă pun mâna pe boardul băncii centrale, lucrurile se rezolvă. Cum? Prin ajustare, un cuvânt din limbajul economic pe care-l detest, deoarece el înseamnă sărăcire. Ajustarea prin inflație sau prin devalorizarea monedei este un instrument ideal pentru a „corecta” micile nebunii electorale. Cu alte cuvinte, promiți salarii mărite, le dai, onorezi promisiunea, deși toată lumea serioasă și profesionistă îți spune că nu-ți permiți. Atunci, acești artizani încăpățânați ai progarmului de guvernare erau cumva naivi? Nu, erau cinici. Dacă-și puneau favoriții la BNR, retrăiam anii ‘90 ai secolului trecut, pe când în România rula o inflație de război civil, iar leul se devaloriza masiv. De ce? Pentru că statul se împrumuta de la băncile sale, unele falimentare și falimentate, și rula tiparnița de bani. Devalorizarea și inflația camuflau sărăcia bugetelor și sărăceau populația. Atenție însă, indiferența față de criticii măsurilor cu parfum iliberal și ignorarea efectelor ascund pericole. România este extrem de vulnerabilă în eventualitatea unei recesiuni globale. Apropo, Nouriel Roubini întrezărește o recesiune globală, anul viitor. El spune că tensiunile comerciale între SUA și China, deglobalizarea și un șoc al creșterii prețului petrolului ar putea inflama o criză globală. Roubini a mai profețit ultima, dezastruoasa, criză financiară. Din păcate, avertizează Adrian Codîrlașu, politicile economice din ultimii doi ani au fragilizat economia noastră. Însă, în sezon electoral, toți politicienii știu că nicio criză nu ar putea vreodată să afecteze România. Niciodată.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele