Consensul european pentru bugetul multianual 2021-2027 pare a intra în impas după ce Germania, sprijinită de Olanda și Suedia, a cerut o reducere a cheltuielilor în viitorul cadru bugetar.

De asemenea, statele net contribuitoare au cerut o suplimentare a alocărilor pentru guvernele care susțin politicile europene  privind migrația și lupta împotriva schimbărilor climatice. De asemenea, autorii inițiativei susțin ca alocarea fondurilor europene să fie supusă condiționalității privind situația statului de drept.

Desigur, nu e nimic neobișnuit în a afla despre puncte de vedere divergente cu privire la afacerile bugetare – este subiectul care îndeobște divizează cel mai mult statele membre. Estul, beneficiar net, dorește cheltuieli mai mari pentru coeziune, Vestul, contribuitor net, vrea un control mai riguros al cheltuirii banilor. Nordul, mai pragmatic, ar vrea orientarea cheltuielilor către domenii de vârf, înalte tehnologii sau stimularea inovării și a antreprenoriatului. Sudul vrea mai mult pentru agricultură.

Până la urmă, după îndelungi și aprige negocieri, se ajunge la un compromis. De data asta e mai greu, fiindcă disensiunile dintre statele membre sunt acum mai profunde. Brexit-ul privează Uniunea Europeană de circa 12 miliarde de euro anual, dată fiind pierderea contribuției britanice la bugetul UE. Mai mult, Germania și aliații ei nu doresc nicidecum o creștere a contribuțiilor naționale, ba chiar sugerează o plafonare a acestora la 1% din PIB. Asta înseamnă mai puțini bani și o concurență mai acerbă pentru a pune mâna pe ei. Mai vin și condiționalitățile de ordin politic – după ce a devenit clar că Articolul 7 este inoperabil fiindcă nu se poate întruni unanimitatea, Berlinul vrea ca în locul „opțiunii nucleare“ să activeze pârghia bugetară.

Ungaria, însă, spune „nu“. Șeful de cabinet al premierului ungar Viktor Orban, Gergely Gulyas, a amenințat luni că Budapesta va bloca prin veto actuala formă a bugetului UE pentru 2021-2027. Motivul? Evident, condiționalitățile legate de situația statului de drept.

Poziții de forță adoptă și Polonia. Recent, președintele Andrzej Duda a criticat dur Uniunea Europeană, într-o întâlnire cu locuitorii dintr-un oraș situat în sud-estul țării.

„Când problemele noastre vor fi rezolvate, ne vom ocupa de problemele europene. Deocamdată însă, să ne lase în pace și să ne dea voie să îndreptăm Polonia!“, a spus președintele Andrzej Duda.

Să nu uităm, Polonia se află azi în plină campanie electorală înaintea alegerilor generale din 13 octombrie.

Atât Varșovia, cât și Budapesta sunt deosebit de active în a bate obrazul Europei pentru lucruri întâmplate în trecut. În aceeași întâlnire cu cetățenii, președintele Duda i-a reproșat Europei faptul că a abandonat Polonia în 1945. Sau că nu prețuiește îndeajuns blocarea avansului trupelor bolșevice, în 1920.

În timp ce Ungaria amintește Bruxelles-ului că în Evul Mediu a stat de strajă creștinătății și că la Trianon, acum 100 de ani, a suferit o nedreptate care se cere a fi compensată.

Dar este Uniunea Europeană într-atât de nerecunoscătoare? Nu s-ar zice, dacă ne-am uita peste situația țărilor net beneficiare ale bugetului european.

Principala beneficiară a bugetului european este Polonia, care iese în câștig cu vreo 8 miliarde de euro, urmată de Grecia, România și Ungaria – beneficiile nete ale acestor țări fiind în jurul a 3 miliarde de euro anual.

Așadar, Uniunea Europeană este bună atunci când susține dezvoltarea statelor din regiune. Când însă cere respectarea normelor statului de drept în Ungaria și în Polonia sau rigoare financiară în Grecia, atunci deodată este nedreaptă, neîndurătoare și, într-un fel sau altul, vinovată pentru fapte dintr-un trecut în care Uniunea Europeană nici măcar nu exista.

Președintele Duda cerea Uniunii Europene să lase Polonia să-și rezolve problemele. Dar, privind la cifrele seci, ce observăm? Nu numai că Europa n-o împiedică, dar mai și plătește masiv pentru asta.

Dar România? Până la alegerile europarlamentare din mai, românii au fost și ei supuși unei propagande antieuropene susținute. Aflam că Uniunea Europeană nu ne lasă să ne dezvoltăm sau că ne trimite înadins produse alimentare de slabă calitate, chiar și otrăvitoare. Uniunea Europeană ne defrișează pădurile, ne ia tinerii și muncitorii calificați și ne trimite în schimb parade gay, rețeaua lui Soros și alte blestemății.

Probabil că strategii care au gândit o asemenea abordare și-au făcut calculul că, dacă asta a mers în alte țări, va merge și în România. Nu a mers, dar alta a fost problema .

Ungaria și Polonia, în timp ce atacau Uniunea Europeană, se foloseau vârtos de banii ei. Cu o bună capacitate administrativă și cu finanțe publice bine ținute sub control, acestea au reușit să dezvolte pe bani europeni mari proiecte de infrastructură sau care îmbunătățesc viața comunităților locale. Într-un fel, raportat la propunerile Germaniei privind condiționalitățile legate de statul de drept, Ungaria și Polonia pot fi chiar victimele propriului succes.

Cu România e altfel. Incapabilă să folosească pe deplin banii Uniunii Europene, guvernul de la București a rămas doar cu propaganda. ■