Campania împotriva vaccinării

Bolile vor fi un mare teren de luptă politică în deceniile viitoare

45
7 minute de lectură

Charlemagne

Ediția tipărită | Europa – 19 ianuarie 2019

JENNY ARDUINI nu dorea nimic altceva decât tot ce este mai bine pentru fiul ei mic. Această mamă de 36 de ani din Emilia-Romagna, Italia, a citit că guvernul interzice prezența copiilor nevaccinați la grădinițe. I s-a părut că este ceva autocratic. Statul își impunea voința asupra familiilor, în loc să le lase să ia propriile decizii. Arduini auzise că vaccinarea poate să provoace autism. „Am fost foarte furioasă”, își amintește ea: „Voiam să îmi apăr copilul de ceva rău”. Cel mai mult, s-a simțit sufocată: „Voiam timp ca să înțeleg, timp ca să procesez asta, nu voiam să ajung la o alegere forțată”. Fiind de stânga, Arduini este în general sceptică față de autoritate. Asta a transformat-o în suporter al Mișcării Cinci Stele, un partid populist italian pe atunci în opoziție, iar acum la guvernare, care predică democrația directă și alegerea părinților în privința vaccinării.

Atât de furioasă a fost, încât le-a transmis un mesaj celor de la IoVaccino, un grup care face campanie pro-vaccinare, ca să îi critice dur pentru că au inspirat legea. E-mailul ei a ajuns la Stefano Zona, tată a trei copii și medic specializat în epidemiologie. „Jenny era realmente frustrată și mânioasă”, își amintește el. Pe parcursul mai multor luni, cei doi au discutat despre vaccinare, și la telefon, și online. Adesea, vorbeau despre frică. De ce să-ți fie frică? Cum poți face față riscurilor? Treptat, Arduini s-a îmblânzit, deoarece Zona îi părea un părinte de vârstă similară. La începutul anului trecut, și-a trimis fiul la injecție și rămâne fericită cu alegerea ei: „Sunt foarte norocoasă că furia mea s-a încheiat printr-un dialog cu experții”.

În întreaga Europă, ascensiunea populismului afectează sănătatea publică. O trăsătură comună este scepticismul față de vaccinuri. Ratele de imunizare au scăzut, iar bolile pe care sunt menite să le oprească sunt tot mai răspândite. Cazurile de rujeolă (pojar) au atins un maxim al ultimilor 20 de ani. În Italia, care fusese un model de bune practici de vaccinare, dozele administrate s-au redus din 2005 la un nivel mai scăzut decât cel din Ghana. Între 2016 și 2017, numărul de cazuri de rujeolă au crescut de șase ori, la circa 5.000. Franța, Serbia și Grecia au înregistrat și ele creșteri notabile, dar tendința se aplică pe aproape întregul continent.

Emilia-Romagna, regiunea unde trăiesc Arduini și Zona, este centrul bătăliei. Un loc prosper și bine educat, care se întinde de la Florența la Milano și care are tendința spre o politică progresistă, regiunea a decretat obligativitatea vaccinurilor pentru școlari în 2016, prima regiune din Italia care a făcut asta. Guvernul de la Roma, de centru-stânga la acea vreme, a trecut o lege similară pentru întreaga țară în 2017. Totuși, Emilia-Romagna este și centrul campaniei „antivaccinare”. În 2012, un tribunal de la Rimini a aplicat un articol infirmat, care lega autismul și vaccinurile, la un caz de alegere parentală, stârnind mișcări pro-alegere. Andrew Wakefield, un doctor britanic căzut în dizgrație, dar care este acum favoritul starurilor de la Hollywood, care scrisese acel articol, și-a prezentat acolo filmul despre presupusele pericole ale vaccinării. Tot la Rimini, o stațiune pe coasta Adriaticii și fieful Mișcării Cinci Stele, are sediul italian influenta campanie antivaccinare „Comilva.”

Mișcarea Cinci Stele a fost prima voce politică puternică a antivaccinatorilor. Beppe Grillo, bloggerul ciufulit care a fondat partidul, răspândește de mult dubiul în privința vaccinurilor. Când a intrat la guvernare în iunie trecut, Cinci Stele l-a ales prim-ministru pe Giuseppe Conte, un avocat cunoscut ca apărător al terapiei stamina, o metodă medicală infirmată, folosită pentru a trata boli precum cancerul. Partidul a făcut acum o întoarcere de 180 de grade. Săptămâna trecută, Grillo chiar a semnat un „pact pentru știință” pro-vaccinare, lansat de Roberto Burioni, un profesor în medicină de la Milano care face campanie. Dar Liga Nordului, de dreapta, pășește în vidul lăsat de reconvertirea partenerului său de guvernare. Însetat de voturile alegătorilor antivaccin, Matteo Salvini, ministrul de interne al Italiei și liderul Ligii, a adoptat liniile lui Grillo. El numește vaccinurile „nefolositoare și, în multe cazuri, periculoase, dacă nu dăunătoare” și încearcă să renunțe la vaccinările obligatorii, deși încercarea sa de a face asta, vara trecută, s-a năruit.

Asemenea omologilor lor din Italia, populiștii din alte părți – cum sunt Heinz-Christian Strache din Austria și Marine Le Pen din France – au susținut „alegerea parentală”, chiar dacă vaccinurile reușesc să țină sub control boli contagioase, precum rujeola, doar dacă 95% din populație este acoperită. Căutând o cauză alternativă pentru această boală, unii arată cu degetul spre imigranți. De fapt, aceștia sunt adesea mai bine imunizați decât băștinașii, adoptă sistemul sanitar local și nu fac nazuri cu vaccinurile. Totuși, Le Pen atacă „imigrația bacteriană”, iar Viktor Orban, prim-ministrul populist al Ungariei, îi numește pe imigranți „otravă”. Un film video animat difuzat pe rețelele sociale de Partidul Libertății îl arată pe „Ali”, un pacient cu fes și cu mustață, care încearcă și nu reușește să se infiltreze șmecherește într-un spital. Guvernul de la Viena a renunțat de asemenea la planurile de a interzice fumatul în spațiile publice.

Factorul frică

Aceste fenomene disparate trimit la ascensiunea a ceea ce am putea numi bio-populism. Este tot mai clar că populiștii din Europa vor pentru organism ceea ce vor pentru națiune: puritate, unitate și autoguvernare. Politicile de sănătate populiste înseamnă ca cetățenii să fie liberi de influențele externe – fie că sunt vaccinuri create de doctori, reglementări inventate de politicieni sau boli presupuse a fi purtate de imigranți – și să dețină controlul asupra propriei lor epidemiologii. Ei sunt mânați de frică („Nimeni altcineva nu te va apăra”, spune Arduini) și de o curioasă combinație de libertarianism de tipul eu-primul și de mentalitate de turmă anti-experiență.

Emilia-Romagna arată că există un antidot la acest bio-populism. Mulți, asemenea lui Arduini, își schimbă părerea. Burioni, cu pagina sa de distrugere a miturilor și cărțile sale cu succes la vânzare, cum este „Vaccinurile nu sunt o opinie” și „De ce știința nu poate fi democratică”, simte că înregistrează progrese. Și totuși, ne bântuie un spectru mai mare. Cel puțin o pandemie va mătura lumea interconectată în viitoarele decenii. O Europă sceptică în privința experienței medicale, hotărâtă să dea vina pentru boli pe cei dinafară, înfășurată în steaguri naționale ar putea găsi mai greu soluția pentru a face față unei asemenea crize. Virusurile, la urma urmelor, nu cunosc granițe.


Acest articol a apărut în secțiunea Europa din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Atenție la bio-populiști”

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele