Gazoductul BRUA, la care lucrările ar fi trebuit finalizate în decembrie 2019 de către Transgaz, ar urma să se interconecteze cu Turkstream, o nouă conductă rusească, prin care Gazprom transportă gaze către Europa, ocolind Ucraina prin Marea Neagră, potrivit unei declarații recente a premierului Ludovic Orban. Afirmația premierului i-a luat prin surprindere pe specialiștii din domeniul energetic, care vedeau gazoductul BRUA, finanțat parțial de UE, tocmai ca o rută alternativă de transport care să asigure independența energetică a Europei față de Rusia.

În timp ce România scoate o legislație chinuită și incoerentă în domeniul energetic (vezi Legea offshore și Ordonanța 114/2018), fără o viziune clară și care suportă nenumărate modificări, Europa și Rusia nu stau pe loc. Europa își caută noi surse de aprovizionare, iar Rusia este pregătită să vândă Europei cât mai mult gaz. În tot acest joc, România începe să fie tot mai ocolită atât de Rusia, cât și de Europa, fapt ce nu pare să o deranjeze, deși, din tranzitul gazului rusesc, compania națională de transport al gazelor naturale, Transgaz încasează taxe. Cel mai recent exemplu este că, de la începutul acestui an, Bulgaria nu mai importă gaze din Rusia printr-o conductă care trecea prin România, ci direct de la ruși, grațieunui nou gazoduct, Turkstream, prin Marea Neagră. Pe aici sunt transportate gaze în Turcia, dar și Bulgaria se alimentează tot prin această conductă. În ultimul deceniu, Rusia a investit masiv în construirea unor rețele de conducte prin care să poată să livreze gaze Europei, excluzând Ucraina. În urmă cu câteva zile, premierul Ludovic Orban a declarat că BRUA va fi interconectată cu Turkstream. „BRUA trebuie să înceapă în Bulgaria, care se interconectează la conducta de gaz TurkStream. Vom avea o sursă de gaz din sud. Să vedem ce o să facă Ungaria, că încă nu este clar. În mod normal, trebuie să ajungă la Baumgarten (Austria)”, a declarat Ludovic Orban. Dacă până acum se vorbea de BRUA ca o alternativă la rețeaua de gaze a Rusiei, aceasta pare să nu poată fi exclusă din ecuație.

Gazul din Marea Neagră, în așteptarea exploatării

Lipsa unei strategii clare a guvernelor de la București în privința gestionării resurselor începe să plaseze România pe un loc perdant, indiferent din ce parte sunt privite lucrurile. Descoperirea zăcămintelor din Marea Neagră a creat euforie, dar ce a urmat a fost un lung șir de bâlbâieli ale factorilor de decizie, care au amânat începerea exploatării prin numeroase modificări de acte legislative menite să creeze tensiuni în rândul investitorilor. Rezultatul: gazul din Marea Neagră, care trebuia transportat prin gazoductul BRUA, așteaptă încă să fie exploatat, în timp ce Exxon caută cumpărător pentru participația sa în perimetrul Neptun Deep, iar partenerul său de proiect, OMV Petrom, nu a luat decizia fermă de a continua investițiile în acest zăcământ. Mult disputata lege offshore a fost modificată de nenumărate ori și, acum, se pune din nou problema unor schimbări, printre punctele discutate fiind și acela ca plata redevenței să se facă în natură, nu în bani, deși în prezent legea petrolului prevede plata în bani. Ordonanța 114/2018 a pus pe jar investitorii din domeniu, care au făcut numeroase demersuri pentru abrogarea acesteia și, pe tot parcursul anului trecut, discuțiile s-au purtat despre efectele considerate, de companiile vizate, inacceptabile. Nici în privința gazoductului BRUA lucrurile nu merg cum au fost estimate la începerea lucrărilor. Prima parte din proiect ar fi trebuit finalizat în decembrie 2019, însă sunt întârzieri mari. „Cu toate eforturile depuse de Transgaz pentru realizarea în termen a proiectului BRUA Faza I, pe parcursul implementării proiectului s-au întâmpinat probleme care, cumulate, afectează implementarea integrală a proiectului în termenul asumat. În principal, cauzele care au dus la înregistrarea întârzierilor au survenit prin derularea procedurilor de licitaţie, completarea şi îmbunătăţirea cadrului legislativ, identificarea unor situri arheologice, condiţii meteorologice adverse care s-au manifestat pe perioade lungi, prelungirea negocierilor cu unii proprietari/utilizatori de terenuri, precum şi un număr mare de modificări apărute pe timpul executării lucrărilor”, precizau oficialii Transgaz. Proiectul BRUA faza I constă în construirea unei conducte noi de transport gaze care va conecta Nodul Tehnologic Podişor cu Staţia de Măsurare Gaze Horia, pe direcţia Podişor-Corbu-Hurezani-Haţeg-Recaş-Horia. Practic, pleacă de nicăieri și se oprește nicăieri, în această fază. Mai sunt necesare lucrări în plus pentru a putea fi folosită pe direcția Ungaria sau chiar Serbia. Prima parte a proiectului era estimată la 480 de milioane de euro, din care 180 de milioane de euro reprezintă finanțare europeană. Până la final, cel mai probabil, costurile vor fi mai mari. Scopul declarat al proiectului este asigurarea unei capacităţi de transport gaze naturale spre Ungaria de 1,75 mld. mc/an, respectiv de 1,5 mld. mc/an spre Bulgaria. BRUA faza 2 constă într-o conductă de 50 km, de la Recaș la Horia, pentru a se interconecta cu Ungaria. Termenul de finalizare este 2022, costurile fiind estimate la 68,8 milioane de euro. Scopul proiectului este asigurarea unei capacităţi de transport de gaze naturale spre Ungaria de 4,4 mld. mc/an, respectiv de 1,5 mld. mc/an spre Bulgaria. Acest nou coridor vizează diversificarea rutelor de transport gaze naturale din regiunea Mării Caspice înspre Europa Centrală, valorificarea unor noi surse de gaze naturale în perimetrele offshore din Marea Neagră, precum şi valorificarea volumelor de gaze naturale aferente acestor surse pe piaţa românească şi europeană, la care se adaugă posibilitatea curgerii fizice bidirecţionale permanente pe interconectările cu Bulgaria şi Ungaria.

Legea offshore, în parlament pentru modificare

Legea offshore, în baza căreia operează companiile care au concesiuni în Marea Neagră, așteaptă să fie modificată în parlament. Principalele modificări vizează eliminarea impozitării suplimentare a veniturilor pentru prețurile de vânzare la care investitorii nu realizează supraprofituri (între 45,71 lei/MWh și 100 lei/MWh). În cazul veniturilor suplimentare obținute în urma practicării unor prețuri mai mari de 100 lei/MWh, grila de impozitare se menține. Obţinerea unui nivel normal al rentabilității așteptate pentru investitor, la un preț de 100 Lei/MWh, fundamentează introducerea impozitului pe venitul suplimentar începând cu acest prag, în timp ce preţuri inferioare acestui nivel nu generează profituri suplimentare. De asemenea, urmează să fie eliminată utilizarea prețului de referință în determinarea bazei de calcul a impozitului asupra veniturilor suplimentare pentru a pune în acord Legea offshore cu principiile fiscalității din România prevăzute de Codul Fiscal și cu practica internațională referitoare la determinarea impozitelor upstream pe baza prețurilor realizate. În plus, este considerată necesară menționarea principiilor pentru determinarea prețului de referință în legislația primară pentru a asigura stabilitatea și predictibilitatea mediului legislativ. În urma modificărilor, ar urma ca și nivelul maxim pentru deducerea investițiilor din segmentul upstream pentru stabilirea impozitului suplimentar offshore să crească de la 30% la 60%, spre a menține competitivitatea sectorului offshore din România și a atrage investiții. Eliminarea limitării deducerii investițiilor pentru calculul impozitului pe profit ține cont de faptul că acest impozit are un caracter general și toate sectoarele de activitate trebuie tratate uniform, în conformitate cu prevederile Codului Fiscal. Astfel, se elimină discriminarea la care sunt supuși operatorii din sectorul offshore comparativ cu restul agenților economici, aceștia datorând impozit pe profit la o bază impozabilă artificial mărită, din care nu se scad cheltuielile cu amortizarea tuturor investițiilor efectuate de operatorii offshore. Altă modificare vizează eliminarea obligațiilor de tranzacționare pe piețele centralizate din România pe termen mediu și pe termen lung, pentru a avea asigurată piața de desfacere pentru gazele naturale din perimetrele offshore și, în consecință, veniturile necesare pentru recuperarea investițiilor majore pe care le presupun astfel de proiecte, în conformitate cu practica internațională în domeniul resurselor naturale. Partea proastă este că, până se hotărăște România ce face cu gazul din Marea Neagră, această resursă considerată importantă acum e posibil să piardă din valoare, în condițiile în care, din 2030, strategiile UE pun accentul pe alte surse de energie. ■