Ediția tipărită | Finanțe și economie
14 iunie 2018 | WASHINGTON, DC
„JUSTIN a fost de acord să elimine toate tarifele și toate barierele comerciale dintre Canada și Statele Unite”, a afirmat președintele Donald Trump, stârnind râsete, la întâlnirea G7 de la Quebec. A doua zi, pe un ton aparent serios, Trump – care a impus tarife și cote la importurile de aluminiu și oțel din toate țările G7 și din alte țări – a făcut apel la comerțul liber în cadrul grupului. „Fără tarife, fără bariere. Așa ar trebui să fie.”
În următoarele două zile, a reapărut un Trump mai familiar. După ce Trudeau a spus, la o conferință de presă post-summit, că țara sa, Canada, nu se va lăsa împinsă de la spate, el a tras o rafală de mesaje pe Twitter, numindu-l „foarte neonest și slab”. A tras o salvă și spre Europa. Și a scris pe Twitter: „Ne pare rău, nu putem să îi lăsăm pe prietenii noștri, sau pe dușmani, să profite în continuare de noi în Comerț.”
Uitați de neîncredere și imaginați-vă că oferta lui Trump, referitoare la o lume fără bariere, este serioasă. S-ar putea ca el să vrea să doboare tarifele și cotele, dintr-o dorință de a avea piețe deschise și prețuri mai mici pentru consumatori. Mai degrabă, el consideră că statu-quoul nu este corect, deoarece America este mai deschisă decât orice țară bogată. Într-o lume a comerțului liber, alte țări ar trebui să își doboare barierele mai mult decât America. Are oare dreptate? Realitatea este puțin mai complicată decât i se pare lui.
Lui Trump îi place să se ia de tarifele cumplit de mari ale partenerilor săi comerciali. În tirada sa de pe Twitter, el a criticat dur Canada pentru că aplică taxe de 270% pe produsele lactate (care se aplică după ce cotele cu tarife mult mai mici sunt epuizate). El disprețuiește tariful de 10% pe automobile al Uniunii Europene. Dar și alții pot să joace acest joc. După epuizarea cotelor, alunele decojite exportate în America întâmpină un tarif de 132%, iar taxele pentru tutunul brut sunt de 350%. Negociatorii UE notează că America aplică o taxă de 14% pe vagoanele de tren care intră în SUA.
Mediile sunt în general mai instructive decât anecdotele. Potrivit Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), pe o bază ponderată la comerțul din 2015, tarifele SUA au fost în medie de 2,4%, ușor mai ridicate decât ale Japoniei, de 2,1%, dar mai joase decât ale Canadei, de 3,1% și ale UE, de 3%. Chiar și aceste cifre ar trebui tratate cu precauție. America permite intrările de mai multe produse fără tarife decât UE, de exemplu, dar taxele pe care le impune sunt mai mari. Iar mediile ponderate pentru comerț pot fi înșelătoare, deoarece importurile cu tarife exorbitant de mari vor avea în mod natural o pondere mai mică.
Pentru Trump, care preferă acordurile bilaterale regulilor multilaterale, cifrele bilaterale pot să însemne mai mult decât cele medii. Unele dintre cele mai mari tarife ale SUA sunt la produsele din care cumpără cantități relativ mici din UE. Textilele, îmbrăcămintea, încălțămintea și mărfurile legate de turism au reprezentat 6% din importurile SUA în 2017, dar 51% din veniturile din tarife, majoritatea plătite pentru mărfuri din Asia. Potrivit datelor OMC, tarifele americane la produsele agricole importate din UE, Canada și Japonia sunt mai joase decât cele care merg în direcția opusă. Tabloul este însă diferit pentru alte mărfuri.
Toate aceste cifre descriu tarifele pe care se ceartă îndeobște negociatorii comerciali. Dar lasă în afară unele lucruri, cum ar fi taxele defensive împotriva importurilor care sunt subvenționate sau vândute sub prețul de cost. America le folosește din plin pe ambele. Ea aplică mult mai multe decât UE, Canada sau Japonia. Partenerii săi comerciali obiectează uneori că prin aceasta, SUA își încalcă angajamentele față de OMC. În decembrie, Canada a înaintat o asemenea plângere.
Per total, totuși, tarifele din țările lumii bogate sunt deja joase, în general. Alte distorsiuni sunt mai pernicioase. Subvențiile agricole sunt un exemplu. Potrivit OECD, în 2014-2016, diferența dintre prețurile la producători și prețurile mondiale pentru mărfurile agricole din America era mai mică – adică mai puțin distorsionantă – decât în UE, Canada și Japonia. (China distribuie mai multe subvenții decât cele trei, per total).
Alte bariere netarifare includ regulile „Buy American” (cumpără produse americane), care îi favorizează pe furnizorii americani în achizițiile publice, precum și cerințele complexe privind etichetarea mărfurilor. Nu toate barierele au intenții protecționiste; și alte țări le practică din plin. Efectele lor sunt mai greu de cuantificat, dar experții în comerț consideră că ele limitează comerțul mai mult decât o fac tarifele.
În fine, există bariere la comerțul cu servicii și la cel cu mărfuri. Printre acestea, se numără regulile care îi obligă pe asiguratorii străini din New York să dețină un capital mai mare decât cei locali, sau legi precum Jones Act, care spune că navele care călătoresc între porturi americane trebuie să fie construite în America, să arboreze steagul american și să fie în proprietatea și operate de cetățeni americani. Din 22 de sectoare măsurate în 44 de țări în Indicele Restrictivității Comerțului cu Servicii al OECD, America avea șapte sectoare mai restrictive decât media. Italia era singura țară din G7 cu mai multe. Nimic din acestea nu spune, desigur, că America ar fi o economie închisă. Dar dacă președintele ei ar fi serios în privința creării unui G7 fără bariere, fiecare membru ar avea de lucru – iar America mai mult decât pare el să își imagineze.
Acest articol a apărut în secțiunea Finanțe și economie a ediției tipărite a The Economist, sub titlul „Obstacole ascunse”.
Din The Economist, tradus de Roxana Dascălu, publicat sub licență. Articolul original, în engleză, poate fi găsit pe www.economist.com.
