Contradicție în termeni

Decizia Curții Constituționale de a respinge modificarea Constituției astfel încât amnistia și grațierea pentru fapte de corupție să fie interzise a surprins inițial, a dezamăgit parțial, dar a clarificat situația. Politicienii sunt cei care trebuie să indice clar, prin textul legilor, care sunt limitele amnistiei și grațierii, însă ambele acte de clemență sunt drepturi fundamentale ale omului.

În această chestiune nu există echivoc, se încalcă limitele revizuirii Constituției „pentru că nu se poate să interzici Parlamentului să dea legi, în niciun domeniu”, a explicat Augustin Zegrean, fostul președinte al Curții Constituționale a României.

Zegrean susține că amnistia și grațierea există „în toata lumea asta și de când este lumea asta”, și, așa cum era ceva normal în trecut, așa ar trebui să fie și acum, pentru că aceste instrumente politice sunt, de fapt, doar „acte de clemență, pe care Parlamentul și Președintele pot să le facă”. Acesta a rămas, însă, surprins de faptul ca i-a fost interzis și Președintelui să ofere grațiere individuală pentru fapte de corupție, ceea ce ne arată încă o dată că aceste lucruri erau obișnuite, încă din trecutul îndepărtat: „Și mă mir că CCR nu a declarat neconstituțională și dispoziția care spune că nici Președintele nu mai poate să acorde grațiere individuală”.

Referendumul și-a atins obiectivele

Românii nu au de ce să fie îngrijorați, adaugă Zegrean, deoarece această hotărâre nu va distruge sensul referendumului, iar obiectivul acestuia a fost atins – acela de a interzice guvernului să adopte ordonanțe de urgență în domeniul justiției: „Nu, nu distruge sensul referendumului pentru că, ceea ce a fost urmărit, a fost ca OUG să nu mai poată fi adoptate în domeniul dreptului penal și lucrul acesta a fost acceptat de Curte. De asemenea, nu vor putea fi date OUG pentru amnistie și grațiere, ci numai prin lege se vor rezolva aceste probleme, deci ceea ce s-a urmărit prin referendum este acolo, este în regulă. Sigur că puteau fi găsite variante mai bune pentru a răspunde întrebărilor din referendum, dar aceasta cu grațierea și amnistia prin lege în niciun caz nu putea fi acceptată”.

Judecătorii de la Curtea Constituțională motivează această decizie în baza faptului că aceste prevederi înaintate, pe de-o parte de PNL-USR și pe de altă parte de coaliția de guvernare, încalcă principiul egalității, garanția drepturilor și libertăților fundamentale, precum și demnitatea umană.

Articolul 152, alineatul (2) din Constituție privind „Limitele revizuirii” arată că: „Nicio revizuire nu poate fi făcută, dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale cetățenilor sau a garanțiilor acestora”.

Concluziile CCR arată că amnistia și grațierea sunt neconstituționale, însă Curtea Constituțională a acceptat posibilitatea sesizării ordonanțelor de urgență de către președintele României, Înalta Curte de Casație și Justiție, de 50 de deputați sau 25 de senatori.

Însă acest lucru nu înseamnă ca s-au rezolvat toate problemele, opoziția neavând puterea de a opri efectele unei ordonanțe de urgență deja publicate în Monitorul Oficial, așa cum explică Augustin Zegrean: „Soluția ar fi ca OUG să fie supuse controlului de constituționalitate înainte de publicarea în Monitorul Oficial, cum, de altfel, și legile pot fi supuse asupra acestui control. Și atunci, nu am mai risca să fie publicate OUG și să intre în vigoare OUG neconstituționale, pentru că, repet, efectele sunt deja produse la data la care acele patru-cinci instituții vor sesiza Curtea Constituțională și când Curtea Constituțională va da soluția, va fi prea târziu, în cele mai multe situații”.

Pîrvulescu: mesajul e clar, românii resping corupția

Prima întrebare de la referendum, pe care a studiat-o critic CCR, a declanșat în votanții români un anumit spirit justițiar, la acel moment, și așteptări care par oarecum înșelate. Argumentul Curții Constituționale a fost că acest referendum nu a fost organizat pentru revizuirea Constituției, unde ar fi fost nevoie de un aviz în prealabil de la CCR, cum a fost cel pentru definirea familiei, ci, mai degrabă, un referendum consultativ. Aceste subtilități procedurale par însă artificiale pentru votanții care trăiesc un sentiment de frustrare, pierzându-și speranța că votul lor ar putea să reducă temperatura corupției, să consolideze statul de drept și democrația și să aducă România mai aproape de democrațiile occidentale.

Românii au transmis un mesaj clar și puternic și „ceea ce au făcut a fost că au cerut în mod explicit ca lupta anticorupție să continue”, a declarat Cristian Pîrvulescu pentru Reporter Global.

Făcând o comparație între referendumul pentru familie, de anul trecut, și cel din 26 mai, Pîrvulescu consideră că ambele tratează drepturi fundamentale. „Am fost surprins, atunci, de această decizie de a considera că dreptul de a întemeia o familie este un drept compozit, deci nu este un drept al omului pur și simplu și, ca urmare, poate să fie supus revizuirii în sensul iliberal, conservator al termenului”. Acesta, la fel ca mulți alții, se aștepta ca și în acest caz, CCR să dea o interpretare asemănătoare. Însă nu s-a întâmplat la fel de această dată, iar lucrul pozitiv care a ieșit la iveală este că „a definit prin Constituție modul prin care pot fi folosite instrumente, precum amnistia într-un mod parțial și nu în favoarea tuturor și într-un mod egal pentru toți”.

Interesant este faptul că, susține politologul, „practic, românii nu au fost întrebați, și nici nu aveau cum să fie întrebați, dacă sunt de acord cu modificarea Constituției”. Așadar, întrebarea a fost legitimă, iar răspunsul puternic a venit de la românii care „au fost întrebați doar dacă sunt de acord ca aceste instrumente să nu fie folosite în favoarea celor vinovați de corupție”.

Cristian Pîrvulescu explică faptul că românii nu au de ce să se simtă „duși de nas” de către politicieni, ipoteza că aceasta este neconstituțională existând înainte de referendum, iar faptul că ar fi fost o tactică de a crea iluzie în rândul românilor iarăși este falsă: „Ideea că ar fi fost păcăliți cumva cetățenii este falsă din start, așa cum unii se miră de decizia Curții Constituționale, și sunt ipocriți, pentru că ipoteza că este neconstituțională a existat de la început, așa și cei care spun că a fost intenție vădită de a induce în eroare opinia publică iarăși nu au dreptate, pentru că nimeni nu poate ști înaintea deciziei Curții Constituționale dacă ceva este sau nu este constituțional”.

Care ar putea să fie soluțiile implementării răspunsului românilor de la vot? Augustin Zegrean susține că cea mai bună cale este de a introduce voința românilor prin lege, însă nu neapărat de către actuala legislatură: „Parlamentul, dacă va adopta o lege de grațiere sau amnistie – acestea de regulă merg mână-n mână – va putea să excludă de la amnistie sau de la grațiere anumite fapte și probabil că legiuitorii care vor veni după actualul legiuitor, alt parlament, care va încerca să facă o lege de amnistie și grațiere, va ține seama de opțiunea exprimată de popor la referendum, aceea de a nu fi grațiați sau amnistiați cei care sunt condamnați pentru fapte de corupție”.

Iohannis: „Voința cetățenilor trebuie respectată”

În esență, decizia CCR nu a fost nimic ieșit din comun, aceasta doar arătându-ne, din nou, că de multe ori aparențele înșală. Președintele Klaus Iohannis a primit însă fără emoție decizia CCR, care „nu schimbă cu nimic realitatea”. „CCR a stabilit că nu e nevoie de modificarea Constituției. În referendumul convocat, eu nu am întrebat cetățenii dacă interdicția trebuie instituită în Constituție”, a precizat șeful statului. Însă „voința cetățenilor exprimată categoric și fără echivoc de 6,5 milioane de români trebuie respectată în mod obligatoriu” și „este datoria partidelor parlamentare de a găsi forma cea mai potrivită prin care să transpună în legislație decizia cetățenilor”, a adăugat Iohannis.

Totul e relativ

Cristian Pîrvulescu: Constituția poate fi revizuită când Curtea se pronunță astfel

Întrebarea era legitimă, răspunsul a fost suficient de puternic și de legitim. În rest, discutăm despre instrumente politice de a pune acel răspuns al cetățenilor în termeni legali.

Votul nu a fost împotriva Constituției, nici întrebarea nu a fost împotriva Constituției. Referendumul este o manifestare politică, el reprezintă voință politică. Ceva este neconstituțional, poate fi declarat neconstituțional doar în măsura în care Curtea Constituțională se pronunță astfel. Sigur că existau indicii că ar fi putut fi vorba despre o interpretare de genul acesta al Curții, dar aceste indicii nu erau suficiente, iar ceea ce au făcut românii a fost că au cerut în mod explicit ca lupta anticorupție să continue. Întrebarea putea fi pusă, evident, și altfel. Unii au insistat că ar fi trebuit să fie urmată de o transformare constituțională, însă este evident că limitele de revizuire permise de Constituție nu permit o asemenea interpretare. M-am bucurat că, în fine, Curtea Constituțională a înțeles în mod unanim acest lucru, pentru că am constatat în urmă cu doi ani de zile, cu surprindere și îngrijorare, că aceeași Curte Constituțională, nu chiar în aceeași componență, constata că poate fi revizuit articolul privind familia, care face parte din același capitol privind drepturile și libertățile despre care Constituția spune că nu poate fi supus revizuirii. Am fost surprins, atunci, de această decizie de a considera că dreptul de a întemeia o familie este un drept compozit, deci nu este un drept al omului pur și simplu și, ca urmare, poate să fie supus revizuirii în sensul iliberal, conservator al termenului. Așa că, având în vedere acea practică a Curții Constituționale, unii se puteau aștepta, de exemplu, ca și în acest caz să se dea o interpretare de același gen. Ei bine, nu s-a întâmplat asta, în sensul că, evident, a defini prin Constituție modul prin care pot fi folosite instrumente, precum amnistia într-un mod parțial și nu în favoarea tuturor și într-un mod egal pentru toți, este în contradicție cu textul Constituției actuale. Ceea ce poate va avea următoarele consecințe: poate să ducă, în condițiile în care o altă majoritate parlamentară va apărea, acum sau după alegerile din 2020, la o modificare a Constituției, iar așteptarea este într-un asemenea context ca românii să voteze așa ceva, ceea ce ar fi foarte grav, pentru că ar afecta exact capitolul de drepturi și libertăți, dar este posibil – sau, preluând mesajul, să se modifice legislația care privește amnistia, ținând cont de constrângerile constituționale. Asta se poate face. De exemplu, practic, românii nu au fost întrebați și nici nu aveau cum să fie întrebați dacă sunt de acord cu modificarea Constituției. Ei au fost întrebați dacă sunt de acord ca aceste instrumente să nu fie folosite în favoarea celor vinovați de corupție. Întrebarea era legitimă, răspunsul a fost suficient de puternic și de legitim. În rest, discutăm despre instrumente politice de a pune acel răspuns al cetățenilor în termeni legali. Ideea că ar fi fost păcăliți cumva cetățenii este falsă din start, așa cum unii se miră de decizia Curții Constituționale și sunt ipocriți, pentru că ipoteza că este neconstituțională a existat de la început, așa și cei care spun că a fost intenție vădită de a induce în eroare opinia publică iarăși nu au dreptate, pentru că nimeni nu poate ști înaintea deciziei Curții Constituționale dacă ceva este sau nu este constituțional”.