Cine va câștiga războaiele media?

Netflix, Disney și bătălia pentru controlul privirilor

33
8 minute de lectură

Noul serviciu de streaming de la Disney și războaiele media

Foto: Getty Images / Guliver

AMERICA a văzut unele boom-uri spectaculoase de investiții: gândiți-vă la căile ferate de pe la 1860, industria auto din Detroit din 1940 sau nebunia șisturilor din acest secol. Astăzi ultima îmbogățire rapidă este în plină derulare, însă în loc de oțel și nisip ea implică scenarii, sunete, ecrane și celebrități. În această săptămână, Disney a lansat un serviciu de streaming care oferă `Războiul Stelelor” și alte hituri din catalogul sau vast pentru 6,99 dolari pe lună, mai puțin decât costul unui DVD. Pe măsură ce modelul  de business promovat pentru prima dată de Netflix a fost copiat de mulți rivali, peste 700 de milioane de oameni de pe toată planeta au devenit acum abonați la servicii de video streaming. Aproximativ la fel de mulți bani – peste 100 de miliarde de dolari anul acesta – sunt investiți în conținut ca și cei băgați în industria americană de petrol. În total, sectorul de divertisment a cheltuit cel puțin 650 de miliarde de dolari pe achiziții și programe în ultimii cinci ani.

Acest nivel masiv este culminarea a 20 de ani de distrugere creativă. Noile tehnologii și idei au revoluționat muzica, jocurile și, acum, televiziunea. Astăzi, mulți oameni asociază schimbarea economică cu deteriorarea standardelor de viață: pierderi de slujbe, a fi jecmăniți sau a trăi sub monopoluri virtuale în motoare de căutare și rețele sociale. Însă explozia acestui sector ne reamintește că piețele dinamice aduc beneficii consumatorilor, oferind prețuri mai mici și calitate mai bună. Guvernele, până acum, au avut puțin de-a face cu acest boom, însă când creșterea va trece de vârf, statul va avea un rol de jucat, asigurându-se că piața rămâne deschisă și vibrantă.

Sectorul de divertisment se mișcă repede chiar prin natura sa. Are puține active tangibile, se bazează pe tehnologie să își distribuie produsele, iar clienții săi doresc noutatea. Emergența sunetului de pe la 1920 a cimentat poziția Hollywood-ului ca centru global al afacerilor cu filme. Însă spre sfârșitul secolului 20, industria a devenit la fel de placidă precum o replică dintr-un episod în reluare al serialului „Friends”. Se baza pe tehnologiile vechi – transmisie analogă, viteze mici de internet și stocarea sunetelor și imaginilor pe CD-uri, DVD-uri și hard-discuri greu de folosit. Iar abordarea comercială era de a jecmăni consumatorii prin vinderea la suprapreț a unui conținut stătut în pachete supradimensionate.

Primul cutremur a venit în muzică în 1999, cu servicii de internet care au pus sub presiune firme de profil mari, precum EMI și Warner Music. În televiziune, Netflix a spart tiparul în 2007, prin folosirea conexiunilor de bandă largă pentru a vinde abonamente video, subminând firmele de cablu. Când telefoanele smart au devenit populare, și-a adaptat serviciul pentru astfel de aparate. Firma a acționat ca un catalizator pentru competiție, forțând vechea gardă să reducă prețurile și să inoveze, aducând noi competitori. Boom-ul a dus la plata scriitorilor faimoși ca și când ar fi fost titani de pe Wall Street, a dus chiriile pentru studiourile de la Hollywood spre stratosferă și i-a depășit pe baronii media ai secolului 20, inclusiv pe Rupert Murdoch, care și-a vândut majoritatea imperiului său către Disney în martie.

În mijlocul ruinelor și tranzacțiilor, contururile unui nou model de afaceri devin clare. Se bazează pe internetul de mare viteză și pe aparate, nu pe pachete de cablu și pe abonamente, nu pe reclame. Diferit de ceea ce se întâmplă cu motoarele de căutare sau cu social media, nicio firmă de video streaming nu are venituri de mai mult de 20% din piață. Concurenții includ Netflix, Disney, AT&T-Time Warner, Comcast și firme noi mai mici. Trei firme de tehnologie sunt de asemenea active—YouTube (aflată în proprietatea firmei Alphabet), Amazon și Apple, deși cota lor de piață, luate împreună, este încă mică. Industria muzicală este de asemenea una concurențială, cu cea mai mare firmă, Spotify, având o cotă de 34% de piață în America.

Perturbarea a creat o pleașcă economică. Să ne gândim întâi la consumatori. Ei pot primi mai mult pentru prețuri mai mici și pot alege dintr-o varietate de servicii de streaming care costă mai puțin de 15 dolari fiecare, comparativ cu 80 de dolari sau mai mult pentru un pachet de cablu. Anul trecut, au fost realizate 496 de noi producții, dublu față de 2010. Calitatea a crescut și ea, luând în considerare nominalizările Oscar și Emmy pentru filme de produse de serviciile de streaming și de creșterea diversității poveștilor. Lucrătorii au beneficiat în mod rezonabil. Numărul slujbelor în divertisment, media, arte și sport în America a crescut cu 8% din 2008, iar salariile au crescut cu o cincime. Investitorii, între timp, nu se mai bucură de profituri anormal de grase, însă cei care au susținut firmele bune au beneficiat. Un dolar investit în acțiuni Viacom acum o decadă valorează azi 95 de cenți. Pentru Netflix, cifra este 37 de dolari.

Multe boom-uri se transformă în prăbușiri. Spre deosebire de WeWork, de exemplu, majoritatea firmelor de divertisment au o strategie plauzibilă, însă prea mulți bani vânează acum ochii. Netflix arde 3 miliarde de dolari pe an și ar avea nevoie să crească prețurile cu 15% pentru a ieși pe zero – lucru dificil, când sunt peste 30 de servicii rivale. Speră că piețele sale internaționale, în expansiune rapidă, vor crea economii la scară. Precum saturarea, celălalt pericol îl reprezintă datoriile. Tranzacțiile și cheltuielile mari au forțat firmele media americane să acumuleze peste 500 de miliarde de dolari în împrumuturi.

Când va veni scadența, istoria va avea două exemple deprimante despre cum un boom prietenos cu consumatorii poate să se transforme într-o situație nefavorabilă lor. Telecomunicațiile și companiile aeriene au fost foarte competitive în anii 1990, pentru ca apoi să aibă probleme financiare și să se reconsolideze în oligopoluri care sunt azi cunoscute pentru servicii de proastă calitate și prețuri mari.

Din acest motiv, guvernele au un rol de jucat în a păstra competitiv sectorul de divertisment. În primul rând, ar trebui să prevină ca orice firmă – inclusiv giganții tehnologici – să ajungă să aibă o parte dominantă din afacerea de conținut. În al doilea rând, ar trebui să ceară companiilor care dețin porțile spre conținut, precum firmele de telecomunicații sau producătorii de aparate precum Apple care pot controla ceea ce se vede pe ecrane – să aibă o politică de acces deschis și să nu discrimineze alte firme care oferă conținut. În ultimul rând, ar trebui să se asigure că abonații pot să își mute datele personale de la o firmă la alta, astfel încât să nu fie blocați într-un singur serviciu.

Foto: pixabay

Să nu pierdem din vedere ce se întâmplă

Puțini oameni privesc spre Hollywood pentru lecții economice. Însă divertismentul a pus în lumină piețe vibrante de capital. Firme de achiziții, bursele și obligațiunile de tip „junk” au finanțat reinventarea acestei industrii. Starurile au fost antreprenori miliardari precum Reed Hastings, șeful Netflix. Iar granițele deschise au creat condițiile necesare, din moment ce talentele vin de peste tot din lume și o majoritate a abonaților serviciilor de streaming trăiesc acum în afara Americii. Peste tot în economie, aceste elemente sunt vulnerabile când politicienii și votanții se îndepărtează de comerțul liber și de piețele libere. Pentru a ne aduce aminte de ce acestea sunt importante, porniți aparatul dvs. și apăsați „play”. ■


Acest articol a apărut în secțiunea Lideri a ediției tipărite sub titlul „Petrecerea de 650 de miliarde de dolari”

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele