Strategia companiei, rolul ei în societate și guvernanța sunt chestiuni nelămurite

„DA, OK, DE CE nu? O să fac o încercare.” Cu aceste cuvinte Sergey Brin a abandonat mediul universitar și și-a vărsat energia în Google, o nouă firmă pe care a conceput-o cu un prieten, Larry Page. Înființată în 1998, ea a dezvoltat PageRank, un fel de a cataloga world wide web-ul aflat în creștere. După 21 de ani, dnii Brin și Page se retrag dintr-un gigant care domină afacerea căutărilor pe internet. Alphabet, cum e cunoscută acum creația lor, este ca mărime a patra companie listată din lume, cu o valoare de 910 miliarde de dolari. În ciuda succesului său evident, ei o părăsesc când se confruntă cu trei întrebări inconfortabile – privind strategia sa, rolul său în societate și despre cine o controlează cu adevărat.

Silicon Valley a produs întotdeauna antreprenori care au făcut salturi uriașe. Chiar și după aceste standarde, Google a sărit departe, repede. De la început, motorul său de căutare s-a bucurat de un cerc virtuos—cu cât era folosit de mai mulți oameni, cu atât colecta mai multe date și cu atât devenea mai util. Modelul de business, în care publicitarii plătesc pentru a capta atenția utilizatorilor din toată lumea, a tipărit bani. A făcut ca Google să atingă în doar opt ani venituri anuale de 10 miliarde de dolari. Pierderile sale cumulate, la vârful lor, au fost de 21 de milioane de dolari. Prin comparație, Uber a incinerat 15 miliarde de dolari și încă pierde bani.

Astăzi, Alphabet strălucește de sănătate din multe puncte de vedere. Motorul său de căutare are miliarde de utilizatori, care îl consideră ca unul dintre cele mai utile instrumente din viețile lor. Un studiu recent a găsit că utilizatorul tipic ar trebui să fie plătit cu 17.530 de dolari pentru a fi de acord să renunțe la accesul la un motor de căutare pentru un an, comparativ cu 322 de dolari pentru site-uri de social media, precum Facebook. Alphabet scoate profituri colosale. Mulți pretendenți au încercat să copieze abordarea Google de a avea o bază de clienți vastă și de a explora efecte de rețea. Numai câțiva, inclusiv Facebook, au reușit pe o astfel de scară.

Există însă incertitudini. Să luăm mai întâi strategia. Uriași tehnologici s-au diversificat distanțându-se de afacerea lor de bază – Amazon a început în comerțul online, de exemplu, dar acum e în cloud-computing. În China, Tencent s-a mutat de la jocuri video spre o arie uriașă de servicii. Alphabet nu a stat pe loc: a cumpărat YouTube în 2006 și s-a mutat spre telefonia mobilă prin lansarea Android, un sistem de operare, în 2007. Dar încă face 85% din vânzările sale din publicitatea de căutare. Un mare pariu pe mașini fără șofer încă nu a dat rezultate. Pe măsură ce firma se maturizează, ar trebui să înceapă să plătească un dividend.

A doua întrebare este cât de strâns ar putea să ajungă compania să fie reglementată. Monopolul Alphabet în afacerea de căutare a condus la îngrijorări că marginalizează alte firme în mod incorect. Magazia sa uriașă de date ridică îngrijorări privind viața privată. Și pentru că este un canal pentru informații și știri, influența sa asupra politicii este analizată cu atenție sporită. Toate acestea prefigurează o reglementare mult mai strictă. Alphabet  deja a plătit sau a fost subiectul unor amenzi de 9 miliarde de dolari către UE, iar în America politicienii din ambele tabere sprijină reguli mai stricte sau, în unele cazuri, o spargere a companiei. Dacă ar ajunge să fie reglementată ca o companie de utilități, profiturile ar scădea drastic.

Ultima întrebare e cine va controla firma. Dnii Page și Brin, după cum se știe, au căutat să aibă „supervizare parentală” în 2001 și au angajat un CEO din afară. Ambii fondatori vor renunța acum la orice rol executiv, predând frâiele lui Sundar Pichai, un om de bază al companiei. Însă acțiunile de clasă duală înseamnă că ei vor controla încă peste 50% din drepturile la vot ale firmei. Această structură e populară în Silicon Valley. Însă nu prea sunt dovezi că îmbătrânește bine. Din toți giganții digitali de azi, până acum doi s-au confruntat cu succesiunea – Microsoft și Apple. Ei au prosperat în parte pentru că fondatorii sau familiile lor nu și-au păstrat controlul de vot după ce au părăsit scena. Fondatorii Alphabet ar trebui să renunțe la drepturile lor speciale de vot și să își vândă acțiunile gradual. Firma lor se confruntă cu întrebări adânci – cel mai bine ar fi să dea altuia libertatea să răspundă la ele. ■

Acest articol a apărut în secțiunea Lideri a ediției tipărite, sub titlul „Search result”