„Zero tarife, zero cote” – aceste principii ar trebui să stea la baza viitorului acord comercial dintre Uniunea Europeană și Marea Britanie. Cel puțin aceasta este dorința exprimată la BBC de ministrul pentru Brexit, Stephen Barclay.

Ministrul a precizat că obiectivele guvernului vor fi detaliate luna viitoare.

Ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană deschide o perioadă de tranziție care ar urma să se întindă până la 31 decembrie 2020.

În acest timp, Londra și Bruxelles ar trebui să negocieze un acord de liber schimb astfel încât, în cazul cel mai bun, mărfurile europene exportate în Marea Britanie să nu fie supuse tarifelor și altor bariere comerciale. Și reciproc.

Dar până la „opțiunea zero” mai este un drum presărat cu multe obstacole.

În cadrul unui interviu acordat paginii de internet a Parlamentului European, coordonatorul pentru Brexit, Guy Verhofstadt, a atras atenția că mai sunt multe aspecte de clarificat în cursul viitoarelor negocieri.

Europarlamentarii nu sunt mulțumiți de garanțiile oferite de Londra cetățenilor europeni aflați în Regatul Unit – așa cum a reieșit și din rezoluția adoptată la Strasbourg în sesiunea din ianuarie. Membrii parlamentului ar dori să existe un document fizic care să ateste rezidența cetățenilor europeni și au subliniat necesitatea unei autorități de monitorizare cu adevărat independente.

Verhofstadt i-a prevenit pe britanici că Parlamentul European este hotărât să utilizeze negocierile privind viitoarele relații ca pârghie pentru a garanta partea practică a drepturilor cetățenilor. Parlamentul va fi implicat în negocierile privind viitoarea relație prin intermediul viitorului grup de coordonare, care îl va înlocui pe actualul grup de coordonare Brexit începând cu 1 februarie.

Cu alte cuvinte, el a atenționat că existența unui viitor acord va fi într-o măsură importantă la mâna Parlamentului European.

Verhofstadt a mai afirmat că, „în mod ideal, ar trebui să putem avea mai mult decât un acord de liber schimb cu Regatul Unit”. Nu numai „tarife zero” și „cote zero”, ci și „dumping zero”, a continuat europarlamentarul.

Ceea ce înseamnă „că standardele noastre europene sociale și de mediu vor fi pe deplin respectate în viitoarea noastră relație comercială”.

„Sper că va exista încredere suficientă între UE și Regatul Unit pentru un adevărat acord de asociere cu un pilon economic, dar și cu cooperarea în materie de poliție, apărare, schimb de informații și afaceri externe. Cred că ar trebui să fim ambițioși, deoarece, în noua ordine mondială, UE și Regatul Unit ar putea să profite de susținerea reciprocă”, a mai afirmat Verhofstadt.

Un alt avertisment pentru britanici a venit din partea negociatorului-șef al Comisiei Europene, Michel Barnier, într-un discurs la Queen’s University din Belfast. „Nu va exista niciun compromis privind piața unică. Niciodată, niciodată, niciodată”, a spus Barnier. El a atras atenția că vor fi consecințe după retragerea de pe piața unică. Și că în niciun caz Marea Britanie nu va putea beneficia de avantajele pieței unice din afara ei.

„Nu îmi este clar dacă, atunci când Marea Britanie va părăsi UE și Piața Unică, va alege să părăsească modelul de societate și de reglementare al Europei. Aceasta este întrebarea-cheie și așteptăm un răspuns”, a continuat oficialul european în ceea ce ar putea constitui un pasaj-cheie.

Ei bine, aici s-ar putea găsi cele mai mari obstacole în fața „opțiunii zero”.

Părăsirea de către Marea Britanie a Uniunii Europene este și începutul simbolic al unei competiții între o economie tot mai puternic reglementată, precum cea europeană, și o alta tot mai dereglementată, așa cum se anunță cea britanică.

Pe de o parte, Uniunea Europeană merge spre mai multă integrare și reglementare. Își propune obiective sociale și de mediu extrem de îndrăznețe, dar care costă. Și care, într-un fel sau altul, îi afectează competitivitatea, aspect pe care europenii speră să-l poată compensa prin standarde de viață mai bune și mai multă creativitate.

Pentru brexiteri, Uniunea Europeană este prea constrângătoare. Ei speră să obțină acorduri comerciale mai avantajoase atât cu Bruxelles, cât și cu Washington și să se transforme într-un fel de Singapore al emisferei nordice.

Brexit-ul este de așteptat să aducă și mai multă dereglementare, în domenii cum ar fi standardele de mediu, relațiile de muncă, sistemele de salarizare, poate chiar normele de calitate ale unor produse alimentare. Acestea vor putea aduce economiei britanice un plus de competitivitate. Dar vor sta și la baza dumpingului despre care vorbește deja Guy Verhofstadt. Și să nu uităm: Uniunea Europeană a promis să facă din angajamentele sale în protecția mediului pârghii în acordurile comerciale.

În această competiție a modelelor economice și sociale, fiecare va avea ceva foarte important de demonstrat. Europenii, că britanicii au făcut o greșeală istorică părăsind blocul și că oricine se va mai încumeta la un asemenea pas va avea mult de pierdut. Britanicii, de partea lor, vor să arate că se pot descurca mai bine în mod independent, devenind, eventual, exemplu pentru alții. În aceste condiții, spațiul pentru un acord rămâne unul restrâns. ■