Crimeea este încă în ceață, la cinci ani după ce a fost preluată de Rusia

    Stăpânirea Moscovei aduce megaproiecte, stagnare și arestări

    1330

    După anexare

    REPREZENTAREA ÎN metal a țarinei Ecaterina cea Mare domină parcul din Simferopol, capitala Crimeei. Ridicată întâi în 1890, pentru a comemora centenarul capturării peninsulei de către Ecaterina, statuia a fost distrusă, după revoluția rusă. După prăbușirea Uniunii Sovietice, când Crimeea a rămas parte din nou-independenta Ucraină, încercările de a reconstrui statuia s-au împotmolit. Abia după anexarea Crimeei de către Rusia, în 2014, figura împărătesei s-a înălțat din nou. „Ea este un Putin al secolului al XVIII-lea,” spune Andrei Malgin, directorul unui muzeu local de istorie. Un mesaj sfidător ornează piedestalul: „Acest monument a fost reconstruit în onoarea reunificării Crimeei cu Rusia în 2014 și PENTRU ETERNITATE.”

    Ocuparea Crimeei de către Rusia a întrerupt relațiile cu Ucraina și cu Occidentul. Au urmat alte crize: războaiele din Estul Ucrainei și din Siria, interferența în alegerile din America. Ucraina încă vrea ca acest teritoriu să se întoarcă la ea. Volodymyr Zelensky, noul președinte al țării, a numit-o „pământ ucrainean” în discursul său inaugural. Dar peninsula se află sub controlul ferm al Rusiei. Oficialii occidentali vorbesc despre integritate teritorială, dar se resemnează cu noul statu-quo.

    Oficialii ruși spun că ei au repus peninsula în ordine, după ce Kievul o lăsase să se deterioreze. Într-adevăr, guvernul federal a fost generos: două treimi din bugetele regionale pentru Crimeea și Sevastopol vin din transferuri federale. Sergey Aleksashenko, un fost adjunct al șefului băncii centrale a Rusiei, consideră că Moscova a cheltuit 1,5 trilioane de ruble (23 miliarde dolari) pe Crimeea în ultimii cinci ani – egal cu trei ani de cheltuieli pe sistemul național de sănătate.  Un pod de 19 km se întinde peste strâmtoarea Kerci, legând Crimeea de masa continentală rusească (vezi harta). O autostradă netedă duce de la pod la Sevastopol, iar orașul are un nou aeroport elegant. La nord de pod, Moscova pretinde acum că Marea de Azov îi aparține. Toamna trecută, Rusia a reținut trei nave ucrainene care încercau să intre acolo; cei 24 de marinari sunt încă în custodie rusească.

    Cu toate acestea, fervoarea patriotică a anexării s-a evaporat. „Euforia a dispărut total,” spune Oleg Nikolaev, un proeminent om de afaceri. Regiunea suferă de aceleași probleme ca și restul Rusiei: corupție și proastă gestionare, inflație și salarii reduse, represiune și restricții. „Construim un drum, apoi îl săpăm ca să punem conducte. Apoi construim iar drumul, dar uităm de stâlpii de iluminat, așa că îi distrugem iar și o luăm de la capăt,” se plânge Nikolaev. La Sevastopol, un guvernator din afară, numit de Putin, i-a enervat pe localnici.

    Sprijinul pentru anexare rămâne puternic. Totuși, un studiu recent efectuat de Vladimir Mukomel, de la Academia de Științe a Rusiei, a arătat că există nemulțumire față de „mașinăria birocratică rusească, răvășirea personalului și corupție”. Cererile de stabilitate au făcut loc unei dorințe de schimbare.

    Statutul juridic disputat al Crimeei complică problemele. Sancțiunile occidentale sugrumă afacerile. Investițiile private semnificative sunt puține și tind să fie donquijotești. Un grup de investitori de la Sankt Petersburg speră să transforme birouri de proiectare prăfuite, din epoca sovietică, de la periferia Sevastopolului, într-o Silicon Valley rusesc. „De ce are nevoie un it-ist? De el însuși, de un laptop și de inspirație,” spune Oleg Korolev, directorul executiv al parcului tehnologic. „De ce nu – pe malul mării!” asta trece cu vederea lucrurile pe care un antreprenor în plină afirmare ar putea să nu le găsească în Crimeea post-anexare: conexiunile cu lumea exterioară, accesul la capital și statul de drept.

    SEVASTOPOL, CRIMEA - AUGUST 12: Military ships seen on August 12, 2015 in Sevastopol, Crimea. Russian President Vladimir Putin signed a bill in March 2014 to annexe the Crimean peninsula but Ukraine and most of the international community do not recognise its annexation. (Photo by Alexander Aksakov/Getty Images)

    Noul aeroport oferă doar zboruri spre destinații rusești. Rezidenții Crimeei obțin cu greu vize pentru alte țări, deoarece puține recunosc anexarea. Traversarea graniței terestre cu Ucraina, așa cum o fac un număr estimat de 200.000 de oameni în fiecare lună, înseamnă să faci față unor cozi lungi și unor vameși indiscreți. Majoritatea băncilor, chiar și giganții de stat ai Rusiei, consideră regiunea toxică; doar câteva bănci mici o deservesc direct. Pentru a comanda de la comercianți online, locuitorii Crimeei folosesc VPN care le ascund locația. Companiile fac parteneriate cu firmele de pe continent pentru a evita problemele cu furnizorii. A apărut o industrie artizanală, care oferă livrări de la IKEA și alte mari magazine din Krasnodar, dincolo de strâmtoare.

    Potrivit lui Mukomel, singurii beneficiari materiali au fost funcționarii publici și pensionarii. „Au apărut noi reguli ale jocului și poate că nu toți s-au adaptat la aceste noi realități”, spune Malgin. Ca director al unui muzeu public, el este printre câștigători.

    Noile reguli

    „Ne-am trezit devreme, pentru rugăciuni, și apoi am auzit cum bat la ușă”, spune Zera Suleimanova. Pe 27 martie, serviciile rusești de securitate l-au arestat pe fiul ei și încă aproape două duzini de tătari din Crimeea. A fost cea mai mare arestare în masă de până acum, într-o campanie crescândă de represiune. Tătarii sunt un grup de musulmani de origine turcică; ei controlau peninsula înainte de venirea imperiului rus (Stalin i-a deportat timp de decenii), au fost principalii oponenți la anexarea din partea Rusiei. Consiliul lor de conducere, Mejlic, și liderii lor au fost expulzați din Crimeea.

    Arestările, hărțuirea și disparițiile au devenit comune. Un activist tătar spune că poliția îi amenință; „Dacă nu ești cuminte, o să devii un poteryashkoi”— un „om pierdut”. Activiștii au format un grup numit „Solidaritatea Crimeei” pentru a-i sprijini pe prizonierii politici.

    Etnicii ucraineni, o minoritate din ce în ce mai mică, sunt supuși la presiuni similare. „Tot ce mai rămăsese din Ucraina a fost șters,” se plânge Arhiepiscopul Kliment, șeful bisericii ortodoxe ucrainene din Crimeea. Înainte de anexare, biserica avea 49 de locații, inclusiv 25 de parohii active și aproape 20 de preoți, pe toată peninsula. Azi, mai are doar nouă locații și patru preoți. „Limba este pe moarte”, murmură un activist ucrainean. „Sunt copii de cinci sau șase ani pentru care ucraineana este la fel de străină ca și engleza.”

    Istoriile oficiale ale noilor autorități șterg trecutul ne-rus al peninsulei. Întrebat ce a fost înainte de Ecaterina, un ghid turistic de la un muzeu de istorie din Sevastopol răspunde fluturând din mână: „Doar niște turci”. Așa cum arată Kliment, nimic nu este nou: rusificarea Crimeei a început cu mult înainte ca Putin să o acapareze. „Dar dacă vor putea să o facă să dăinuie”, se întreabă el, „doar Dumnezeu știe.”

    Acest articol a apărut în secțiunea Europa din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Subvenții, stagnare și represiune”

    LĂSAȚI UN COMENTARIU

    Comentariul:
    Introduceți numele