Cum a golit de conținut Viktor Orban democrația Ungariei

Confuzia puterilor

315
27 minute de lectură

Realizările sale sunt proaste pentru libertatea Ungariei – și o lecție de studiat pentru ceea ce e posibil pentru autocrații în devenire de aiurea

Foto: Agerpres / EPA

„UN REGE“, cum spunea Bruce Springsteen, „nu-i satisfăcut până ce nu domnește peste tot”. Tocmai pentru a împiedica această cale spre satisfacția regală, gânditori din secolul al XVIII-lea, ca Montesquieu și James Madison au pus preț pe separarea puterilor. Dacă stabilirea politicilor, scrierea legilor și administrarea justiției erau la latitudinea unor oameni diferiți, puterea absolută nu avea cum să încapă doar într-o singură mână. Asta era adevărat mai ales dacă diferitele ramuri ale guvernului aveau un anumit grad de putere una asupra alteia. Acum se acceptă că un anumit grad de fricțiune este gardianul libertății într-o democrație.

Viktor Orban, prim-ministrul Ungariei, are alte idei. În locul unei asemenea agitații, el și colegii săi din Fidesz, partidul de guvernământ, au căutat în ultimii nouă ani să alinieze puterile executivă, legislativă și judecătorească ale statului. Aceste ramuri se sprijină acum una pe alta și pe Fidesz – uneori, pe nesimțite, alteori, în mod flagrant. Orban se referă la rezultatul acestor eforturi ca la „sistemul de cooperare națională“. El vorbea mai deschis odinioară despre o „democrație iliberală“.

Prin această încurcare sistematică a puterilor, Orban și asociații săi au transformat Ungaria în ceva asemănător unui stat monopartid. Au făcut asta fără niciun fel de violență și cu un sprijin public larg. Realizarea este proastă pentru libertatea Ungariei și perspectivele ei pe termen lung – și o lecție de studiat despre ceea ce este posibil pentru autocrații și autocrații în devenire de aiurea.

Mecanismele subtile ale „sistemului de cooperare națională“ stau mărturie pentru măiestria juridică a celor care l-au făurit, inclusiv a lui Orban. În 1989, când s-a prăbușit puterea sovietică, el era student la Drept la Colegiul „Istvan Bibo“, o instituție de elită de la Budapesta. Era un tip „dominator“, dar „sincer și plăcut“, potrivit colegului său de cameră, Gabor Fodor, ulterior un rival politic. Discursurile sale îndrăznețe la demonstrațiile anticomuniste care împânzeau Ungaria l-au transformat repede într-unul dintre farurile Fidesz, la vremea aceea, o mișcare studențească liberală.

Orban a intrat în parlament în 1990, iar în 1998 a devenit prim-ministru. Înfrângerea sa surprinzătoare în alegerile din 2002 a accelerat traiectoria ascendentă a Fidesz de la liberalism la naționalism. Pe parcursul anilor 2000, partidul a devenit din ce în ce mai jingoist, iar în momentul în care a câștigat din nou, în 2010, atracția sa se baza pe cultura creștină și pe identitatea etnică. În timpul crizei imigrației din 2015, Ungaria a devenit prima țară din Europa care a construit un zid ca să îi țină afară pe refugiații din Orientul Mijlociu.

Imaginea Fidesz în străinătate este dominată de astfel de demonstrații de ideologie naționalistă. Dar creativitatea juridică și cea instituțională dezlănțuite în interior sunt o parte mai importantă din poveste.

În 2010, un val de mânie la adresa guvernului anterior, condus de socialiști, i-a permis Fidesz să câștige o majoritate de două treimi în parlament cu doar 53% din voturi. Asta a fost posibil datorită unui sistem electoral aparte, creat după 1989, în care toți cetățenii au două voturi, unul pentru o circumscripție cu un singur reprezentant și unul pentru o circumscripție cu mai mulți membri.

Mai existau 64 de locuri fără circumscripție în parlament care, ca și în Germania, sunt distribuite astfel încât să se asigure că structura parlamentului este proporțională cu votul național. În 2010, această suplimentare s-a dovedit ineficientă. În timp ce socialiștii și mai multe alte partide și-au împărțit restul voturilor, Fidesz a câștigat toate circumscripțiile, cu excepția a trei, din cele 176 de circumscripții cu un singur membru, și 84 din cele 146 de locuri din circumscripțiile cu mai mulți membri. Chiar și cu cele 61 din cele 64 de locuri suplimentare alocate în altă parte, Fidesz a ajuns să aibă 68% dintre parlamentari.

Partidul s-a apucat repede să-și folosească supermajoritatea de două treimi pentru a schimba Constituția. A mărit numărul de judecători din curtea constituțională de la 11 la 15, numind patru judecători proprii în noile locuri. Apoi, a redus vârsta obligatorie de pensionare pentru judecători și procurori, eliberând sute de posturi pe care să le ocupe oameni loiali față de Fidesz. A creat un Oficiu Judiciar Național, condus de Tunde Hando, o colegă de generație la colegiu a lui Orban. Mandatul său de nouă ani, care se va termina la anul și care nu poate fi reînnoit, conform actualelor legi, face ca ea să nu poată fi demisă de parlament. Doamna Hando poate să respingă promovările din cadrul sistemului judiciar și să influențeze care judecători vor audia anumite cazuri. Fidesz se bucură acum de controlul asupra procuraturilor, curții constituționale și a Curiei (curtea supremă de apel).

Având tribunalele la degetul său mic, Fidesz a adoptat o nouă Constituție, care a fost parțial redactată de Joszef Szajer, soțul doamnei Hando. În 2013, curtea constituțională a respins unele dintre noile legi ale Fidesz, inclusiv una care amenința diferite biserici cu pierderea recunoașterii oficiale. Parlamentul a răspuns prin consfințirea legilor în Constituție.

În 2018, un nou cod de procedură le dădea tribunalelor puterea de a respinge mai ușor cauzele civile. Peter Szepeshazi, un fost judecător, spune că ele se pot împiedica de erori triviale, cum ar fi un număr greșit de telefon. „Dacă este neprietenos cu elita politică sau economică, ei au o scuză să trimită dosarul înapoi.“ (Guvernul spune că această afirmație este „nesubstanțială“.) Un raport din aprilie, redactat de Asociația Europeană a Judecătorilor, spune că doamna Hando călărește cu pinteni peste independența judecătorească.

Guvernul pare să dorească însă să aibă un cuvânt și mai mare de spus peste sistemul judiciar. Din 2016, plănuiește un sistem cu totul nou de tribunale administrative, asupra cărora Ministerul Justiției ar avea o influență directă. Aceste tribunale s-ar ocupa, printre altele, de disputele privind mass-media și alegerile – domenii în care tribunalele obișnuite încă dau, ocazional, verdicte împotriva guvernului. Comisia de la Veneția a Consiliului Europei, un organism de pază în domeniul juridic, a critical sistemul, iar în mai guvernul l-a pus deoparte, pentru a-și păstra apartenența la puternicul grup PPE din Parlamentul European, care amenințase să îl excludă.

Nu este clar de ce se teme Fidesz de puterea de a soluționa disputele electorale. După ce a aranjat alegerile în circumscripțiile cu un singur membru în urma câștigării puterii în 2010, partidul continuă să iasă învingător aproape din toate scrutinele. În 2011, Orban a dat drept de vot la circa două milioane de etnici maghiari, care sunt cetățeni din România, Slovacia, Serbia și Ucraina învecinate și care votează în proporție covârșitoare pentru Fidesz. Ei pot vota prin corespondență. Cei circa 350.000 de cetățeni maghiari care trăiesc în Occident au mai puține șanse să sprijine partidul. Ei trebuie să voteze în persoană, la ambasade sau la consulate. Toate acestea explică modul în care, la alegerile generale de anul trecut, Fidesz a obținut 67% din mandatele parlamentare – menținându-și supermajoritatea –, deși a câștigat mai puțin de jumătate din votul popular. După ce a reorchestrat atât de bine sistemul, partidul nu mai are nicio nevoie să se coboare la frauda electorală, așa cum ar face autocrațiile mai puțin rafinate. Cu toate acestea, „sistemul de cooperare națională“ este orice, dar nu și lipsit de temeinicie. În 2018, Biroul Electoral Național a declarat invalide mii de voturi prin corespondență, deoarece banda adezivă de pe plicuri fusese deschisă. Drept răspuns, guvernul a anulat legea care făcea obligatorie banda adezivă.

Reglajul fin juridic este folosit pentru suprimarea mesajelor opoziției. În 2012, când ESMA, o companie spaniolo-maghiară, care avea concesiunea pentru publicitatea pe stâlpii de iluminat din Budapesta, a acceptat publicitate de la partidele de stânga, consiliul municipal a interzis orice publicitate stradală pe o distanță de cinci metri de la șosea. Interdicția nu s-a aplicat și pentru chioșcurile de pe marginea drumurilor, deținute de un grup publicitar prieten cu guvernul. În 2015, ESMA, aflată pe marginea falimentului, a fost cumpărată de Istvan Garancsi, un om de afaceri prieten cu Orban. Interdicția de cinci metri a fost imediat anulată.

Aceasta este doar una dintre modalitățile prin care Fidesz ține mass-media de partea sa. Cel mai mare ziar de opoziție al țării, Nepszabadsag, a fost cumpărat și închis în 2016 de o companie care se crede că ar fi legată de Lorinc Meszaros, un prieten din copilărie al lui Orban, care este acum al doilea în topul celor mai bogați oameni de afaceri din țară. Lajos Simicska, un membru din cohorta de colegi de școală și facultate ai lui Orban, și-a clădit un vast imperiu de afaceri și media care l-a susținut pe Orban în anii 2010. În 2015, el s-a certat cu Orban și și-a pierdut majoritatea companiilor, dar a păstrat Magyar Nemzet, un alt ziar. După victoria copleșitoare a Fidesz din 2018, el a închis totuși acest ziar. Mass-media independentă se limitează acum mai ales la website-uri pe care le citesc puțini oameni din bula liberală a Budapestei.

Un stat profund „fake“

Și conținutul este controlat. După preluarea puterii în 2010, guvernul lui Orban a început să transforme MTI, cea mai mare agenție de știri din Ungaria, într-un organ de propagandă. În 2011, parlamentul a declarat serviciul de presă al MTI gratuit, ceea ce a scos din competiție agențiile de știri rivale. Ziarele regionale care duceau lipsă de reporteri au devenit canale pentru mesajele pro-guvern ale MTI, iar baza rurală a lui Orban își obține acum știrile din aceste ziare. Guvernul își folosește bugetul de publicitate, care a crescut de patru ori în termeni reali, la peste 300 de milioane de dolari pe an, pentru a ține în lesă orice ziar rebel.

Posturile de televiziune și radio în proprietate particulară sunt aproape toate pro-guvern. În noiembrie trecut, proprietarii a 476 de instituții media, inclusiv unele dintre cele mai mari din țară, le-au donat gratuit unei noi fundații non-profit, cunoscută sub denumirea de KESMA, ale cărei scopuri includ promovarea „valorilor creștine și naționale”. Atunci când grupuri din opoziție au acuzat KESMA că încalcă legea presei din Ungaria, Orban a declarat că fundația este vitală pentru interesul național, scoțând-o de sub jurisdicția autorității pentru mass-media.

Transformarea instituțiilor de presă în fabrici de propagandă nu a fost bună pentru calitatea lor. În februarie, primul președinte al fundației KESMA, un fost membru Fidesz, a glumit neatent în cadrul unui interviu că media pro-guvernamentale sunt atât de plicticoase, încât până și membrii Fidesz citesc presa de opoziție. (A fost obligat să demisioneze, după câteva ore.) Deși sunt plicticoase, KESMA și alte media pro-guvern reprezintă peste 80% din publicul de știri.

Și producția de știri este gestionată. Regulile parlamentare cer ca guvernul să anunțe din timp noile legi și să permită timp pentru dezbaterea lor, proceduri care pot duce la critici din partea publicului sau chiar la disidență. Pentru a evita astfel de probleme, Fidesz îi pune adesea pe unii parlamentari obscuri să îi promoveze legile, în loc să o facă singur, ceea ce îi permite să fie adoptate în grabă, la ore la care opoziția nu e nicăieri de găsit.

Prada lui Viktor

Campaniile de „informare publică“ susținute de stat orientează opinia publică în moduri benefice pentru Fidesz. Oficiul Național pentru Comunicații, creat în 2014, coordonează atât cheltuielile de publicitate ale guvernului – care sunt îndreptate aproape exclusiv către instituții media prietenoase, nu către critici –, cât și eforturile sale de informare publică. Acestea au fost folosite, printre altele, pentru a dezvolta antipatia față de George Soros, un filantrop maghiaro-american. Deși fundația acestuia a oferit bursa care i-a permis lui Orban să studieze la Oxford la finele anilor ‘80, Soros a devenit o figură care a atras ura Fidesz „din cauza“ politicilor sale liberale și a averii sale. Faptul că este evreu joacă și el un rol. În 2017, guvernul a cheltuit 40 de milioane de euro pe două sondaje la nivel național, întrebând fiecare cetățean dacă este în favoarea unui presupus plan de imigrație, pretins a fi fost pus la cale de Soros – de fapt, un efort de propagandă finanțată de guvern. În primele trei luni din 2019, cheltuielile cu informarea publică au atins 48 de milioane de euro, în mare parte folosiți pentru o campanie de panouri publicitare, care îl acuzau pe Soros că s-a aliat cu Jean-Claude Juncker, președintele Comisiei Europene, pentru a promova imigrația.

Atunci când controlul parlamentului, al sistemului juridic și al mass-media nu este suficient, guvernul are alte instrumente. Înainte de alegerile generale din 2018, cea mai mare amenințare la adresa Fidesz venea din partea Jobbik, la origine, un partid de extremă dreaptă. Acesta s-a mutat mai spre centru, în încercarea de a deveni mainstream, și uneori obținea peste 25% în sondaje. Își face intrarea Oficiul de Stat pentru Audit, condus de un fost parlamentar Fidesz, care se bucură de un mandat de 12 ani, fără alegeri. În 2017, oficiul de audit a acuzat Jobbik că a primit finanțare ilegală în cash și l-a amendat cu 663 de milioane de forinți (2 milioane de dolari). În 2019, în perioada premergătoare alegerilor pentru Parlamentul European, a adăugat alte 272 de milioane de forinți, aducând partidul în pragul insolvenței. Două noi partide liberale, Momentum și Dialog pentru Ungaria, precum și socialiștii, Coaliția Democratică și LMP (verzii) au fost amendate sau anchetate. Numai Fidesz a rămas neatins.

Unele instituții și-au menținut independența, dar guvernul lui Orban pare pornit să și le supună. În ultimii doi ani, guvernul a hărțuit Universitatea Central Europeană (CEU), una dintre cele mai respectate instituții din regiune, obligând-o să plece la la Budapesta la Viena. Guvernul insistă că diferendul provine dintr-o dispută tehnică privind faptul că CEU acordă diplome recunoscute în America și nu din faptul că profesorii de acolo critică adesea Fidesz sau că a fost fondată și finanțată de Soros.

Cel mai recent, guvernul s-a luat de o organizație cu o poveste istorică: Academia de Științe a Ungariei, lansată în 1825 de contele Istvan Szechenyi. Academia a contribuit la standardizarea limbii maghiare și a jucat un rol-cheie în deșteptarea naționalistă care a dus la emanciparea țării față de dominația habsburgică. Anul trecut, guvernul a anunțat că vrea ca toate cele 15 institute de cercetare finanțate de stat ale academiei să fie direct controlate de ministerul pentru tehnologie și inovație. Negocierile nu au dus nicăieri, spune Zsolt Boda, șeful institutului de științe sociale al academiei. Guvernul nu venea niciodată cu ceva scris negru pe alb despre planurile sale, mulțumindu-se să se limiteze la declarații verbale, ușor de dezmințit. În iulie, parlamentul pur și simplu a împins înainte noua structură. Guvernul spune că asta aliniază academia cu modul în care se fac lucrurile în alte părți, citând Institutul Max Planck din Germania ca exemplu. Oficialii de la Institutul Max Planck neagă acest lucru, spunând că structura din Ungaria îi dă statului o influență directă asupra oamenilor de știință.

În ciuda avantajelor sale instituționale, Fidesz nu ar putea să rămână la putere dacă nu ar fi atât de popular. El obține acest sprijin prin apelul său la naționalism și prin performanța sa economică pasabilă.

Ca și alți est-europeni, majoritatea maghiarilor au văzut în respingerea comunismului o victorie nu atât a liberalismului sau a capitalismului, cât a identității naționale. Iar Ungaria are un foarte puternic simț al identității. Populația sa de 10 milioane este omogenă din punct de vedere etnic. Mai puțini cetățeni pot citi și scrie într-o limbă străină decât în orice altă țară din UE, cu excepția Marii Britanii.

Toate acestea au făcut din naționalismul etnic o strategie solidă pentru Fidesz. Partidul a pus la bătaie un populism economic pe măsură: o „Orbanomie“ indigenă, considerată superioară presupusului consens globalist neoliberal. Orban a fost ales la scurt timp după criza financiară, când Ungaria era într-o situație proastă, pentru care „alții erau de vină“. Prăbușirea forintului, indusă de criză, a însemnat că mulți unguri care luaseră împrumuturi ipotecare la dobânzi mici, în franci elvețieni, nu mai puteau să își plătească datoriile. Orban a obligat băncile să re-denominalizeze creditele ipotecare în forinți, la rate de dobândă favorabile.

În 2011, Orban a retras Ungaria din negocierile pentru un pachet FMI de salvare, inițiat de guvernul anterior. După ce a redus drastic, inițial, programul de lucrări publice lansat de socialiști, guvernul a dublat bugetul începând cu 2012, creând sute de mii de locuri de muncă. În același timp, a introdus unele politici relativ radicale, cum ar fi o taxă fixă pe venit de 15%. Creșterea economică și bugetele sobre au redus datoria națională de la 80% din PIB în 2010, la 71% anul trecut.

Orbanomia se și potrivește mănușă cu arsenalul autoritar. Studiile efectuate de Gyorgy Molnar de la Academia de Științe a Ungariei arată că în multe sate, unde există un mare număr de locuri de muncă în lucrările publice, aproape toate voturile merg la Fidesz. În multe cazuri, primarii îi folosesc pe angajații din lucrările publice (care câștigă mai puțin decât salariul minim) în propriile lor afaceri.

Un nou tip de feudalism

Cât de bine funcționează Orbanomia ca politică economică, în opoziție cu un mijloc de control, e ceva care poate fi pus sub semnul întrebării. În ultimii șase ani, creșterea a fost în medie de 3,5%, iar șomajul a scăzut la 3,4%, ceea ce sună bine, Dar fiecare țară din Europa Centrală și de Est a crescut cu rapiditate în ultimii cinci ani, iar România, Slovacia, Polonia și Republica Cehă au depășit Ungaria (vezi graficul). Șomajul este sub 4% în majoritatea regiunii. Ungaria este mai puțin productivă decât ar putea fi, spune Andras Vertes de la GKI, o firmă de consultanță de la Budapesta, iar creșterea este dependentă de asistența din partea UE, care reprezintă circa 2,5% din PIB, printre cele mai înalte niveluri din club.

O mare parte din rest este pe seama producătorilor auto din Germania, ale căror fabrici din Ungaria reprezintă până la 35% din exporturile industriale. Guvernul este foarte atent să îi țină mulțumiți pe acești producători. Anul trecut, într-una dintre greșelile politice ocazionale ale Fidesz, guvernul a adoptat legi care permiteau companiilor să ceară ca angajații lor să lucreze mai mult timp suplimentar și să fie plătiți ulterior. Analiștii spun că așa-numita lege a sclaviei a fost un efort al guvernului de a face pe plac companiilor auto, îngrijorate de lipsa forței de muncă.

Așa cum arată „legea sclaviei“, guvernul este mai puțin atent la interesele economice ale oamenilor de rând, decât la cele ale elitei. „Corupția este cumplită“, spune Vertes. Era rău pe vremea socialiștilor, adaugă el, dar situația s-a înrăutățit. În multe industrii, „guvernul decide cine câștigă și cine pierde“. După căderea lui Simicska, primul și cel mai puternic oligarh al Fidesz, Meszaros, vechiul consătean al lui Orban, s-a ridicat la o proeminență asemănătoare. În 2010, Meszaros era proprietarul a trei companii cu o valoare totală de 2 milioane de euro: în 2016, el deținea 125 de firme cu o valoare de 270 de milioane de euro. El este acum al doilea bogat din țară, potrivit unei clasificări publicate de website-ul Napi.hu. Într-un interviu din 2014, Meszaros spunea să nu a escrocat niciodată și că și-a dobândit capitalul prin muncă grea – deși le mulțumea lui „Dumnezeu, norocului și lui Viktor Orban“.

Organismele de monitorizare a transparenței urmăresc ascensiunea și prăbușirea coteriei lui Orban prin cartografierea celor care obțin cele mai multe contracte publice. O nouă intrare de anul acesta pe lista celor mai bogați 100 de oameni din Ungaria este Istvan Tiborcz, ginerele în vârstă de 33 de ani al lui Orban. În 2017, o investigație condusă de OLAF, organismul de investigații anticorupție al UE, a recomandat ca Tiborcz să fie anchetat pe baza faptului că firmele sale au falsificat oferte la licitații în valoare de zeci de milioane de euro în cadrul unor contracte de iluminat municipal, finanțate de UE. OLAF nu are însă putere de aplicare a legii, iar poliția din Ungaria nu a găsit nimic în neregulă. Oficialii de vârf țin să declare active modeste, dar să ducă vieți de lux.

Balint Magyar, un sociolog și fost ministru al educației, care este acum la CEU, susține că statul sub Fidesz este esențialmente un vehicul pentru capturarea economiei și distribuirea veniturilor sale către aliați. Spre deosebire de partidele comuniste, care aveau titluri de funcții reale și guvernau ierarhiile interne pe baza regulilor, Fidesz este un vehicul flexibil din punct de vedere ideologic, care poate fi reorganizat după cum vrea cercul din interior. Magyar spune că Ungaria este un „stat mafiot”, condus de o clică al cărei principal crez este loialitatea. Kim Scheppele, un politolog de la Universitatea Princeton, remarcă modul viclean în care poate fi dezmințit „sistemul de cooperare națională”. Separația puterilor nu este completă în nicio țară. Cea mai mare parte din aranjamentele Fidesz pot fi găsite într-o țară sau alta, ceea ce face ca Ungaria să fie specială este efectul cumulativ al tuturor într-un singur loc.

Sistemul lui Orban face subiectul studiilor dincolo de lumea academică. Atunci când partidul Lege și Justiție din Polonia a ajuns la putere în 2015, el a imitat primele mișcări ale Fidesz, umplând cu fideli curtea constituțională a țării și scăzând vârsta de pensionare a judecătorilor. În 2017, guvernul condus de oligarhi din Moldova a trecut țara la un amestec în stil maghiar de circumscripții monopartide și de reprezentare proporțională. Benjamin Netanyahu, care are relații excelente cu Orban, a rescris Constituția Israelului pentru a pune mai mulți miniștri în cabinetul său pentru conveniență politică.

Ce ar putea să se întâmple rău pentru Orban? Alte partide, care tind să își piardă sprijinul din cauza certurilor lor, ar putea să se unească împotriva lui. Pentru alegerile locale din toamna aceasta, ele au semnat un pact de a se da la o parte în favoarea candidatului opoziției care are cele mai mari șanse în fiecare circumscripție. Diferențele ideologice ale partidelor fac însă ca asta să fie dificil, spune Bernadett Szel, candidata la funcția de prim-ministru a partidului LMP în 2018. Alegătorii liberali sunt reticenți să îi susțină tactic pe socialiști, ca să nu mai vorbim de naționaliștii din Jobbik.

O recesiune sau o încetinire serioasă ar putea să amenințe, de asemenea, Fidesz. Economia este excesiv de dependentă de Germania, mai ales de industria auto a acesteia; riscurile pe termene scurt de recesiune în Germania și temerile pe termen lung legate de supraviețuirea motoarelor cu combustie internă fac ca această dependență să fie îngrijorătoare. Ungaria trebuie să treacă de la a servi ca o sursă externă cu salarii mici, la construirea propriilor sale companii cu mare valoare adăugată. Ea se clasifică însă mai jos în indicii de competitivitate decât alte țări central-europene, care încearcă să facă același lucru, spune Vertes de la GKI.

Alte riscuri vin de la UE. Aceasta își va restructura bugetul multianual pentru a trimite mai puține fonduri de asistență pentru Europa Centrală și de Est, care se descurcă bine, și mai multe către Europa de Sud, care nu se descurcă. Avocații statului de drept de la Bruxelles ar vrea să se accentueze și condiționalitatea, astfel încât dacă țările alunecă spre autocrație, să li se taie fondurile. Dar în condițiile în care Ungaria își va folosi dreptul de veto în această privință, este improbabil să devină lege. Ungaria a ieșit și din biroul noului Procuror Public European, care va ancheta cazurile de corupție legate de proiecte finanțate de UE.

„Nu mai sunt acolo niciun fel de instrumente democratice normale“, spune Judith Sargentini, o fostă membră a Parlamentului European din partea verzilor din Olanda. În 2028, ea a scris un raport privind amenințarea la adresa statului de drept din Ungaria, care a făcut ca Parlamentul European să lanseze procedurile conform Articolului 7 împotriva acestei țări; în teorie, asta ar putea duce la pierderea unor privilegii UE, deși multe obstacole ar putea apărea în cale.

Și dacă UE este o potențială problemă pentru Orban, ea reprezintă un avantaj mult mai mare. Oficialii europeni găsesc jenant faptul de a se confrunta cu existența unei cvasiautocrații în interiorul clubului, așa că au fost lenți în pedepsirea Ungariei pentru încălcările ei. Mai practic, garanția libertății de mișcare din UE face să fie ușor de plecat din Ungaria. Și asta este ceea ce fac mulți dintre cei nemulțumiți cu stăpânirea lui.

Fără lumini în noaptea asta

Debrețin, al doilea oraș ca mărime din Ungaria, este o urbe conservatoare, cu o grandoare trecută de arte frumoase, aproape de granița cu România. Lili (nu este numele ei real) vrea să plece imediat după ce termină universitatea. Pentru a ilustra de ce, ea se referă la un scandal de la gimnaziul de elită pe care l-a urmat. În 2018, popularul director al Școlii „Ady Endre“ a fost înlocuit cu un învățător, al cărui principal merit părea să fie faptul că este membru Fidesz. Profesorii, părinții, studenții și absolvenții au protestat, dar degeaba. „Noi nu avem voce“, spune Lili. Ea vrea să plece într-un oraș mai liberal din vestul țării.

Alții trec granița și merg mai departe. Zsike, un designer de grafică din Debrețin, a ajuns în Olanda: „Dacă nu ai prieteni importanți sau o familie importantă (în Ungaria), nu poți să ajungi niciodată nicăieri“. Maria și soțul ei au mers în Austria pentru a-și ține copiii departe de școlile din ce în ce mai orientate spre memorizare din Ungaria. Pentru Monika, o profesoară de engleză care a ajuns și ea în Olanda, picătura care a umplut paharul a fost când guvernul s-a luat de organizațiile societății civile: „E ca o distopie. Și mă gândesc la 1984“.

Alte țări din Europa Centrală și de Est au o proporție mai mare de cetățeni care s-au mutat în Occident după aderarea la UE. Dar o analiză făcută de R. Daniel Kelemen, un politolog de la Universitatea Rutgers, arată că numărul ungurilor care trăiesc în alte părți din UE a crescut cu 186% din 2010, cea mai mare creștere procentuală din oricare stat membru. Cei care pleacă tind să fie bine educați. Atunci când Boda, de la Academia de Științe a Ungariei, este întrebat câți dintre studenții săi se gândesc să părăsească Ungaria după absolvire, el răspunde: „Toți!“.

Din perspectiva guvernului, asta poate fi bine. Emigrarea absolvenților cu orientare liberală nu face decât să cimenteze puterea Fidesz. Comuniștii din Ungaria ar fi răsuflat ușurați dacă un student la drept cu gândire liberă, numit Viktor Orban, s-ar fi dus la Oxford și ar fi rămas acolo, ideal, pe banii lui Soros. În schimb, el s-a întors acasă, a contribuit la eliminarea lor de la putere și i-a înlocuit cu propria sa conducere cvasiautocrată. „Credeam că am ieșit din socialism și că acum vom fi normali”, spune Maria. „În loc de asta, suntem tot în același vechi rahat.”


Acest articol a apărut în secțiunea Briefing din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Încurcătura puterilor“.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele