Cum ar trebui să răspundă Bruxellesul la cererile confuze ale Marii Britanii

UE are cuvântul

33
6 minute de lectură

Brexitul este o problemă pe care doar Marea Britanie poate să o rezolve, dar UE trebuie să îi acorde timp pentru asta

Ediția tipărită | Lideri – 2 februarie 2019



THERESA MAY s-a obișnuit într-atât să piardă voturile din Camera Comună, încât atunci când, pe 29 ianuarie, prim-ministrul a reușit să îi convingă pe parlamentari să o sprijine pe o moțiune privind acordul ei pe Brexit, chestiunea a fost tratată ca o mare realizare. „A făcut-o!”, anunța un titlu de prima pagină a doua zi dimineață. Altul proclama „Triumful Theresei”.

Din nefericire, este orice, dar nu asta. Parlamentarii au căzut de acord să sprijine acordul de ieșire pe care May l-a agreat cu Uniunea Europeană, cu condiția ca „plasa de siguranță” irlandeză să fie exclusă. Dar în problema crucială a ceea ce ar putea să o înlocuiască – ceva ce negociatorii de la Bruxelles au petrecut aproape doi ani scormonindu-și creierii ca să găsească –, moțiunea nu sugera mai mult decât „aranjamente alternative” nespecificate. Doamna May a promis să ducă înapoi la Bruxelles această cerere vagă, de a face omletă fără să spargi ouăle.

Ea va fi pusă la zid, și merită asta. O abordare inteligentă la negocierile pe Brexit ar fi fost să se cadă de acord acasă asupra tipului de acord care trebuie adoptat, apoi să se înceapă negocierile. Prim-ministrul a făcut invers, vorbind cu UE aproape doi ani, înainte să se întoarcă și să afle că tratatul ei nu putea să treacă de propriul Parlament. Cu mai puțin de două luni înainte de ziua Brexitului, ea propune acum să redeschidă negocierile asupra a ceea ce ea însăși insistase recent că este „singurul acord posibil”.

Este abject. Dar orice lideri europeni exasperați, care vor ca Marea Britanie să plece odată, cu sau fără acord, ar trebui să se gândească din nou. O ieșire haotică fără un acord de retragere ar reprezenta un eșec colosal pentru ambele părți. UE nu poate să rezolve politica tumultuoasă de la Westminster, ca să nu mai vorbim de contradicțiile din proiectul de Brexit. Dar lucrul de care Marea Britanie are nevoie urgent pentru a-și rezolva dezastrul este timpul – și aici UE poate să o ajute.

Acei avocați ai Brexitului care îndemnau UE să fac concesii pe „plasa de siguranță” irlandeză nu îi înțeleg corect scopul. Marea Britanie vrea o politică independentă de comerț, o frontieră invizibilă cu Irlanda și nu vrea controale vamale între Irlanda de Nord și teritoriul britanic. Aceste trei scopuri sunt incompatibile. Dacă Marea Britanie își stabilește propriile tarife, asta va însemna controale vamale asupra mărfurilor care trec între ea și UE, din care Irlanda face parte ca membru. Asta înseamnă inspecții la graniță. Marea Britanie crede că va fi posibil, la un moment dat, să se facă aceste controale de la distanță, poate folosind noua tehnologie. Într-o zi, asta ar putea fi adevărat. Până atunci, este nevoie de o soluție interimară. Aceasta este plasa de siguranță prin care Marea Britanie ar rămâne într-o uniune vamală cu UE, păstrând deschise ambele frontiere, dar amânând capacitatea sa de a încheia acorduri comerciale.

Plasa de siguranță există, așadar, ca o consecință logică a propriilor obiective de negociere ale Marii Britanii, nu a capriciilor europene. Prin definiție, ea expiră atunci când cineva va veni cu o modalitate de a realiza controalele vamale fără nicio infrastructură la graniță. Cererile partizanilor unui Brexit dur, ca această plasă de siguranță să fie limitată în timp, nu sunt doar nerealiste, ci și absurde. În afara unor cuvinte de liniștire despre natura temporară a acestui aranjament – pe care ar trebui să le dispenseze generos –, UE nu poate să facă multe în privința plasei de siguranță.

Poate să facă însă o diferență în privința timpului. Dacă parlamentul britanic nu aprobă un acord până pe 29 martie, Marea Britanie va ieși din UE fără niciun aranjament de plecare aprobat. Marea Britanie însăși va suferi mult din această cauză. Dar pentru UE și mai ales pentru Irlanda, ar fi, de asemenea, oribil de păgubos să piardă unul dintre cei mai importanți membri ai săi în astfel de circumstanțe. Săptămâna aceasta, parlamentul a arătat clar că este împotriva plecării din UE fără un acord. Dacă doamna May vrea să evite această soartă, ea va cere, cu siguranță, mai mult timp. UE ar trebui să semnaleze că va achiesa la cererea ei.  

Cu cât mai mult timp va avea Marea Britanie ca să își rezolve problemele, cu atât mai mare este șansa de a putea evita un dezastru. Strategia doamnei May a fost de a-i convinge pe partizanii duri ai Brexitului din Partidul Conservator al său să sprijine acordul. Votul de săptămâna aceasta pentru moțiunea de bază, care a unit mai mult sau mai puțin parlamentarii conservatori, a contribuit la inducerea ideii că asta este încă posibil. Răspunsul de la Bruxelles ar trebui să dezmintă această gândire. În realitate, doamna May va avea probabil mai multe șanse să câștige voturi de la opoziție. Preșul sprijinului laburist pare să fie o uniune vamală permanentă. Plasa de siguranță, așa cum se plâng partizanii Brexitului, reprezintă deja ceva aproape de asta. E posibil de imaginat că se va face un acord, dar nu în cele două luni rămase. Cu mai mult timp, Parlamentul ar putea să găsească totuși calea spre o soluție. Brexitul este o problemă britanică, pe care doar Marea Britanie poate să o rezolve. Dar UE îi poate acorda timpul necesar – și trebuie să o facă.


Acest articol a apărut în secțiunea Lideri din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „UE are cuvântul”

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele