Cum putem înțelege vizita la Washington a președintelui României

336
5 minute de lectură

Avem două chei de citire pentru vizita la Washington a președintelui Klaus Johannis. Una este strategică, influențată de modul în care președintele SUA, Donald Trump, intenționează să gestioneze relațiile de mare putere între America, China și Rusia. În linia acestei gândiri, România a trebuit să ia act de noua logică tripolară a relațiilor internaționale. Cealaltă cheie de citire se referă doar la România și ea ne oferă condițiile în care SUA sunt dispuse în continuare să ne apere. Dacă prima cheie este una eminamente strategică, a doua are mai degrabă un caracter doctrinar.

La începerea întâlnirii cu președintele României, Donald Trump a făcut câteva precizări asupra unor teme de maxim interes pentru SUA, dar și pentru lumea întreagă: confruntarea cu China, revenirea Rusiei în grupul G7, situația din Afghanistan sau a relațiilor dintre India și Pakistan. Nu în ultimul rând, am asistat și la câteva „împunsături” la adresa UE, mai ales în contextul Brexitului. Acest scurt expozeu al președintelui american a arătat odată în plus în ce lume complicată trăim și cum politica globală vine peste tine chiar dacă tu încerci să o eviți. Dar, de departe, cel mai important aspect aici este conectarea României la triunghiul mega-strategic SUA-China-Rusia.

Trinomul SUA-China-Rusia

Analiștii de relații internaționale nu mai au dubii atunci când afirmă că am intrat într-o nouă epoca a politicii de mare putere, a competiției geopolitice globale dintre SUA , China și Rusia. Acestea sunt țările care își pot folosi pe scară largă puterea militară, ceea ce face ca relația lor triunghiulară să devină cea mai importantă. Dacă este să vorbim de capcana lui Tucidide, aici avem o mare diferență față de vremurile de altădată. În mod tradițional, ecuația de putere a fost una bipolară, o putere dominantă fiind sfidată de o putere emergentă. Astăzi, relația bipolară a fost înlocuită cu una tripolară, o altă marcă a vremurilor proaste. Instabilitatea este mult mai mare în relația tripolară, fiecare parte temându-se că celelalte două se vor înțelege pe seama ei.

După părerea mea, mesajul Casei Albe este foarte clar. Trebuie să confruntăm China, pentru a o pune la locul ei. În paralel, trebuie să încercăm să căutăm o cale de readucere la masa dialogului a Moscovei, inclusiv prin revenirea ei în G7 și transformarea sa în G8. Propunerea lui Donald Trump va crea multe valuri în România. Nu toată clasa politică este dispusă să-și schimbe atitudinea pro-China, față de care încă mai păstrăm o anumită nostalgie prin prisma rolului său important jucat în 1968. Pe de altă parte, și încălzirea relațiilor Vestului cu Rusia ne prinde nepregătiți, România neavând o politică pentru relațiile cu Moscova . În plus, trebuie să ne așteptăm ca Vestul să facă concesii rușilor în Republica Moldova și în Ucraina, situație iarăși neconvenabilă intereselor noastre.

Securitate translatlantică

A doua cheie de citire este mai degrabă doctrinară, ea oferind rețeta relațiilor strategice cu SUA și, mai ales, lămurește în ce condiții americanii vor continua să ne apere. Iar la acest punct trebuie citită, în primul rând, declarația comună a celor doi președinți. La 30 de ani de la căderea comunismului, marile realizări ale românilor sunt democrația, statul de drept, economia de piață și aderarea la NATO. Acestea sunt coordonatele în baza cărora românii trebuie să se miște și în următorii ani. Declarația comună vine în întâmpinarea intereselor noastre de securitate și definește zona Mării Negre ca fiind de „importantă strategică pentru securitatea transatlantică”. Dar asta și obligă România la un anumit tip de comportament. În primul rând, trebuie să înțelegem că nu va există parteneriat strategic cu SUA fără asumarea bunei guvernări, ce „constituie baza securității și prosperității noastre comune”. În al doilea rând, securitatea energetică este și ea securitate națională, indiferent că discutăm de resursele de gaz din Marea Neagră sau de energia nucleară. Și nu în ultimul rând, securitatea are și o dimensiune cibernetică, amenințarea chineză fiind aici expres formulată.

Reflexia vizitei în politica internă

Această posibilă doctrină a relațiilor bilaterale româno-americane, a parteneriatului strategic cu SUA, va crea și ea valuri de tensiune în politica internă românească, mai ales într-un an electoral. Pentru partidele din actualul arc guvernamental, ideea de bună guvernare este tot mai străină. Politică coaliției PSD-ALDE este într-o prea mare măsură neprofesionistă, netransparentă și focalizată doar pe asumarea intereselor personale sau de grup. Este din ce în ce mai greu să discutăm despre securitate energetică într-o țară care nu are o strategie națională energetică și a cărei dependență de Gazprom a crescut de la un an la altul. Nu în ultimul rând , la București, din punct de vedere cibernetic, pentru unii, Huawei nu reprezintă un risc, ci o oportunitate de afaceri. Și de îmbogățire rapidă.

Fără îndoială, vizita președintelui Klaus Iohannis la Washington a fost una relevantă. Este foarte important să avem continuitate în dialogul nostru strategic cu cel mai important aliat al României. Dar în ce măsură acest dialog la nivel înalt va avea și un impact calitativ asupra modului în care România este guvernată, inclusiv asupra modului de gestionare a politicii externe și de securitate, rămâne să vedem. Nu toată lumea iubește la București America.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele