Climat de teamă

Ediția tipărită | Lideri

23 mai 2019

RĂZBOIUL DIN Siria a fost provocat de încălzirea globală? Sau genocidul din Darfur? Evident, asta nu este întreaga poveste. Să presupunem că despotul din Siria, Bashar al-Assad, sau fostul tiran din Sudan, Omar al-Bashir, s-ar găsi pe banca acuzaților, la Haga, și ar încerca să dea vina pe încălzirea globală pentru carnajul din țara lor. O astfel de apărare rizibilă ar eșua. Nu are loc niciun conflict fără ca liderii să dea ordine și fără ca soldații să tragă. Nu se comit atrocități decât dacă ființele umane aleg să le comită.

Cu toate acestea, futurologii au dreptate să avertizeze că încălzirea globală a făcut ca unele războaie să fie mai probabile decât ar fi fost altminteri și că va face ca altele să fie mai probabile. Nu e niciodată posibil să arăți cu degetul la un război anume și să spui că nu ar fi fost posibil în absența schimbării climatice, la fel cum nu este posibil să spui că o inundație sau un uragan anume au fost provocate de ea. Mai degrabă, schimbarea climatică provoacă tulburări ale mediului înconjurător care destabilizează regiuni și crește riscul vărsării de sânge.

Unii se îngrijorează că Arctica va fi un punct fierbinte. Pe măsură ce se retrage calota de gheață, NATO și Rusia își întăresc prezența militară acolo. China construiește un spărgător de gheață nuclear. La Consiliul Arcticii, din 6 mai, Mike Pompeo, secretarul de stat american, a minimalizat importanța schimbării climatice, dar s-a indignat la adresa „comportamentului agresiv” al Rusiei care redeschide baze militare în regiune. Dacă Pasajul Nord-Vest se va deschide pentru navigație sau dacă se vor descoperi suficiente minerale valoroase sub apele Arcticii, este de așteptat o cursă între marile puteri pentru preeminența polară.

Dar nimic din toate acestea nu va duce, probabil, la un război. Statele nucleare evită, cu înțelepciune, să se provoace prea mult unele pe altele. Pericolul mai mare de conflict indus de schimbarea climatică este mult mai la sud, în zonele mai calde și mai uscate, și implică, mai ales, războaie civile în țările sărace, și nu conflicte internaționale.

Unele lucruri sunt clare. Acumularea de gaze cu efect de seră în atmosferă crește frecvența și intensitatea secetelor și ale inundațiilor extreme în unele regiuni. Ploile sezoniere și musonii devin mai fluctuante și mai puțin previzibile. Atunci când o zonă se deșertifică, locuitorii ei intră pe pământul cultivat în mod tradițional sau folosit ca pășune de alții. De aici, izbucnesc disputele, dintre care unele au devenit deja violente, mai ales în Sahel, o porțiune uriașă din Africa subsahariană. Stresul legat de condițiile de mediu joacă un anumit rol în conflictele violente din Burkina Faso, Ciad, Camerun, Mali, Niger, Nigeria de Nord și Sudanul de Sud, ca să nu mai menționăm și statele non-saheliene, ca Yemenul. Pe măsură ce temperaturile globale continuă să crească, iar vremea să devină tot mai imprevizibilă, astfel de conflicte ar putea deveni obișnuite.

Mulți alți factori tind să contribuie la războaie, inclusiv sărăcia, stagnarea și proasta guvernare. Diferențele etnice, fanatismul religios și existența minereurilor care pot fi prădate se presupune că, adesea, sporesc riscul, dar ele fac asta, de obicei, doar în țări care sunt prea sărace, stagnante și prea rău guvernate, ca să mai poată ține violența sub control. Vestea bună este că, pe măsură ce sărăcia a scăzut, pe plan mondial, proporția din omenire care moare în războaie și în lupte civile s-a redus drastic, de la aproape patru la 100.000 – în fiecare an din deceniul al optulea, la mai puțin de unu, în ultimul deceniu. Vestea rea este că tulburările legate de schimbarea climatică se vor înrăutăți, probabil. Și, dacă asta va duce la noi conflicte, ar putea să declanșeze un cerc vicios, deoarece războaiele sărăcesc regiunile, iar sărăcia duce la noi războaie.

Războaiele induse de schimbarea climatică sunt încă un motiv ca guvernele să ia în serios încălzirea globală. Totuși, așa cum a arătat Australia, în 18 mai, când a ales un guvern conservator, orientat spre menținerea folosirii cărbunelui, alegătorii încă nu vor să plătească mai mult pentru a evita acest risc la nivel planetar. Modalități mai ieftine de a reduce emisiile de carbon sunt urgent necesare, ca și stimulentele pentru a elimina carbonul din atmosferă.

Din nefericire, nimic nu va contribui la încetarea războaielor de azi și nu le va împiedica, pe termen scurt. Pentru aceasta, țările sărace au nevoie de ajutorul celor bogate, ca să construiască sisteme de avertisment în timp util și să plătească trupe de menținere a păcii. Outsiderii ar trebui să impună și sancțiuni pentru cei care incită la război și să ofere ajutoare guvernelor care încearcă sincer să se reconstruiască după războaie, reducând, prin aceasta, riscul unei recăderi. Pentru fiecare dolar cheltuit pentru o astfel de intervenție, se pot evita circa 10 dolari de pagube, estimează Paul Dunne, de la Universitatea din Cape Town. Acesta ar fi un randament bun și care s-ar potrivi cu eforturile Americii, ale Franței și ale altora de a elimina jihadismul din Africa.

Dat fiind că schimbarea climatică va face ca unele zone să devină de nelocuit, oamenii le vor părăsi. Nu mulți vor merge în țări bogate – fermierii lipiți pământului nu își pot permite o astfel de călătorie costisitoare. Cei mai mulți se vor muta în orașele din propria țară. Nu are sens să se încerce oprirea sau descurajarea acestei migrații, așa cum fac multe guverne. Mutarea este un mod rațional de adaptare la schimbările de mediu. Guvernele ar face mai bine să gestioneze afluxul de oameni construind drumuri și școli pentru nou-veniți. Dacă oamenii nu pot să acționeze global, într-o stare de urgență globală, ei vor trebui, atunci, să se obișnuiască să acționeze local.