Cum se poate salva sistemul public de pensii. Sau cum se poate prăbuși

Politicienii români par să aibă memoria scurtă. După zece ani, aplică aceeași politică falimentară în materie de pensii. La fel ca în anul 2008. Decizia de a majora pensiile cu aproape 70% în trei ani, fără să țină cont de impactul economic și financiar asupra economiei și asupra stabilității financiare a României este, în mod evident, lipsită de responsabilitate. Calculele demonstrează fără echivoc acest lucru.

334
14 minute de lectură

În plus, circumstanțele acțiunilor politice referitoare la pensii, fie că sunt speciale, de serviciu sau în cadrul sistemului public de pensii, sunt diferite de anul 2008, întrucât există deciziile Curții Constituționale a României din anul 2010 care statuează (chiar dacă discutabil) faptul că pensiile, indiferent din ce categorie sunt, nu pot fi micșorate în cazul în care resursele financiare ale statului român sunt semnificativ insuficiente. Se creează, astfel, o povară injustă asupra contribuabililor din mediul privat.

Puțină istorie…

În anul 2008, guvernul Tăriceanu, susținut de PSD, a majorat pensiile de asigurări sociale de stat cu 60%, aruncând, într-un singur an, bugetul asigurărilor sociale de stat (BASS) într-un deficit de 1,4 miliarde de lei, după doi ani succesivi de excedent, de 1,78 miliarde de lei, în 2006 și, respectiv, 1,52 miliarde de lei, în 2007.

Un salt rapid de la surplus la deficit

Urmarea a fost subvenționarea de la bugetul de stat a bugetului asigurărilor sociale: cu 1,37 miliarde de lei în 2008 și cu 6,4 miliarde de lei, în 2009. Deficitul bugetului general consolidat a explodat, ajungând la 5,4% din PIB în anul 2008 și la 7,2% din PIB în anul 2009. În 2009, România era aproape de faliment, iar costurile s-au ridicat la 20 de miliarde de euro, bani care, în mare parte, și acum grevează datoria publică externă a Românei.

După izbucnirea crizei economice și financiare și cvasifalimentul României, presat de situația financiară internă, guvernul Boc reușește, în 2010, să aplice principiul contributivității pentru toate pensiile, atât pentru cele de asigurări sociale de stat, cât și pentru cele de serviciu. În urma acestei acțiuni, o serie de înalți funcționari publici, din armată, poliție și servicii, au pierdut semnificativ din valoarea pensiei care, până atunci, fusese calculată prin tot felul de metode și fundamentată prin tot felul de acte normative care derogau substanțial de la principiul contributivității. Este suficient să amintim organizația condusă de generalul Dogaru, una dintre cele mai reacționare și mai ancorate în sistemul de gândire al regimurilor totalitare, care a susținut Guvernul USL și, ulterior, PSD, inclusiv în acele zile negre în care era atacată ordinea constituțională în încercarea de capturare a statului și a instituțiilor sale, cu scopul salvării celor care simțeau suflul acțiunilor în justiție pentru faptele de corupție. Rezultatul este că, imediat după preluarea puterii, guvernele succesive girate de PSD au reacordat drepturile speciale pierdute de cei care nu treceau testul principiului contributivității.

Un nou moment „2008”

În prezent, schemele de pensii publice se focalizează din ce în ce mai mult atât în direcția dezvoltării schemei de pensii speciale, cât și pe creșterea abruptă a valorii punctului de pensie, prin implementarea unui nou moment „2008” în anii electorali. Scopul este de a influența votul prin creșterea accelerată a pensiilor, fără a ține cont de riscurile pe care le induc în economia privată, lovită de creșterile aberante succesive, într-un interval scurt de timp, a salariilor minime. La acestea, se adaugă diferențierea salariului minim în funcție de lobby-ul sectorial și eliminarea unor contribuții către fondurile de pensii. Toate aceste măsuri se iau în absența investițiilor în infrastructură sau în educație.

ATHENS, GREECE - JULY 13:  Senior citizens wait to collect their pensions outside a National Bank of Greece branch in Kotzia Square on July 13, 2015 in Athens, Greece. Eurozone leaders have reportedly made an 'agreement' on the Greek debt crisis in Brussels. After lengthy talks EU President Donald Tusk tweeted that a bailout programme was "all ready to go".  (Photo by Christopher Furlong/Getty Images)

Dezvoltarea sistemului pensiilor speciale pentru diferite categorii de persoane declarate strategice sau supuse unor restricții, cum ar fi parlamentari, primari, angajați ai parlamentului, ai Curții de Conturi, ai Curții Constituționale, personalul navigant, al aviației civile, se înscrie în logica unui sistemului neofeudal, care pare să funcționeze în România după 1989.

Un politician, un om care a ales să intre în serviciul public, care a solicitat votul concetățenilor săi pentru a-i servi și a lucra în slujba interesului public, nu ar trebui să obțină venituri din utilizarea funcției sale, nici în timpul și nici după părăsirea acesteia. Cu alte cuvinte, a solicita o recompensă suplimentară pentru activitatea desfășurată este dincolo de echitate și de principiile democrației. O societate fondată pe valorile democrației liberale și ale economiei de piață este incompatibilă cu majorarea discreționară a pensiei prin acordarea de pensii speciale.

Castele pensiilor speciale

Care sunt motivele pentru care ambasadorilor, parlamentarilor, primarilor etc. li se majorează pensia de 2 – 2,5 ori din resursele bugetului public, care este avantajul adus economiei și bugetului în viața activă, ca să merite o asemenea răsplată suplimentară, față de restul pensionarilor? Cum putem evalua aportul acestora sau cum se pot susține pe o analiză cost-beneficiu aceste cheltuieli suplimentare? Pensiile speciale nu trebuie să existe, pentru că, în sistemul fundamentat pe principiul contributivității, oricum pensiile acestor categorii sunt aproape de limita superioară, ca urmare a salariilor mari asociate constrângerilor și sarcinilor lor.

Pensiile de serviciu sunt un alt element al schemelor de pensii din România aplicat militarilor, polițiștilor și magistraților care comportă dezbateri, mai ales din perspectiva perioadelor reduse de serviciu pentru care aceștia primesc beneficii complete. În plus, personalul ministerelor și al altor autorități centrale, personalul militar de rang înalt și-au utilizat influența pentru a obține condiții derogatorii chiar față de regimul normal al pensiilor de serviciu.

În toate țările în care, pentru categoriile menționate, este utilizat sistemul pensiilor de serviciu există, de regulă, o perioadă minimă de serviciu care permite obținerea beneficiilor complete, în general, după minimum 20 de ani de serviciu exemplar.

În plus, în sistemul pensiilor de serviciu se practică o schemă în care cei ce doresc să se retragă mai devreme pot primi beneficii parțiale sau un sprijin pentru recalificare, cum ar fi susținerea pe perioada studiilor pentru a obține o calificare superioară, inclusiv studii universitare care să-i permită membrului forțelor armate, de exemplu, să se integreze în viața civilă activă fără să primească beneficii imediate sub formă de pensie.

Sistemul de pensii de serviciu fundamentat pe contributivitate a fost implementat în România în anii 2010 și 2011, dar a fost una dintre principalele ținte de distrugere, ulterior. Oricum, pensiile de serviciu nu ar trebui să depășească, în medie, salariul mediu brut din sectorul respectiv.

Pensiile de stat, o schemă Ponzi

Schema de pensionare care acoperă cea mai mare parte a pensionarilor de asigurări sociale în România, dar și în alte țări, are la bază sistemul „pay as you go” care, de facto, este o schemă piramidală de tip Ponzi, pentru că plățile către beneficiari, în esență, depind de contribuțiile plătite de cei care sunt în perioada activă.

Cu alte cuvinte, schema de pensii de acest tip are doi piloni, respectiv pilonul contribuțiilor și pilonul beneficiilor. Pilonul contribuțiilor colectează contribuțiile la sistem în perioada de cotizare, pe baza veniturilor impozabile și a ratelor marginale de contribuții stabilite prin lege de către autoritățile statului. Pilonul beneficiilor reprezintă valoarea totală a prestațiilor sociale datorate beneficiarilor sistemului, respectiv celor care au contribuit, anterior, la schema de pensionare. O schemă de pensionare de acest tip funcționează solvabil numai dacă sumele colectate de pilonul contribuitor sunt mai mari sau egale cu sumele pilonului beneficiilor. Cu excepția cazului în care sumele colectate de la contribuabili sunt mai mari decât sumele plătite beneficiarilor, nu există alt randament decât cel stabilit prin voința politică a decidenților. Acest sistem de pensii este cel mai afectat de riscul politic.

Lipsesc 3 ̶ 5 milioane de contribuabili

Pentru echilibru, un sistem de pensii piramidal, cum este în România, în care cheia este dată de raportul dintre pensie și salariul mediu din economie, calculul este simplu, întrucât produsul dintre numărul pensionarilor și raportul dintre pensie și salariul mediu brut trebuie să fie egal cu produsul dintre numărul contribuabililor și rata marginală a contribuției de asigurări sociale de stat. Astfel, dacă avem un raport pensie/salariu mediu brut de 50% și o rată marginală a contribuției de 25%, rezultă că trebuie să avem doi contribuabili la un pensionar. Conform datelor Institutului Național de Statistică, în trimestrul I din anul 2019, numărul total al pensionarilor este de 5 195 mii de persoane, din care 3 998 mii de persoane cu stagiu complet de cotizare, 21 000 cu pensie anticipată și 92.000 cu pensie anticipată parțială. Diferența până la numărul total de pensii în plată este dată de pensiile de urmaș și de invaliditate.

Dacă aplicăm principiul menționat mai sus, înseamnă că, în România, ar trebui să fie între 8 milioane și 10,4 milioane de contribuabili medii. Conform statisticilor, noi avem între cinci milioane de salariați și 6,38 milioane (după rezultatele anchetei AMIGO) din care, oricum, aproximativ o treime sunt angajați în sectorul public (impactul acestora asupra formării PIB este, în mod real, zero, dacă nu chiar negativ). Deci ne lipsesc de la contribuabili între trei și cinci milioane de persoane. Impactul acestei situații asupra schemei publice piramidale este ușor de înțeles. Dacă ar trebui să echilibrăm bugetul, atunci, pe baza ipotezelor anterioare, rata marginală a contribuției de asigurări sociale ar trebui majorată până la 49% din salariul mediu brut sau, cu alte cuvinte, aceasta ar fi atât de oneroasă, încât multe companii își vor închide porțile, accentuând și mai mult deficitul.

Privind retrospectiv, acțiunile din anii 2008 și 2009 de majorare a pensiilor au condus la un deficit al bugetului de asigurări de stat (înainte de subvenții) de până la 15 miliarde de lei, în 2011. În perioada 2010-2011, prin aplicarea noii legi a pensiilor, Legea nr. 263/2010, deficitul a fost redus până la aproximativ 12 miliarde de lei, în anul 2013, mai ales ca urmare a inerției, întrucât guvernul de la acea vreme deja întreprindea inversarea trendului.

Deficitul maxim a fost atins în anul 2015, în timpul guvernelor USL și PSD, când a ajuns la aproximativ 18 miliarde de lei. După această dată, deficitul s-a redus constant, atingând cel mai scăzut nivel în primele cinci luni din 2019, când s-a cifrat la 1,4 miliarde de lei. La acest rezultat a contribuit, în mod substanțial, politica agresivă de creștere a salariului minim ca parte a aplicării strategiei „wageledgowth” (o manifestare a neocomunismului și a neomarxismului fundamentată în cartea lui Piketty, Capitalul în Secolul XXI, o evocare a lucrării lui Marx, Capitalul) cu impact asupra salariilor din mediul privat.

Sau, cum se lăuda unul dintre promotorii acesteia, care a adus la masa salarială 107 miliarde de lei, ceea ce, în termeni de contribuții BASS, înseamnă în jur de 26 de miliarde de lei, adică mai puțin de jumătate din contribuțiile la BASS, în 2019.

Productivitatea e soluția

În esență, reducerea deficitului bugetului asigurărilor de stat este fundamentată pe o creștere a salariilor dincolo de productivitate, în sectorul privat, și majorarea nesustenabilă a salariilor bugetarilor. Ca urmare, deficitul structural s-a majorat odată cu riscul de insolvență a României. Să nu uităm că, în primele cinci luni din 2019, soldul curent al bugetului consolidat este de minus 2 miliarde de lei și finanțarea statului este de 16 miliarde de lei, o finanțare opacă, pentru că sunt bani despre care nu se știe de unde vin.

În acest context, majorarea punctului de pensie cu 15% în 2019 și cu 40% în anul 2020, un total de 70% în perioada 2019-2021, va avea un impact major asupra deficitului BASS. În esență, dacă cheltuielile cresc cu 70% în trei ani, atunci contribuțiile trebuie să crească tot cu 70%, fie prin majorarea ratei marginale, fie a salariului minim mediu, fie a numărului de angajați. Cum prima cale nu este posibilă, iar celelalte două depind de investiții în infrastructură, în educație și în îmbunătățirea funcționării statului de drept, nu mai rămâne decât majorarea deficitului bugetului de pensii.

Această abordare a autorităților române în ceea ce privește pensiile de asigurări sociale de stat transformă sistemul într-un veritabil Caritas, pentru că este fundamentat pe o creștere-șoc a câștigului mediu brut lunar și a numărului de salariați. Conform prognozei de primăvară 2019 a CNSP, câștigul mediu brut lunar crește la 6 360 de lei, în anul 2022, în timp ce numărul de salariați ar crește de la aproximativ patru milioane de persoane în 2017, la 5,8 milioane de persoane, în anul 2022.

În aceste condiții, veniturile așteptate pentru contribuțiile de asigurări sociale ar fi de circa 81 de miliarde de lei în 2019, aproximativ 91 de miliarde de lei în 2020 și 110 miliarde de lei în anul 2022, astfel încât deficitul bugetului de pensii pentru anul 2021 ar ajunge la 12 miliarde de lei în anul 2022. Dacă ne aducem aminte, prognozele din anul 2008 erau tot așa de optimiste și, evident, criza era pentru noi problema altora, deși, în final, s-a dovedit a fi și problema noastră. În realitate, chiar din anul 2018, la încasările BASS, care se pot estima pe baza datelor existente, lipsesc 10 miliarde de lei (adică 59 de miliarde de lei, în loc de 69 de miliarde de lei).

O altă abordare constituțională

Din păcate, în jocul protejării intereselor personale a intrat și Curtea Constituțională, care, prin deciziile privind pensiile, s-a aflat în conflict de interese, întrucât judecătorii Curții și-au apărat inclusiv propriile pensii speciale. Cum puteau să decidă că dreptul la pensie este apărat de Constituție și nu de un anumit nivel?! Acest joc al magistraților continuă și acum, când susțin imposibilitatea impozitării pensiilor.

Problema este însă mult mai complexă din punct de vedere constituțional, întrucât, dacă pensiile se măresc la un nivel la care cheltuielile aferente acestora dau perspectiva falimentului statului sau a majorării taxelor până la 50% din venitul brut al angajaților, atunci unde sunt apărate drepturile constituționale ale celorlalți cetățeni ai României, în general, sau ale celor care contribuie la sistemul de pensii?

ATHENS, GREECE - JUNE 23: Pensioners take part in an anti-austerity protest organized by pensioners' unions on June 23, 2015 in Athens, Greece. This week, Greece offered a series of measures, including multiple tax increases and pension cuts, to persuade its creditors to release bailout funds and keep the country from defaulting on its debts as soon as next week. (Photo by Milos Bicanski/Getty Images)

În sectorul privat, oamenii își pierd slujbe, afaceri sau, pur și simplu, venitul lor net ar putea scădea semnificativ, fie din cauza falimentului statului, în cea mai pesimistă perspectivă, fie din cauza creșterii taxelor. În acest caz, nu vorbim, oare, de o naționalizare a veniturilor acestora sau de extorcare? În materie de taxe, care este limita dintre solidaritate și extorcare? Putem să luăm totul sau aproape totul de la unii contribuabili pentru a răsplăti alți cetățeni, unii dintre ei poate neaducând, niciodată, vreo plusvaloare în activitatea lor?

La doi ani de la deciziile Curții Constituționale din România, justificate pe câteva hotărâri ale CEDO care se refereau la dreptul la pensie și la recunoașterea că legislația națională este cea care stabilește regulile, falimentul Greciei a arătat că pensiile pot fi reduse fără a încălca vreun drept. În Grecia, pensiile au fost reduse, în medie, cu 15%, s-au anulat a 13-a și a 14-a pensie, fără provocări constituționale. Principiul ar trebui să fie acela al rezonabilității și al proporționalității.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele