Oamenii dispar. De cele mai multe ori, din cauze naturale. Dar dintotdeauna au existat și cauze artificiale, misterioase. Cum e cu avocatul din China. Sau cu jurnalistul din Arabia Saudită. Sau cu opozantul din Rusia. Sau cu prințesa Latifa din Dubai, al cărei caz îl voi expune pe scurt mai jos. Și care arată că actele de dizidență nu sunt la origine decât o dorință incontrolabilă de libertate. 

Latifa e fiica emirului din Dubai. De ea nu se mai știe de câteva luni. Până recent, când fosta șefă ONU pentru drepturile omului, Mary Robinson, a întâlnit-o la un dejun, la invitația conducerii emiratului.

Potrivit unor organizații umanitare, după întâlnire Mary Robinson ar fi recitat dintr-un comunicat al emiratului, cum că Latifa e pe mâini bune, în îngrijirea familiei, având probleme medicale.  Dar e așa oare?

Latifa a încercat de mai multe ori să plece din emirat. A fost prinsă și adusă acasă cu forța, spun organizațiile umanitare. Acum câțiva ani, ea însăși a postat pe internet un clip în care susținea că a fost închisă și torturată după o astfel de încercare de emigrare. Iar în martie, a încercat să plece cu yacht-ul din Dubai, dar aparent a fost prinsă în largul coastelor Indiei și forțată să se întoarcă. 

Familia (și Mary Robinson) spun acum că Latifa are probleme mintale. Poate că sunt sinceri, poate că ei chiar asta cred. Dar dacă în acest caz, procedând astfel, Latifa nu încearcă altceva decât să își rezolve problemele? Dacă sistemul însuși e uneori problema care induce nebunia? Iată o adevărată dilemă pentru un emir și emiratul său.