De ce nu ar fi și IT-iștii egali în fața legii fiscale

119

Scutirea de impozit a salariilor pentru programatori este cea mai veche și cea mai lăudată facilitate fiscală pentru forța de muncă, reușind să reziste introducerii cotei unice, intrării României în Uniunea Europeană și numeroaselor clarificări prin care a trecut, de-a lungul timpului.

Paradoxal, tocmai rezistența în timp face ca această facilitate să fie vulnerabilă. În sensul că introducerea unei excepții fiscale, a unei scutiri de impozitul pe salariu se justifică pentru o anumită perioadă, limitată în timp. Adică, este un instrument care poate fi folosit pentru a impulsiona o industrie aflată în suferință sau, invers, în dezvoltare.

De fapt, corect este să acorzi facilități fiscale pentru un interval limitat de timp, urmând ca, la finalul perioadei, să aibă loc o analiză a situației industriei și să se decidă dacă este oportună prelungirea scutirii de taxe sau impozite. Din acest punct de vedere, este limpede că, în anul 2019, industria de tehnologia informației se află în cu totul altă situație decât în urmă cu aproape două decenii.

O industrie care îi inspiră și pe alți salariați. Îi inspiră și în a cere facilități

Adică, industria IT este acum dezvoltată, are un loc important în formarea produsului intern brut, precum și o contribuție semnificativă la creșterea economică. Este o industrie matură, care ar trebui să reziste concurenței internaționale și fără facilități fiscale. Într-un fel, industria de IT din România trebuie să se întoarcă pe piața locală și mondială a salariilor. Adică, să plătească impozitul pe salariu al angajaților.

Dar, atunci când o facilitate devine permanentă, se creează o problemă pentru sistemul fiscal și pentru economie. În sensul că vor exista clase de angajați care vor dori să obțină același tratament și, de asemenea, vor exista politicieni dispuși să îl acorde.

Tot mai multe industrii vor dori să obțină facilități fiscale la plata salariilor. Chiar se întâmplă acest lucru. Programatorii au fost luați ca exemplu atunci când a fost introdusă schema de ajutor de stat pentru salariile din sectorul de construcții. De asemenea, cercetătorii au și ei facilități fiscale salariale. Totodată, există o inițiativă parlamentară pentru a oferi scutiri de impozit pe salarii pentru petrochimiști. Recent, ministrul finanțelor a declarat că a discutat și cu alți reprezentanți ai patronatelor despre o facilitate de tip IT, în sensul că se dorește extinderea scutirii de impozitul pe salarii la industria textilă, la industria prelucrătoare și la alte domenii, după cum declară Eugen Teodorovici, ministrul finanțelor. Există chiar și o inițiativă parlamentară care îi vizează pe jurnaliști. În acest ritm, va fi absolut logic ca impozitul pe salariu să fie desființat.

Ar fi mai simplu să se desființeze impozitul pe salarii

Creșterea sectorului IT nu s-a făcut exclusiv pe baza scutirii de impozit, la fel cum facilitatea nu a împiedicat mulți specialiști să plece din țară sau să lucreze, din țară, în proiecte internaționale. Creșterea pieței de IT a venit organic, ca urmare a dezvoltării acestui sector în economia mondială și, implicit, în economia românească.

Florin Cîțu, senator liberal, îl susține pe președintele PNL, Ludovic Orban, declarând la RFI că „trebuie să discutăm, ca societate, dacă ne mai permitem să avem unii români mai speciali ca alții”. Un argument important este că studiile de specialitate arată că țările unde există sisteme de deductibilități complicate au parte de evaziune mai mare. De aceea, în opinia senatorului Cîțu, este nevoie de un sistem fiscal cu taxe mai puține, mai mici, dar pe care să le plătească toată lumea.

Nu în ultimul rând, facilitățile fiscale ar trebui gândite și în logica politicilor prociclice sau anticiclice. Din acest punct de vedere, într-un moment în care economia crește și industria de IT este în expansiune, ar fi necesară aplicarea impozitului. Scutirea de impozitare ar putea fi aplicată atunci când domeniul IT ar ajunge să aibă dificultăți de dezvoltare. Desigur, se invocă o restricție importantă, și anume lipsa forței de muncă, dar acest deficit este prezent în majoritatea sectoarelor din economia autohtonă.

Un adevăr spus chiar cu riscul de a nemulțumi electoratul

În același timp, trebuie să remarcăm că ne aflăm în fața unei premiere. Un politician de vârf, președintele PNL, vorbește despre revenirea la impozitarea muncii pentru o categorie socială care aparține, în mod evident, bazinului electoral al partidului pe care îl conduce. Cu alte cuvinte, un politician are curajul de a nu se feri să spună ce gândește, în materie fiscală, chiar cu riscul de a stârni nemulțumiri.

De prea multe ori, în România, politicienii din opoziție au spus publicului ceea ce voia să audă și, odată ajunși la putere, au procedat invers. Cel puțin din acest punct de vedere, ideea lui Ludovic Orban este interesantă.

Însă, în esență, opinia liderului PNL ar trebui să fie un punct de plecare pentru o dezbatere reală pe tema sistemului fiscal din România. Este limpede că, în acest moment, legislația fiscală nu mai este nicidecum unitară și neutră. Ea se aplică diferit, în funcție de mărimea întreprinderii, de forma de prestare a muncii sau de profesie, ca atare. De asemenea, sunt soluții complicate pentru plata contribuțiilor sociale sau a celor de sănătate, în funcție de tipul veniturilor obținute. Este clar că impozitul pe salariu s-a redus, ajungând, aproape, la cel mai mic nivel din Uniunea Europeană, în timp ce contribuțiile sociale sunt la o cotă peste media europeană.

Așadar, dincolo de cazul particular al programatorilor, principiile puse în discuție de liderul PNL merită o dezbatere serioasă.

Comentarii

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele