De ce ortodoxia argentiniană nu a funcționat mai bine decât iconoclasmul turcesc

Monedele ambelor țări s-au prăbușit. Doar una ia medicamentele prescrise.

76
12 minute de lectură

Ediția tipărită | Finanțe și economie

6 septembrie 2018 | ISTANBUL ȘI BUENOS AIRES

ATUNCI CÂND o piață emergentă își pierde atracția pentru creditori, cum ar trebui să răspundă guvernul său? Recomandările de politici nu includ în mod tipic intimidarea băncii centrale, denunțarea „lobby-ului ratelor dobânzilor”, cearta cu aliații, evitarea ajutorului de la FMI, veștejirea dolarului sau numirea ginerelui președintelui în funcția de ministru al Finanțelor. Turcia a făcut toate astea, iar moneda sa a pierdut 40% din valoare anul acesta.

Prin contrast, Argentina s-a ținut mult mai aproape de linia convențională. Ministrul Finanțelor de acolo are două diplome în domenii legate de economie. Banca sa centrală a ridicat dobânzile până dincolo de tavan (ducându-le la 60% pe 30 august), iar guvernul a obținut o asistență promptă și generoasă din partea FMI, care a convenit asupra unui împrumut de 50 de miliarde de dolari în iunie, cel mai mare din istoria sa. Și totuși, moneda Argentinei a pierdut peste 50% din valoare anul acesta (vezi graficul 1).

De ce a dat ortodoxia argentiniană rezultate atât de slabe? Această întrebare devine tot mai urgentă. Înăsprirea monetară din America și temerile legate de războaiele comerciale ale președintelui Donald Trump fac ca multe piețe emergente să arate fragil. Pe 3 septembrie, guvernul Argentinei a spus că va face și mai multă ordine pe navă, tăind numărul ministerelor de la 19 la 10, ridicând taxele la export și reducând subvențiile pe transporturi și utilități. Scopul său actual este să echilibreze bugetul (înainte de plata dobânzilor) în 2019 – an electoral. Guvernul argentinian mai plănuiește și obținerea unui surplus bugetar de 1% din PIB în 2020. Pentru asta, va fi necesar un reviriment fiscal pe care nu l-au obținut decât cele mai dure 15% dintre programele FMI, potrivit lui Sergi Lanau de la Institute of International Finance (IIF), un think tank al bancherilor. Greșește oare Argentina să persiste cu o astfel de duritate? Ar trebui poate ca președintele său, Mauricio Macri, să-și numească unui dintre copii pe postul de ministru de Finanțe, în loc de asta?

page2image1515985136

Grafic
Race to the bottom1Monedele față de $
1 ianuarie 2018 = 100

1 Race to the bottom = literal, „cursă până la fund” – o situație în care firmele concurează unele cu altele pentru a reduce costurile, plătind dele mai mici salarii sau oferindu-le angajaților cele mai proaste condiții (Sursa: Cambridge Business English Dictionary)

page2image1517914688

Lira turcească

Pesoul argentinian

Răspunsul, desigur, este că nu. Slaba performanță a pesoului nu reprezintă, în cea mai mare parte, o condamnare a teoriilor economice convenționale. În schimb, ea reflectă trei alți factori: neșanse idiosincratice, diferențele structurale între economia Argentinei și modelul de creștere al Turciei, mai orientat spre comerț și credite, și poziția cumplită de start pe care Macri a moștenit- o de la predecesorii săi, Cristina Fernández de Kirchner și răposatul ei soț, Néstor Kirchner, care s-au complăcut în ani de proastă gestionare a economiei care ar speria până și guvernul iconoclast al Turciei.

Să începem cu idiosincraziile. Cea mai cumplită secetă din ultimii 50 de ani a afectat producția agricolă a Argentinei și a secat o sursă importantă de valută forte. Acest ghinion a fost însoțit de mai multe gafe, eminamente evitabile. Într-un video scurt postat pe YouTube pe 29 august, Macri a încercat să spulbere orice îndoieli referitoare la solvabilitatea Argentinei, anunțând că FMI a fost de acord să grăbească acordarea împrumutului, din care doar 15 miliarde de dolari au fost plătiți în avans. Această declarație nu a fost însă urmată nici de o clarificare din partea ministerului Finanțelor, nici de o conformare din partea FMI. Panica și confuzia s-au răspândit. A doua zi – repede botezată „Joia Neagră” de argentinieni –, pesoul a scăzut cu aproape o cincime.

Această proastă comunicare poate să reflecte un eșec mai profund de coordonare. În timp ce investitorii din Turcia se tem că puterea este prea concentrată în mâinile președintelui său, Recep Tayyip Erdogan, investitorii din Argentina sunt îngrijorați că autoritatea economică a fost dispersată prea mult. Guvernul a intrat în criză cu un ministru de Finanțe și un ministru al Trezoreriei ale căror mandate se suprapuneau, ambii trebuind să se confrunte cu un șef de cabinet puternic. Investitorii nu știau cine conduce.

Mulți încă cred că Nicolás Dujovne, ministrul de Finanțe, ar trebui să primească un mandat mai puternic pentru a stabili politica economică. „Dacă țara este în război, nu trimiți câte o singură divizie la luptă”, spune Marcos Buscaglia de la Alberdi Partners, o firmă de consultanță economică, „ci trebuie să le trimiți pe toate deodată.” El consideră că guvernul trebuie să obțină un acord comun cu guvernatorii provinciali pentru a reduce cheltuielile împreună. „Provinciile sunt locul unde este cea mai mare risipă”, spune el.

Prăbușirea pesoului reflectă și diferențe mai adânci între structura economică a Argentinei și cea a Turciei. Comerțul internațional, de pildă, joacă un rol mai mare în țara eurasiatică, aceasta aparținând unei uniuni vamale cu Uniunea Europeană. Comerțul este echivalent cu 54% din PIB- ul țării, față de doar 25% în cazul Argentinei (vezi graficul 2). Un oraș ca Istanbulul generează schimb valutar atât prin lucrurile antice, cât și prin noutate. Arhitectura bizantină și romană din centrul orașului atrage cârduri de turiști, iar firmele textile agile de la periferie deservesc marile lanțuri de îmbrăcăminte de modă din Europa.