Premierul britanic, Boris Johnson, a decis suspendarea Parlamentului de la Londra pentru a evita o situație în care parlamentarii i-ar fi putut da peste cap planurile de Brexit. Acesta este argumentul prezentat Curții Supreme care urmează să se pronunțe asupra legalității demersului premierului. Care este însă rolul Reginei în actuala situație?

Reprezentanții grupului care se opune suspendării Parlamentului apreciază că există „dovezi puternice“ că premierul îi consideră pe parlamentari „un obstacol“ în contextul iminentului Brexit, dorind astfel să-i „reducă la tăcere“. Însă un susținător al Guvernului susține că Johnson este perfect îndreptățit să suspende Parlamentul, aceasta nefiind o chestiune ce trebuie adusă în fața justiției.

În deschiderea înfățișării de marți, președinta Curții Supreme, Lady Hale, a declarat că ea și cei zece colegi ai săi vor face tot posibilul să se pronunțe asupra subiectului „extrem de dificil“ al suspendării Parlamentului, dar nu se vor pronunța asupra „întrebărilor politice mai cuprinzătoare“ referitoare la Brexit. Decizia este așteptată undeva săptămâna aceasta, după închiderea ediției noastre.

Rolul Reginei

Cândva un model de stabilitate politică și diplomatică, Marea Britanie a fost adusă într-o situație de haos total de votul de părăsire a Uniunii Europene, în cadrul referendumului din 2016 ce a produs o diviziune fără precedent și a „scos sufletul“ din legislativul britanic.

Curtea Supremă se va pronunța. Însă, până-n final, este foarte posibil ca Regina Elisabeta a II-a să fie nevoită să aleagă ea însăși o tabără. Iar acesta este un lucru pe care Regina cu siguranță vrea să-l evite. De fapt, cazul Curții Supreme depinde de întrebarea dacă premierul Boris Johnson a indus în eroare Coroana când a recomandat suspendarea Parlamentului.

Cu un Brexit care bate la ușă, argumentul lui Johnson pentru suspendarea Parlamentului este, între altele, acordarea timpului necesar pentru conferințele anuale ale partidelor. Însă, săptămâna trecută, Curtea Supremă din Scoția a declarat că motivul real al premierului este de a bloca Parlamentul în raport cu iminentul Brexit, reducând semnificativ timpul de dezbateri pe marginea opțiunilor privind ieșirea din spațiul comunitar.

Întrebat dacă a mințit-o pe Regină, Johnson a răzpuns: „Categoric nu!“. „De altfel, așa cum v-am mai atras atenția, Înalta Curte a Angliei este întru totul de acord cu mine“, a adăugat el, referindu-se la o pronunțare anterioară. Singura problemă este că Înalta Curte nu a fost de acord cu el. Tot ce a făcut a fost să explice că nu are autoritatea necesară în acest caz, dosarul ajungând astfel la Curtea Supremă. Decizia pe care urmează să o anunțe cei 11 judecători nu va fi doar una consultativă, ci se va aplica în mod obligatoriu.

Fără precedent

Istoricii nu își amintesc de un precedent în care un prim-ministru britanic ar fi indus în eroare un monarh. „Guvernul trebuie să respecte legea“, a comentat Vernon Bogdanor, profesor-cercetător în cadrul King’s College, din Londra, autor al „Beyond Brexit: Towards a British Constitution“ („Dincolo de Brexit: Către o Constituție Britanică“). „Dacă legea spune că Parlamentul nu poate fi suspendat, decizia trebuie întoarsă și recomandarea acordată Reginei retrasă. Dacă premierul încalcă legea, el trebuie să fie pus sub acuzare și adus în fața justiției ca oricare cetățean“, a explicat Bogdanor, citat de CNN.

O decizie împotriva Guvernului l-ar pune pe Johnson în situația de a avea de ales între a fi adus în fața justiției și a-i cere Reginei să revină asupra deciziei luate în urma sfatului său anterior. Jenant pentru prim-ministru, deranjant pentru Coroană, în condițiile în care Regina face tot posibilul să evite procesul politic dincolo de ce o obligă eticheta.

Spre deosebire de suveranii din alte monarhii constituționale, cum sunt Danemarca sau Belgia, Regina Regatului Unit nu își asumă nici rolul de mediator între partidele politice, atunci când acestea ajung într-un impas.

Scenarii

Bogdanor crede că decizia Curții Supreme se va referi, mai degrabă, la durata suspendării Parlamentului. „Curtea probabil nu va decide că nu trebuie să aibă loc o suspendare, având în vedere că sesiunea parlamentară ține deja de doi ani — timp îndelungat, după standardele noastre“, a explicat el, adăugând că decizia Curții ar putea fi că suspendarea „ar trebui să fie de mai scurtă durată“. „Este rezonabil și normal pentru un guvern în aceste circumstanțe să își dorească începerea unei noi sesiuni după o suspendare de câteva zile“, a spus Bogdanor.

Regina își păstrează independența politică aderând rigid la principiul tradițional de a acționa doar la solicitarea premierului. Astfel, atunci când Johnson i-a cerut să aprobe suspendarea Parlamentului, a făcut-o fără să pună la îndoială solicitarea șefului Guvernului. Însă, dacă nu i s-a dat o explicație clară, Curtea poate decide că a fost indusă-n eroare. În acest caz, cu siguranță Regina nu și-ar divulga propriile sentimente în raport cu situația creată, însă tonul întrevederilor săptămânale cu premierul nu va fi unul tocmai pozitiv. Predecesorii lui Johnson au pus întotdeauna la mare preț tradiția acestor întâlniri, mai ales că experiența Reginei este una extrem de vastă, în condițiile în care i-a consiliat pe toți premierii britanici de la Winston Churchill încoace.

Pentru Regină, cel mai negativ scenariu ar fi acela în care ar fi forțată să adopte o decizie politică. Dar ce se va întâmpla în cazul în care Curtea Supremă va lua o decizie împotriva Guvernului Johnson și i-ar ordona premierului să reactiveze Parlamentul, însă acesta ar refuza să se supună imediat deciziei? Reacția publică va fi extrem de puternică și toată atenția s-ar îndrepta asupra Palatului Buckingham. Va aștepta Regina după Boris Johnson sau va acționa împotriva convențiilor și în conformitate cu decizia Curții Supreme? Opțiunile sale în această situație ar putea face obiectul unei dezbateri publice intense ce ar putea merge până la a pune în discuție însăși rațiunea monarhiei de a exista. Totodată, o acțiune din partea Reginei ar crea un precedent pentru succesorii săi. Sarcina de bază a suveranei de la Buckingham este de a lăsa Coroana pe o poziție mai solidă decât atunci când a preluat-o. Iar răspunsul publicului la această potențială criză constituțională va fi unul apăsător pentru Buckingham.

Regina s-a mai aflat în situații dificile din care a ieșit mai puternică, însă cu siguranță nu-și dorește să fie „testată“ din nou de controversatul caz al acestei săptămâni. ■