Sincron și divergență. Astfel se poate caracteriza ce se întâmplă în economia mondială. Pe de o parte, toate economiile importante, dezvoltate sau emergente, cresc în același timp, o situație cu care nu te întâlnești prea des. Pe de altă parte, băncile centrale, Rezerva Federală americană și Banca Centrală Europeană (BCE) practică de câțiva ani politici monetare divergente. În sensul că Rezerva Federală crește încet, dar sigur, dobânda la dolar (recent, a mai adăugat 25 de puncte de bază pentru a ajunge până la 2%), iar BCE se menține pe poziție, adică nu urcă dobânzile. Iar anunțul de la cea mai recentă ședință de politică monetară nu lasă loc de îndoieli: cel puțin până la jumătatea anului viitor, dobânda în zona euro va rămâne neschimbată. Sunt opinii care spun că dobânzile vor fi păstrate la același nivel chiar până la sfârșitul anului viitor, atunci când mandatul șefului BCE, Mario Draghi, se va termina. Pare a fi considerată o ambiție a lui Draghi, aceea de a nu mări dobânda zonei euro până la încheierea unui mandat, fără îndoială, complicat. În schimb, BCE a anunțat că programul de achiziții de obligațiuni va fi oprit la sfârșitul acestui an. Este și o veste bună, zona euro va funcționa fără măsuri neortodoxe de sprijin financiar, dar este și o veste rea, pentru că analiștii se întreabă cât de mare va fi presiunea asupra Italiei în finanțarea datoriei publice.

Înapoi la economie. Statele Unite cresc, zona euro frânează. Toți indicatorii economiei americane sunt mai buni decât așteptările: creșterea economică din trimestrul II, rata șomajului, locurile de muncă nou create, consumul și chiar inflația. Zona euro își încetinește creșterea, recent Bundesbank revizuind în scădere prognoza de creștere a economiei germane pentru anul acesta, de la 2,5% la 2%.

Sunt suficiente motive pentru ca politicile monetare ale economiei americane și ale zonei euro să nu semene deloc una cu alta. Numai că atunci când două blocuri economice mari fac politici monetare divergente, al treilea suferă. Adică economiile emergente. Mai exact, investitorii financiari își retrag o parte din plasamentele din economiile emergente, pentru a se îndrepta către „zări de soare pline”, adică spre un dolar tot mai bine bonificat. Este un proces în plină desfășurare, pentru că instituțiile financiare internaționale au calculat că, deja, în luna mai, din economiile emergente au ieșit aproximativ 12,3 miliarde dolari.

Să ne amintim că și România face parte din economiile emergente europene. Ca atare, ceea ce se întâmplă în lume se poate întâmpla și în România. Deocamdată, măsura de creștere a dobânzii de politică monetară luată de Banca Națională pare că a redus amploarea ieșirilor de valută din economia autohtonă. Deși nu trebuie să uităm că și BNR a „sângerat”, în sensul că în luna mai a trebuit să arunce în luptă, adică să cheltuiască, 1,5 miliarde euro pentru a interveni pe piața valutară.

Iată doar exemplul Ungariei, acolo unde banca centrală se ambiționează să țină dobânda la un nivel foarte scăzut, de 0,9%, ceea ce a dus la o scădere a forintului față de moneda europeană. Interesant este că datele economiei maghiare sunt bune: cu o inflație redusă și cu excedent de cont curent. Numai că datoria externă mare și plățile ce vor trebui făcute în contul datoriei externe vulnerabilizează forintul și îl împinge spre devalorizare în raport cu valutele.

Dacă menține dobânda de politică monetară la un nivel redus, în schimb banca centrală maghiară a acționat pe piața creditelor, în sensul reducerii gradului de îndatorare pentru creditele ipotecare. Același lucru l-a anunțat și Banca Cehiei și îl tatonează Banca Națională a României.

De altfel, la București, banca centrală a intervenit și asupra dobânzii-cheie. Și cum în viață și în economie nu poți să le ai pe toate, creșterea dobânzii de politică monetară la 2,5% se transmite și asupra dobânzilor practicate de băncile comerciale. Cel mai vizibil asupra ROBOR, care, într-un ritm mai rapid sau mai lent, își continuă creșterea cu efectele de rigoare asupra celor care au luat credite în lei, cu dobândă variabilă. Dobânda ROBOR la trei luni depășește deja dobânda-cheie și se apropie de nivelul de 3%.

La toată această atmosferă tot mai complicată se adaugă și asaltul constant pe care guvernele l-au dat în ultimii ani asupra Băncii Naționale. „Spațiul public a fost invadat tot mai des în ultimii ani de comentarii lipsite de substanță – dacă nu chiar fanteziste – la adresa activității băncii centrale. A ignora astfel de intervenții publice pe considerentul că lipsa lor de fundament le descalifică automat nu este o opțiune viabilă întrucât, în absența unor opinii avizate, acestea capătă tracțiune în societate, creând din nimic o problemă de credibilitate pentru o instituție esențială în funcționarea oricărui stat modern”, a declarat Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, cu prilejul unei conferințe organizate la Constanța.

Au fost destule situații în care Banca Națională a fost acuzată fie că nu ține inflația sub control, fie că a crescut dobânda în mod nejustificat, fie că nu a intervenit în ajutorul leului care se devaloriza în raport de moneda europeană. Multe dintre rateurile date de guvernare au fost mutate în curtea băncii centrale.

Chiar în acest moment, în care Banca Națională pregătește o schimbare a regulilor de creditare pentru anumite categorii de împrumuturi, adică o reducere a gradului de îndatorare, Ministerul Finanțelor a intervenit cu un comunicat în care afirmă că BNR nu a luat nicio decizie în sensul reducerii gradului de îndatorare pentru anumite categorii de credite, ci doar realizează un studiu care să stea la baza fundamentării unei eventuale decizii. Este corect, dar ușor rizibil dacă privim cât de puține decizii economice au fost luate de ultimele trei guverne pe baza unor studii de impact. Bref: epoca banilor ieftini a apus și în România, și în lume. Fie că sunteți antreprenor sau angajat, este bine să știți.