Donald la Casa Albă

100
6 minute de lectură

În ultimele două săptămâni, viața politică din SUA a fost agitată la maximum de perspectiva unui impeachment împotriva președintelui Donald Trump.

Ca să clarificăm sensul termenului de impeachment, ar fi similar demiterii președintelui din funcție.

Alexander Hamilton, unul dintre părinţii întemeietori (founding fathers) ai Statelor Unite, a spus în Federalist Papers că motivele care justifică impeachment-ul se împart în trei mari categorii, încălcarea legilor şi a Constituţiei, abuzul de putere şi înşelarea încrederii publice.

Constituția SUA, care a fost votată în același an (1787), enumeră tot trei criterii pentru declanșarea operațiunii de demitere: trădare, mită și alte infracțiuni grave (fără a le specifica).

Procedura de impeachment urmează în oglindă procesul de alegere a preşedintelui. Preşedintele fiind ales indirect, independent de votul popular, şi procedura de impeachment exclude total participarea electoratului.

În istoria SUA au existat patru cazuri de impeachment (demitere şi punere sub acuzare).

Nici unul dintre aceste cazuri nu s-a soldat cu demiterea președintelui.

Congresul a introdus o rezoluţie pentru suspendarea lui John Tyler, dar fără niciun rezultat.

Andrew Johnson a fost pus sub acuzare, când Congresul s-a declarat nemulțumit de modul în care el a rezolvat problemele Reconstrucţiei Sudului. Johnson a fost achitat în Senat la distanţă de un vot şi a rămas în funcţie.

Congresul a dezbătut suspendarea lui Richard Nixon, ca efect al Afacerii Watergate, dar procedura nu s-a finalizat din cauza demisiei preşedintelui Nixon.

Ambele camere aveau majoritate democrată. Întrucât Nixon a demisionat, procedura a fost oprită.

William J. Clinton a fost pus sub acuzare, pentru sperjur (mărturie mincinoasă) şi obstrucţionarea justiţiei, dar a fost în cele din urmă achitat de Senat și a trebuit să se confrunte cu o majoritate republicană în ambele camere ale Congresului.

În prezent, când se discută despre o posibilă procedură de impeachment împotriva preşedintelui Donald Trump, trebuie menţionat faptul că raportul de forţe este de 53 de republicani ,45 de democraţi şi 2 independenţi în Senat, iar la Camera Reprezentanţilor 235 de democraţi, 198 de republicani, 1 independent și 1 loc vacant.

Andrew Johnson s-a confruntat cu legislativul, deoarece a dorit să continue stilul de preşedinţie autoritar preluat de la Abraham Lincoln, dar fără a avea anvergura acestuia.

În speța Richard Nixon, Congresul s-a revoltat după 70 de ani de mandate al unor preşedinţi puternici şi autoritari.

Camera Reprezentanţilor şi-a extins şi ea puterea în raport cu Senatul, în ambele camere având loc un proces de diluare a puterii, prin crearea unui mare număr de comisii şi subcomisii, precum şi prin creşterea aparatului birocratic de experţi.

Concomitent cu aceste procese, puterea partidelor s-a diluat, datorită evoluţiei şi maturizării electoratului.

Ca o primă etapă, preşedintele Comisiei Juridice a Camerei Reprezentanţilor propune o rezoluţie plenului Comisiei Juridice, pentru a se începe o anchetă oficială.

Comisia Juridică va trimite rezoluţia plenului Camerei Reprezentanţilor, care să ateste că suspendarea este justificată, precum şi  articolele de lege care stau la baza cererii.

Plenul Camerei Reprezentanţilor va analiza cazul conform regulilor stabilite de Comitetul pentru Regulament (House Rules Committee), va dezbate şi va vota pe fiecare articol sau motiv de acuzare (articles of impeachment) moţiunea de punere sub acuzare.

Fiecare dintre articolele de acuzare este aprobat printr-un vot cu majoritate simplă. Toate documentele sunt trimise Senatului. Senatul formulează regulile şi procedurile pentru organizarea unui proces.

Întâi are loc o prezentare generală a cazului. Preşedintele va fi reprezentat de avocaţii săi, iar de cealaltă parte un grup de membri ai Camerei Reprezentanţilor va îndeplini rolul de procurori.

Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie va prezida lucrările, iar cei 100 de senatori vor acţiona ca juriu. Senatul, în şedinţă publică, va vota un verdict pentru fiecare dintre capetele de acuzare (charges) cu 2/3 din voturi.

Senatul va vota pentru sau contra demiterii preşedintelui din funcţie. Senatul poate vota, de asemenea (cu majoritate simplă), să interzică preşedintelui de a ocupa orice funcţie publică în viitor.

În realitate este un vot politic. Senatul nu pronunță nici un verdict sau o sentință. Eventuala responsabilitate juridică a președintelui demis poate interveni ulterior.

Dacă revenim la zilele noastre, dat fiind raportul de forțe din Congresul SUA, este foarte posibil ca democrații să reușească să voteze articolele de impeachment în Camera Reprezentanților controlată de ei. Lucrurile sunt mult mai complicate în Senatul dominat de republicani. În practică este foarte greu să aduni 67 de voturi ca să-l demiți pe președinte. Aceasta ar fi posibil dacă apar noi dovezi împotriva lui Donald Trump și dacă o parte din republicani îl va abandona pe președinte. Democrații se tem că un eventual eșec al procedurii de impeachment s-ar putea întoarce împotriva lor. În același timp ar putea eroda și imaginea lui Trump. Dar, pe de altă parte, actualul locatar de la Casa Albă instigă la ură și violență, atacă fundamentele democrației americane și dezorganizează sistemul de alianțe externe.

În prezent, majoritatea opiniei publice este în favoarea impeachment-ului.

Trump ar putea fi acuzat de abuz de putere (abuse of power), înaltă trădare (high treason), sperjur (perjury), obstrucționarea justiției (obstruction of justice) și sfidarea Congresului (contempt of Congress).

În cazul demiterii, locul lui va fi luat de vicepreședintele Mike Pence pentru restul de mandat. Prejudiciul de imagine ar hotărî de pe acum soarta prezidențialelor de anul viitor.

Părinții și bunicii mei au trăit cu speranța că vor veni americanii. De acolo de unde sunt, nu cred că le-ar plăcea să vadă un președinte american ca Donald Trump.

Cei din generația mea au învățat la școală despre George Washingtom, Abraham Lincoln, Woodrow Wilson.  În anii ‘80, Ronald Reagan era o speranță pentru noi toți, ca să dispară comunismul și URSS.

În încheiere redau un fragment din elogiul funebru rostit acum un an la înmormântarea senatorului John McCain de către fiica sa: „America lui John McCain nu are nevoie să fie făcută mare din nou, pentru că a fost mare mereu“. ■

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele