Dr. Dan Răzvan Benția, neurochirurg: Să ții viața omului în mână este ceva spectaculos și dificil, în același timp

A lucrat în sistemul de stat, la Spitalul de Urgență Floreasca, precum și la două spitale private, unul în Brașov și unul în București, dar și în Franța. Despre sistemul de sănătate din România spune că s-a schimbat, întrucât mediul concurențial, creat de apariția marilor centre medicale private, a stimulat evoluția. „Lucrurile s-au schimbat, oarecum, în medicina românească, în ultimii 20-25 de ani. O schimbare semnificativă s-a produs după apariția marilor operatori privați, în special după anul 2010. Aici, vorbim despre marile spitale private, când au apărut secții chirurgicale, unde se poate face medicină de înaltă performanță. Nimeni nu intuia o astfel de evoluție”, declară dr. Dan Răzvan Benția.

Navigatori prin creiere

Ca specialitate, neurochirurgia a evoluat, în ultimele decenii, și s-a ajuns la efectuarea unor operații de o complexitate uimitoare, de neconceput în trecut. Microscoape de ultimă generație, sisteme de neuronavigație (un fel de GPS pentru neurochirurg, care îl orientează intraoperator, arătându-i, practic, tot timpul, unde se află în creierul pacientului pe care îl operează), sunt acum instrumente utilizate în mod curent de către neurochirurg. „Sistemul de neuronavigație nu înlocuiește mâna chirurgului, cum nici GPS-ul nu înlocuiește șoferul, dar te ghidează foarte mult. Neurochirurgia este o disciplină de top, cum este și chirurgia cardiovasculară, iar perfecționarea tehnicilor operatorii și a instrumentelor folosite de chirurgi nu pot fi decât în avantajul pacienților. Pentru pacient, neuronavigația este utilă pentru că este condusă mâna neurochirurgului exact în zona din creier în care trebuie și, astfel, poate să taie cât mai puțin. Nu întotdeauna calea cea mai scurtă este și cea mai bună. Uneori, e nevoie să faci un ocol, dar importantă este siguranța pacientului. Să ajungi la leziune cu o precizie cât mai mare și să nu afectezi zonele adiacente. Astfel, pacienții se vor recupera mult mai repede. Este foarte utilă la tumorile profunde, dar poate fi folosită pentru toate tipurile de tumori. Există și neuronavigație spinală”, explică dr. Benția.

Noile generații de neurochirurgi români, mulți școliți în centre universitare de prestigiu din străinătate sau cu practică în spitale din țări cum sunt Franța, SUA, Germania, încep să schimbe încet, dar sigur, și sistemul românesc. „A început demolarea vechile centre autocratice. Se mențin, într-o oarecare măsură, în sistemul sanitar de stat. Sistemul autocratic presupunea că șeful de secție decide tot și toți ceilalți colaboratori ai lui sunt net inferiori. În lume, toate centrele neurochirurgicale care au evoluat și-au promovat oamenii și au crescut calitatea actului medical, tocmai pentru că au susținut dezvoltarea, evoluția pe bază de echipă, nu a unui singur om. O echipă presupune șeful clinicii, medicii primari, medicii specialiști, rezidenții, asistenții de instrumentar, asistenții de sală, neuroanesteziștii, o specialitate nouă, care ne ajută intraoperator, care s-a desprins din anestezie, în special la intervențiile la cap, asistenți de anestezie, persoanele de la achiziție, kinetoterapeuții, care îngrijesc postoperatoriu pacienții, neurologii cu care colaborăm, medicii de familie trimițători, deci este o întreagă echipă. În neurochirurgie, nu se mai poate spune că există o singură persoană care le știe pe toate. Odată cu demolarea acestei autocrații, lucrurile au evoluat și în România, iar apariția sistemului privat a accelerat lucrurile. Numai în București sunt aproximativ 10 centre private de neurochirurgie”, declară neurochirurgul Dan Răzvan Benția.

Viitorul este al chirurgiei minim invazive

Viitorul, în neurochirurgie, va însemna o dezvoltare a chirurgiei minim invazive. „Conceptul de minim invaziv presupune incizii mici, folosirea unor instrumente speciale cu ajutorul cărora se pătrunde la procesul patologic, fără distrugerea țesutului din jur. Se utilizează și pentru operațiile la cap, și pentru cele pe coloană. Un exemplu în acest sens este vertebraplastia. Printr-un ac se ajunge, sub control radiologic, în vertebră, se cimentează vertebra și se întărește. Printr-o altă tehnică, kifoplastia, cimentul se introduce în cavități pe care le-ai făcut, în prealabil, în vertebre. Un alt exemplu este chirurgia pe tubulatură care se aplică la hernia de disc, stenoza de canal rahidian. Printr-o incizie de doi centimetri, se pune un tub, se dilată zona cu un dilatator, se pune microscopul și prin incizia de doi centimetri se scoate hernia. Pentru creier, există endoscopul cerebral. Avantajul este că pacientul se recuperează în termen mult mai scurt, spitalizarea este de una-două zile, reinserția profesională este rapidă, iar efectul estetic, bun. Dezavantajul îl reprezintă instrumentarul, care costă foarte mult, și pregătirea medicului, în care trebuie investit”, declară dr. Dan Răzvan Benția. Perspectivele sunt chiar mai generoase în ceea ce privește noile descoperiri ale tehnologiei cu aplicabilitate în neurochirurgie. Chirurgia robotică, telemedicina, nanotehnologia (diferite dispozitive care se duc direct la procesul patogen), în oncologie, terapiile cu Gamma Knife vor fi utilizate la scară mult mai largă.

Șpaga din sistemul de stat, greu de eliminat

Practica șpăgilor din sistemul medical de stat continuă și după majorarea salariilor. Salariile din sistemul public au ajuns la un nivel care, uneori, îl depășește pe cel din sectorul privat. Din păcate, practica șpăgilor continuă. De ce? Pentru că este o racilă greu de îndepărtat. Din păcate, și pacienții încurajează această practică. Pot să spun că sunt cazuri în care se interesează de la portar. Dacă pacienții nu ar mai da nimic, sunt convins că sistemul sanitar s-ar schimba. Lucrurile trebuie să se schimbe de jos, începând cu pacienții, medicii și printr-un sistem coercitiv. Despre introducerea criteriilor de performanță se discută de 20-30 de ani. Există medici care nu fac nimic, doar se joacă pe calculator, și alții care fac patru-cinci operații pe zi. Dând la o parte șpaga, ei sunt plătiți la fel. Din păcate, se poate ajunge la abuzuri și conducerea unui spital poate distruge o secție. După părerea mea, în sistemul de stat există încă în competențele șefului de secție unele atribuții care pot fi arbitrare. Tare mi-e teamă că, în România, criteriile de performanță vor fi folosite discreționar. Pot să-ți deturneze pacienții și să spună că nu ai pacienți și ai performanță negativă, deși medicul respectiv poate vrea să opereze în fiecare zi”, declară dr. Benția. O problemă ridicată tot mai des în sistemul medical este slaba pregătire a personalului. Plecarea masivă din țară a medicilor și a asistenților medicali a dus la deficit de personal, iar nivelul de pregătire a cadrelor medicale, și din sistemul de stat, și din cel privat, este tot mai des reclamat de pacienți. „Incompetența din sistemul medical poate fi înlăturată prin examenul de rezidențiat, prin examenul de specialitate, dacă examenele ar fi corecte. Dar, când rezidenții doar plimbă hârtii, nu au acces la microscoape, nu pot să intre în operații decât mâna a patra, a cincea, iar dacă intră mâna a treia parcă l-au prins pe Dumnezeu de-un picior. De-aia pleacă din țară cu miile, nu neapărat din cauza salariilor. Pleacă din motive profesionale, din cauza sistemului, pentru că ajung la examenul de specialitate fără să știe să opereze și sunt tolerați și trec examenele pentru că, altfel, ar fi o palmă pentru profesor. Așa este încurajată incompetența. În medicină există niște examene clare: rezidențiat, specialitate, primariat. Dacă acestea ar fi corecte, ar fi înlăturată incompetența”, conchide neurochirurgul Dan Răzvan Benția.