Piețele se așteaptă la o recesiune globală

Semnalele de la obligațiuni, monede și mărfuri sunt din ce în ce mai alarmante

518
8 minute de lectură

Economia mondială

NEW YORK, NY - AUGUST 13: Traders and financial professionals work on the floor of the New York Stock Exchange (NYSE) at the opening bell on August 13, 2019 in New York City. The Dow Jones Industrial Average jumped up 400 points in early trading on Tuesday, led by Apple after the Trump administration said it will delay tariffs on some items, initially set to go into effect on September 1, until December 15. (Photo by Drew Angerer/Getty Images)

A ÎNCERCA să dai un sens piețelor financiare este ca și cum ai căuta tipare pe o mare agitată. Informația care apare este produsul faptului că oamenii cumpără și vând, cu toate contradicțiile lor. Prețurile reflectă un amestec de emoție, prejudecăți și calcul la rece. Totuși, luate împreună, piețele exprimă ceva atât despre sentimentul investitorilor, cât și despre starea de spirit a vremurilor. Semnalul cel mai ades detectat este complezența. Pericolele sunt adesea ignorate, până când e prea târziu. Totuși, sentimentul dominant de pe piețele de azi, așa cum a fost o mare parte din ultimul deceniu, nu este complezența, ci anxietatea. Și acest sentiment se adâncește pe zi ce trece.

El este cel mai evident în apetitul uimitor pentru cele mai sigure active: obligațiunile guvernamentale. În Germania, unde cifrele de săptămâna aceasta arată că economia se contractă, ratele dobânzilor sunt negative, de la depozitele overnight, la obligațiunile pe 30 de ani. Investitorii care cumpără și păstrează obligațiunile până la termen vor suferi o pierdere garantată în bani. În Elveția, randamentele negative se întind până la obligațiunile pe 50 de ani. Chiar și în Italia cea îndatorată și înclinată spre crize, o obligațiune pe 10 ani nu oferă decât 1,5%. Între timp, în America, e o curbă inversă – ratele la obligațiunile pe 10 ani sunt mai mici decât cele la obligațiunile pe trei luni – o situație particulară, care prevestește recesiunea. Angoasa e evidentă și în alte părți. Dolarul de refugiu s-a apreciat față de multe alte monede. Aurul este la un maxim de șase ani. Prețurile la cupru, un indicator pentru sănătatea industrială, au scăzut dramatic. În pofida faptului că Iranul a capturat petroliere în Golf, prețurile la petrol au scăzut la 60 dolari barilul.

Mulți oameni se tem că aceste semnale ciudate prevestesc o recesiune globală. Norii de furtună se adună, cu siguranță. Săptămâna aceasta, China a spus că producția industrială crește în cel mai lent ritm al său, din 2002. Expansiunea de un deceniu a Americii este cea mai veche înregistrată, așa că, indiferent de ce spun economiștii, se pare că o recesiune trebuia să vină demult. Dat fiind că ratele dobânzilor sunt deja atât de mici, capacitatea de a lupta cu o recesiune este împuținată. Investitorii se tem că lumea se transformă în Japonia, cu o economie amorțită, care se luptă să învingă deflația și tinde, așadar, să o ia înapoi.

Și totuși, deocamdată, o recesiune este o temere, nu o realitate. Economia mondială crește încă, deși într-un ritm mai puțin sănătos decât în 2018. Rezistența ei se bazează pe consumatori, nu în ultimul rând în America. Locurile de muncă abundă, salariile cresc, creditul este încă lesnicios, iar petrolul mai ieftin înseamnă că sunt mai mulți bani de cheltuit. În plus, nu prea au existat semnele de exuberanță amețitoare, care preced, în mod normal, o cădere. Consiliile de administrație ale companiilor publice și acționarii pe care ele îi servesc ostensibil au jucat cartea prudenței. Afacerile, în total, sunt entități care economisesc net. Investitorii au favorizat firmele care generează cash, fără să fie nevoite să cheltuiască pe activele fixe. Acesta se vede în traiectoriile extrem de contrastante ale bursei americane în plină creștere, dominată de firme cu capital redus, activând pe internet și în servicii, care aruncă cu profituri, și celei din Europa, care geme sub bănci și producători auto, care înghit capital. Iar în cadrul burselor europene, un titlu defensiv de valoare, ca Nestlé, se tranzacționează la o primă uriașă față de unul industrial, ca Daimler.

QINGDAO, CHINA - DECEMBER 10:  (CHINA OUT)  Containers sit stacked on a cargo ship berthed at Qingdao Port on December 10, 2013 in Lianyungang, China. China's gross domestic product (GDP) is likely to be 7.5 percent next year, according to a latest Chinese Academy of Social Science's research report.  (Photo by VCG via Getty Images)

Dacă nu a fost niciun boom, iar economia mondială nu s-a prăbușit încă, de ce sunt atunci piețele atât de angoasate? Cel mai bun răspuns este că firmele și piețele se chinuie să înfrunte nesiguranța. Ea, nu tarifele, este cea mai mare pagubă produsă de războiul comercial dintre America și China. Granițele disputei s-au întins de la importuri ale unor metale industriale, la categorii mai mari de bunuri finisate. S-au deschis fronturi noi, inclusiv linii de aprovizionare cu tehnologii și, luna aceasta, monetare. Dat fiind că Japonia și Coreea au lăsat ca diferendele lor să să se reflecte în comerț, nu este clar cine sau ce s-ar putea să fie atras în asta, în cele ce urmează. Dat fiind că marile investiții sunt greu de inversat, firmele nu sunt înclinate să le continue. O analiză explorativă a JPMorgan Chase sugerează că acum scad cheltuielile globale de capital. Dovezi ale faptului că se reduc investițiile sunt reflectate în sondajele care arată o prăbușire a sentimentului mediului de afaceri, în stagnarea producției manufacturiere în întreaga lume și în performanța bâlbâită a economiilor conduse de industrie, nu în ultimul rând, a Germaniei.

Băncile centrale sunt și ele angoasate și relaxează politicile, drept rezultat. În iulie, Federal Reserve a coborât ratele dobânzilor pentru prima dată într-un deceniu, ca măsură de asigurare împotriva unei recesiuni. Probabil că va continua cu mai multe tăieri de dobânzi. Băncile centrale din Brazilia, India, Noua Zeelandă, Peru, Filipine și Thailanda au redus toate ratele de dobândă de referință, după acțiunea Fed. Banca Centrală Europeană va relua, probabil, programul său de cumpărare de obligațiuni.

În ciuda acestor eforturi, angoasa s-ar putea transforma în alarmă, iar creșterea lentă ar putea coborî în recesiune. Merită urmărite trei semnale de avertizare. Primul, dolarul, care este un barometru pentru apetitul de risc. Cu cât mai mult se reped investitorii spre siguranța bancnotei verzi, cu atât mai mult văd ei pericolul care ne așteaptă. Al doilea, îl constituie negocierile comerciale dintre America și China. Săptămâna aceasta, președintele Donald Trump a amânat, pe neașteptate, tarifele anunțate pe 11 august la unele importuri, ceea ce face să crească speranțele că se va ajunge la un acord. Aceasta ar trebui să fie în interesele sale, deoarece o economie puternică este critică pentru perspectivele sale de a fi reales anul viitor. Dar el poate totuși să fi calculat prost riscurile unei recesiuni. De asemenea, Trump s-ar putea să vadă cum China se va decide să își târșâie picioarele, în speranța de a-i dinamita șansele de a obține un al doilea mandat și de a obține ea un acord mai bun (sau unul care ar putea să reziste mai bine) cu succesorul său democrat.

Al  treilea lucru de urmărit sunt randamentele la obligațiunile corporațiilor din America. Costurile de finanțare rămân remarcabil de joase. Dar marjele – sau randamentul suplimentar – de care au nevoie investitorii pentru a deține datorii mai riscante, ale corporațiilor, au început să se lărgească. Dacă angoasa mai mare ar determina o explozie a marjelor, firmele foarte angrenate ar putea să se trezească în situația în care este mai costisitor să își reeșaloneze datoriile. Aceasta le-ar putea determina să reducă statele de plată, ca și investițiile, pentru a-și putea onora plata dobânzilor. Șansele unei recesiuni ar fi atunci mai mici.

Când oamenii se vor uita îndărăt, ei vor găsi multe inconsecvențe în configurarea prețului de azi al activelor. Extrema anxietate de pe piețele de obligațiuni ar putea să ajungă să apară ca o formă de nesăbuință: cum pot piețele să pună cap la cap ascensiunea populismului cu teama de deflație, de pildă? Este un gând straniu că o relaxare bruscă a anxietății de azi ar putea să ducă la modificări violente de prețuri – o explozie a randamentelor la obligațiuni; un crah lateral, în care titlurile de valoare defensive cu prețuri înalte se prăbușesc, iar ciclicele, ca vai de capul lor, cresc. În cele din urmă, s-ar putea să existe chiar prea multă exuberanță. Dar, în acest moment, cine se teme de asta?


Acest articol a apărut în secțiunea Lideri din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Piețele, într-o epocă a angoasei”

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele