Guvernul lansează titluri de stat pentru populație. Patru miliarde de lei intenționează Ministerul Finanțelor Publice să atragă printr-o emisiune de titluri de stat destinată populației, în schimbul unei dobânzi de 5% pe an, într-un demers care are ca scop diversificarea surselor de împrumut și care vine pe fondul creșterii nivelului de economisire al persoanelor fizice în sistemul bancar.

de Constantin Rudniţchi

Pentru a avea o imagine asupra volumului de bani pe care statul vrea să îl atragă de la populație, trebuie spus că, lunar, Ministerul Finanțelor se împrumută, de la bănci, în medie, cu patru miliarde de lei.

Dobânda pe care statul român intenționează să o ofere pentru titlurile de stat achiziționate de populație este net superioară celei bancare. Băncile mari oferă o dobândă de sub 1% pe an, în timp ce băncile care doresc să atragă lichiditate ajung cu dobânzile până la 1,5% pe an pentru un depozit nou creat. Din acest punct de vedere, dobânzile oferite de titlurile de stat ce vor fi emise în următoarea perioadă vor fi mai rentabile decât depozitele bancare. În plus, câștigurile obținute din dobânzile titlurilor de stat nu vor fi impozitate.

Este încă prea devreme să se poată spune că titlurile de stat pentru populație sunt un concurent serios pentru bănci. Dacă emisiunile de împrumut ar fi frecvente, s-ar putea înțelege că statul presează băncile să crească dobânzile la depozite pentru a fi la concurență cu dobânda la titluri de stat. Sau că are intenția de a constrânge sistemul bancar să accepte împrumutarea statului la dobânzi mai mici. Deocamdată însă, statul nu a anunțat un calendar de împrumuturi de la populație, ci doar o singură emisiune.

Noua emisiune de titluri de stat nu ar trebui prezentată ca o acțiune care vizează băncile, adică prin care populația este îndemnată să renunțe la depozitele bancare pentru a cumpăra titluri de stat. Nu trebuie uitat că, în ultimii ani, statul și-a asigurat finanțarea datoriei publice și a deficitului bugetar prin intermediul băncilor. Au fost luni la rând în care Ministerul Finanțelor a atras echivalentul a 1 miliard de euro numai de la bănci. De altfel, împrumutul de la sistemul bancar este mult mai comod și mai ieftin decât cel de la populație.

Pe de o parte, pentru că numărul actorilor implicați este mult mai mic, sunt doar câteva bănci care participă la licitații și nu mii sau zeci de mii de persoane fizice.

Pe de altă parte, pentru că randamentul la care se împrumută Ministerul Finanțelor se poate negocia, în sensul că dacă dobânzile cerute de bănci de la stat sunt considerate prea mari, licitația poate fi respinsă, total sau parțial, și se poate relua peste o anumită perioadă.

Există mult entuziasm la Guvern pentru noua emisiune de titluri de stat anunțată pentru populație. Dar ea comportă și riscuri. Este vorba despre faptul că, dacă nu va fi subscrisă în totalitate, vor apărea mai multe întrebări. Prima și cea mai importantă este de ce nu au cumpărat cetățenii titluri de stat. Pentru că nu au fost informați, sau pentru că nu au încredere în economia românească și, respectiv, în statul român? Desigur, este prea devreme să avansăm răspunsuri, dar succesul emisiunii de titluri de stat va fi esențial pentru Guvern.

Și mai există un parametru important de care trebuie ținut cont atunci când statul se împrumută, și anume costurile. Oricât de darnic ar dori să fie Guvernul cu persoanele fizice prin oferirea unei dobânzi mai mari decât cea a sistemului bancar, trebuie făcut un calcul de oportunitate. Adică, în situația în care costurile cu emisiunile de titluri de stat pentru populație sunt mai mari decât cele oferite sistemului bancar, Guvernul ar trebui să aleagă varianta mai ieftină. Și nu este vorba doar despre dobânzi, ci și despre costurile operaționale, adică cheltuielile pe care le implică vânzarea titlurilor de stat. Este clar că vânzarea prin retail, adică pentru zeci de mii de beneficiari, este mai costisitoare decât cea adresată sistemului bancar. Așadar, împrumutul adresat populației este oportun. Dacă însă emisiunile de titluri de stat pentru persoane fizice devin o obișnuință, atunci se va pune serios problema efectului asupra economiei.