Europa Centrală, raport de etapă

5 minute de lectură

Câteva evenimente de dată recentă vin să ne schimbe puțin perspectiva în privința Europei Centrale și de Est. Să fie oare regiunea blocată cu totul în abordările politice populiste? Să fie oare Uniunea Europeană atât de clar împărțită între est și vest, între „noua Europă”, atlantistă și tradiționalistă, creștină și antiimigrație, și „vechea Europă”, permisivă, ultraliberală, seculară și dezrădăcinată?

Să privim doar la rezultatele alegerilor locale și regionale din Polonia, al căror prim tur a avut loc la 21 octombrie, în timp ce turul al doilea s-a desfășurat pe 4 noiembrie. Au fost primele la nivel național de după scrutinul parlamentar din 2015, care au adus la putere Partidul Lege și Justiție (PiS), conservator și eurosceptic.

Aceste alegeri locale și regionale s-au bucurat de cea mai mare prezență la consultările locale de la căderea comunismului, în 1989.

PiS a venit la putere pe o platformă tradiționalistă, antiliberală, dar și promițând o serie de beneficii sociale pentru categoriile defavorizate, care au avut cel mai puțin de câștigat în anii avântului economic al Poloniei din timpul guvernării liberale a lui Donald Tusk.

Cine este cu adevărat câștigătorul acestor alegeri? Ei bine, asta rămâne o temă viu disputată în societatea și în presa din Polonia. Dar este de remarcat rezultatul încurajator al opoziției liberale, în pofida faptului că puterea conservatoare a livrat destule dintre beneficiile promise.

Ajutoarele pentru familii au devenit realitate, chiar dacă o controversată legislație restrictivă privind avorturile a fost lăsată baltă, pe fondul unor proteste masive. Totuși, economia Poloniei și-a continuat creșterea, inclusiv datorită fondurilor europene bine gestionate de guvernele de la Varșovia, indiferent de orientare. În plus, puterea conservatoare a sfidat până acum cu succes Bruxelles-ul, în mult discutata reformă a justiției, care a adus Polonia până în pragul activării Articolului 7 din Tratatul Uniunii. Conform narativului oficial de la Varșovia, reforma în domeniul justiției era absolut necesară pentru a îndepărta din sistem rămășițele sistemului comunist abolit acum 30 de ani.

Cu toate aceste câștiguri de etapă, partidul de guvernământ a suferit câteva înfrângeri grele.

Dintre cele 107 posturi de primar în mediul urban, Partidul Lege și Justiție a câștigat doar patru, cu șapte mai puțin față de ce reușise să obțină în alegerile locale de acum patru ani.

De partea sa, partidul de guvernământ a reușit un avans în adunările regionale, PiS a obținut majoritatea în nouă din cele 16 adunări provinciale. În șase dintre acestea, a câștigat chiar majoritatea absolută.

Aceste alegeri n-au făcut decât să scoată și mai bine în evidență diviziunile politice profunde din Polonia. Pe de o parte, sunt polonezii urbani, liberali. Orașele au câștigat cel mai mult în perioada de mare dinamism economic și politic al Poloniei, care a reușit să devină în anii de după aderare unul dintre jucătorii-cheie la nivelul Uniunii Europene. Ei se tem că populiștii de la guvernare distrug democrația greu obținută și pun în pericol câștigurile Poloniei în plan european.

De partea cealaltă sunt conservatorii – adesea alegători mai în vârstă, din zone care au avut mai puțin câștigat de la aderarea la Uniunea Europeană sau care au un nivel de educație mai scăzut. Ei apreciază încercările partidului de guvernământ de a păstra valorile tradiționale catolice și de a rezista în fața a ceea ce ei consideră a fi influențele nefaste din Vestul Europei.

Dincolo de această diviziune, pe care o regăsim, mai mult sau mai puțin, în toate statele membre care au trecut prin tranziția postcomunistă, în Polonia pare a exista o șansă reală în privința repudierii la urne a unei guvernări iliberale.

Aceasta ar schimba fundamental un peisaj politic central-european care este departe de a se prezenta ca un bloc compact în cadrul Uniunii Europene.

Grupul de la Visegrad (V4), de exemplu. Inițial, a fost conceput pentru a da regiunii o coerență în abordarea tranziției către Alianța Atlantică și Uniunea Europeană, prin adoptarea valorilor liberale. Și, în acest sens, a fost o construcție de succes.

Azi, Varșovia și Budapesta au format o alianță de facto menită a uza de dreptul de veto în Consiliul European, față de orice încercare de a suspenda drepturile de vot ale celuilalt în cadrul procedurii legate de Articolul 7. Praga și Bratislava, ceilalți membri ai V4, nu au declarat încă dacă vor uza sau nu de dreptul de veto și optează pentru discuții separate cu Bruxelles – chiar dacă se situează în continuare pe poziții diferite față de Comisia Europeană în privința imigrației.

După cum comenta publicația europeană Politico, V4 începe să arate tot mai mult ca un V2. Sau, am adăuga noi, ca un V2+2.

Ungaria rămâne blocată în zona iliberală, opoziția nu reușește să se coaguleze și să ofere o alternative credibilă. Cehia se află sub spectrul instabilității politice – nimic nu e imposibil încă la Praga. Iar Slovacia și-ar dori să-și recâștige poziția de cel mai bun prieten al Bruxelles-ului, pierdută după asasinarea jurnalistului Jan Kuciak. V4 e departe de a oferi imaginea de monolit, iar iliberalismul nu mai pare chiar o cetate inexpugnabilă.

Ovidiu Nahoi
Ovidiu Nahoi, jurnalist român, este redactor șef al Radio France Internationale România. Și-a început cariera în 1990 în cadrul primului post de radio independent din România, Unifan/Uniplus, ca prezentator și redactor de știri.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele