Există „trei linii roșii foarte groase“ pe care Republica Moldova nu trebuie să le încalce atunci când la Chișinău va fi pus pe masă proiectul de statut special acordat regiunii transnistrene, consideră expertul Eduard Țugui, de la Universitatea de Studii Politice și Economice „Constantin Stere“ din Chișinău.
Situația politică de la Chișinău este amplificată de un context european aparte, ilustrat recent și de președintele francez Emmanuel Macron, ne-a declarat acesta într-un interviu acordat în marja conferinței internaționale „Dosarele conflictului transnistrean“*. „Teza de bază – constată Eduard Țugui – este aceea că Uniunea Europeană este prinsă între doi actori geopolitici majori, SUA și China, iar pentru a supraviețui și a deveni un actor geopolitic trebuie să intre într-o alianță strategică cu Federația Rusă.“
Relevanța noii formule politice de la Chișinău depășește granițele politicii interne din Republica Moldova. Pare să anticipeze sau poate că e deja simptomul unor transformări pe termen lung în ecuația de securitate din Europa. Ar fi exagerată o astfel de punere în context?
Nu este exagerat să contextualizăm. O facem însă cu moderație și pentru că noua formulă politică de la Chișinău este întâi de toate rezultatul politicii interne din Republica Moldova, rezultatul ultimilor ani de administrare a treburilor publice. Evident, această situație s-a suprapus unui context european sau regional mai larg, în care se încearcă o încălzire a relațiilor euroatlantice cu Federația Rusă.
Ceea ce s-a întâmplat în 3 iunie, când au venit trei emisari la Chișinău și au pus bazele unei noi guvernări, este și rezultatul acestui context regional, dar și al faptului că liderul incontestabil de atunci, Vladimir Plahotniuc, nu mai era în grațiile niciunuia dintre cei trei mari actori. Ca atare, s-au pus de acord ca pur și simplu să-l elimine.
Când ați pomenit de ecuația nouă de securitate, la ce v-ați referit, mai exact?
Mă refeream la trei parametri. La tot ceea ce ține de criza ucraineană, iar acesta ar fi primul parametru. Apoi, la retragerea SUA și a Federației Ruse din Tratatul Forțelor Nucleare Intermediare, un document care, semnat în 1987, a consfințit începutul sfârșitului Războiului Rece. Este un semnal prost pentru întregul continent european, iar pentru Republica Moldova asta înseamnă că va fi și mai greu acum de convins Federația Rusă să-și retragă militarii și muniția din regiunea transnistreană. Al treilea parametru ține de noile abordări ale Franței și Germaniei, de a reîncălzi relațiile cu Federația Rusă. În 27 august 2019, președintele Franței, Emmanuel Macron, în discursul său pentru ambasadorii francezi, trasa noile linii directoare ale politicii Franței și Uniunii Europene. Teza de bază este aceea că Uniunea Europeană este prinsă între doi actori geopolitici majori, SUA și China, iar pentru a supraviețui și a deveni un actor geopolitic trebuie să intre într-o alianță strategică cu Federația Rusă. Pe lângă acest demers al lui Emmanuel Macron, evident că există proiectul Nord Stream 2 al Germaniei. Obstacolul major în calea normalizării acestor relații vine dinspre Ucraina și, parțial, Republica Moldova. Prin urmare, există riscul ca, în numele unei noi înțelegeri ruso-europene, să fie sacrificată această regiune și să devină un fel de cordon sanitar între cei doi poli, între lumea euroatlantică și Federația Rusă. În particular, acest cordon sanitar va presupune și ajungerea la o nouă formulă de reglementare a conflictului transnistrean, care, chipurile, va veni de la Chișinău, nu de la Federația Rusă, dar care va respecta anumiți termeni doriți de Federația Rusă de mai bine de două decenii.
Președintele Dodon spunea recent că va putea prezenta anul viitor un proiect nou și viguros de statut special pentru regiunea transnistreană, cu o autonomie puternică. Ce ar putea presupune?
Exact, 2020 este anunțat drept anul în care va fi prezentată o asemenea formulă. Nu știu exact ce are în vedere domnul Dodon, dar există deja un proiect prezentat de acesta, acum mai bine de un an, marilor actori din zonă. Acel document conține unele prevederi inacceptabile pentru Republica Moldova.
La ce ar trebuie să fie atentă Republica Moldova în chestiunea acordării unui statut special regiunii transnistrene?
La trei linii roșii foarte groase. Întâi de toate, trebuie ca orice reglementare a conflictului transnistrean să fie precedată de retragerea munițiilor și militarilor ruși din Republica Moldova. Apoi, să fie demilitarizată regiunea transnistreană. În documentul prezentat de Dodon se menționează că Republica Moldova și Transnistria își păstrează structurile militare și paramilitare, ceea ce este absurd. În al treilea rând, trebuie asigurată funcționalitatea acestui stat. Și în vechiul plan Kozak, și în documentul prezentat de Igor Dodon, i se acordă regiunii transnistrene tot felul de drepturi de veto care pot bloca decizii de politică internă și externă. Nu în ultimul rând, trebuie ca noul stat astfel rezultat să nu torpileze parcursul european al Republicii Moldova.
Scopul nu scuză mijloacele. Altfel spus, în numele păcii, stabilității sau al unei noi arhitecturi de securitate în Europa, noi nu trebuie să devenim vulnerabili pe zonele pe care le-am menționat deja. Trebuie să fim vigilenți.
Rusia nu a arătat până acum vreo disponibilitate pentru retragerea trupelor sale și e greu de înțeles de ce ar face azi ceva ce a refuzat să facă timp de 25 de ani.
Da, iar în contextul în care se consolidează prezența NATO în Europa de Est, de ce astăzi, brusc, Rusia ar da un semn de slăbiciune?
La Chișinău există o coaliție eterogenă. Este posibil să se ajungă la un acord de reglementare a conflictului transnistrean care să mulțumească ambele tabere, în condițiile în care ele par în continuare incompatibile? Iar chestiunea legată de prezența trupelor Federației Ruse pe teritoriul Republicii Moldova rămâne una dintre temele care separă apele în coaliție.
Spre deosebire de anul 2003, un asemenea proiect trebuie să convingă societatea și forțele politice, deci actorii din interior. Nu este posibil, în actuala formulă politică, să treacă un asemenea proiect. Pe de altă parte, o asemenea formulă politică, precum cea existentă azi, nu înseamnă că este veșnică. Un asemenea document poate fi pus pe masă și chiar recent, am văzut în presă, Igor Dodon i-a amenințat pe partenerii de coaliție că el ar putea face și alte alianțe. Mai mult, în mediul experților de la Chișinău există convingerea că această alianță va funcționa atât cât va dori Igor Dodon. Când va considera că e suficient de puternic, va merge în alegeri anticipate, astfel încât să obțină o majoritate absolută, singur sau cu un alt partener, nemaiavând nevoie de Blocul ACUM.
Există riscul ca un asemenea document, relansat de Dodon, convenabil Federației Ruse, să fie acceptat de o viitoare altă alianță de guvernare, care nu va cuprinde și Blocul ACUM.
Reglementarea conflictului transnistrean este de interes și din perspectivă ucraineană, întrucât un anumit tip de reglementare în chestiunea transnistreană poate deveni un precedent pentru conflictul din estul Ucrainei.
Tocmai de asta am legat noul proiect de la noi de ceea ce se întâmplă în Ucraina și de negocierile care s-au dezghețat în formatul Normandia, în contextul încetării focului în estul Ucrainei și al reluării discuțiilor pe statute speciale deja în estul Ucrainei. Este și unul dintre factorii care contribuie la apariția, în Republica Moldova, a acestui proiect de statut special acordat regiunii transnistrene, venit dinspre președintele Igor Dodon. ■
* Conferința internațională „Dosarele conflictului transnistrean“ a avut loc în 21 septembrie, la Bacău, fiind organizată de Universitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu, prin Laboratorul pentru Analiza Conflictului Transnistrean.
Da Doamne ca sa fie “sacrificata’ si Romania, colonia Romania.