Survenită în plină campanie electorală pentru prezidențiale și în anticamera campaniilor pentru locale și parlamentare, formarea guvernului este un moment de care toate partidele încearcă să profite.

PNL, USR, ALDE, PMP au ales să alcătuiască arcul proguvernamental, în timp ce PSD și ALDE, opoziția. Printr-o ironie a sorții sau poate mai mult decât atât, cele două mari partide, PSD și PNL, își adună fiii rătăcitori în aceeași barcă, dar cu nuanțele de rigoare. Liberalii și foștii lor (cândva) colegi de la ALDE se sprijină reciproc și vorbesc aproape aceeași limbă în materie de economie cel puțin. PSD și foștii colegi de la Pro România nu sunt neapărat parteneri, dar vorbesc aceeași limbă când se pune problema (ne)susținerii guvernului Orban.

Susținere condiționată

          Dar dincolo de aceste poziționări aproape de neconceput în urmă cu ceva timp, iată că partidele se grăbesc să tragă foloase și să facă o figură frumoasă în fața electoratului cu ocazia schimbării de guvern.

          Adunarea partidelor de dreapta în jurul guvernului PNL s-a făcut destul de anevoios, după negocieri și condiționări, împăcat orgolii și domoliri de suspiciuni. Dar fiecare și-a făcut calculul cum e mai profitabil pentru propriul electorat, în ce tabără să fie și, în subsidiar, din ce postură ar putea atrage și din electoratul altora. Și să nu uităm, avem în față trei rânduri de alegeri. Dacă în cazul prezidențialelor lucrurile par să se cam fi așezat, la locale și parlamentare, bătălia va avea alte dimensiuni.

Reabilitarea liberală

          Pentru liberali, calculele au fost evidente de la început. S-au profilat rapid ca lideri în încleștarea cu PSD și și-au asumat rolul de adversar-șef al social-democraților. În mod concret au și reușit să coaguleze o majoritate care să demită Guvernul Dăncilă. Au folosit la maximum căderea PSD de la europarlamentare și deruta după arestarea lui Liviu Dragnea și au încercat să speculeze așteptarea unei pături importante a populației, sătulă de prestația guvernării social-democrate. În felul acesta, liberalii au recâștigat greutate în ochii electoratului, care a avut ocazia să constate că Orban și ai lui fac ceva concret împotriva Vioricăi Dăncilă. Și cum de-a lungul vremii, de la USL încoace, suspiciunile de blat s-au ținut lanț, liberalii aveau nevoie de o reabilitare revoluționară. Acum își asumă inclusiv misiunea guvernării și riscurile sunt majore, din și pe toate direcțiile. Sprijinul fragil din Parlament, pe care l-a recunoscut Orban însuși, îl va obliga, dacă primește votul de învestitură, să fie într-o permanentă negociere, pentru fiecare proiect de lege important. În plus, bătălia electoralo-politică din ultimele luni a făcut ca administrarea propriu -zisă a țării, ca să nu mai vorbim de proiecte pe termen mediu și lung, chestiuni economice la zi, să treacă în plan secund. Ministrul finanțelor și, până la un moment dat, cel de interne erau mai degrabă străjeri de nădejde ai premierului decât pe la ministere.

          Liberalii au încheiat acorduri scrise cu partidele care îi susțin. Fiecare partid e cu acordul său, cu prioritățile sale și anumite asperități sau viziuni diferite au fost doar cosmetizate sau băgate sub preș cu ocazia semnării acestor înțelegeri.

Retrocedări și buget: agenda UDMR

          Pragmatici prin tradiție, cei de la UDMR susțin Guvernul Orban. Dar susținerea vine la pachet cu o serie de condiții prielnice comunității maghiare. Așa se face că în acord găsim prevederi de tipul finalizării procesului de retrocedare a proprietăților confiscate de regimul comunist sau respectarea drepturilor minorităților în toate domeniile. UDMR a mai cerut ca până pe 15 decembrie bugetul să fie adoptat. Cu aceste puncte negociate, UDMR poate arăta comunității maghiare că îi reprezintă interesele și se străduiește să pună pe agenda guvernului cu prioritate aceste interese.

ALDE face lobby anti OUG 114

          Cei de la ALDE au venit și ei cu o listă de 12 doleanțe concrete, mai ales de natură economică: păstrarea cotei unice, legea lobby-ului, modificarea Ordonanței 114, stabilirea unor termene clare pentru anumite investiții. ALDE vrea să arate că este un adevărat partid liberal și, în marja de eroare a PNL-ului mare, poate fi o opțiune electorală viabilă.

USR vrea anticipate fără penali

          La rândul său, USR intră în hora guvernamentală, dar caută să facă notă specială. Liderii Uniunii luptă cumva de pe alte poziții, mai ales că au un candidat la prezidențiale cotat la un moment dat cu reale șanse de a accede în turul doi. Evoluțiile din campanie au mai înăbușit această perspectivă, dar chiar și în aceste condiții USR continuă să lupte pentru a-și alcătui un profil distinct. Primele puncte din acordul încheiat cu liberalii se referă la chestiuni ce țin de justiție. USR se dorește în ochii electoratului portdrapelul asanării morale a clasei politice și al reformei în justiție. Prevederi precum anularea recursului compensatoriu, aplicarea inițiativei „Fără penali în funcțiile publice”, desființarea secției speciale pentru magistrați stau la loc de cinste în acordul cu PNL. Dincolo de acestea, cei de la USR își fac un titlu de glorie din lupta pentru anticipate, pe ideea că orice guvern de dreapta va veni va fi cu mâinile legate din cauza actualei configurații parlamentare, cu un PSD numeros.

          În sfârșit, după un pasager moment de suspans, îi vedem alături de liberali și pe cei de la PMP. Privilegiază relația cu Republica Moldova și vor să se individualizeze în ochii electoratului ca unici sau în orice caz cei mai mari susținători ai parteneriatului cu Moldova. În fond, cetățenii moldoveni cu drept de vot în România nu sunt chiar puțini.

          De cealaltă parte, PSD-ul este obligat să joace mai departe, chiar și pe jumătate învins, rolul de partid de stânga, apărător al celor săraci, popular, gata să dea. Speranțe, ajutoare, promisiuni. Poate chiar și un președinte-femeie, cu profil de mamă a națiunii, miloasă și înțelegătoare, dar la o adică suficient de bărbată să se bată cu orice contracandidat.

Ponta construiește o stângă fără PSD

          După ce a tot tatonat terenul și a încercat tot felul de variante, Victor Ponta a ales să rămână de-a stânga, dar în opoziție cu PSD. Nu atât cu PSD, în fapt, cât cu Viorica Dăncilă și colaboratorii săi. Ponta nu pierde nicio ocazie să spună electoratului că el este adevărata stângă și să se lepede de PSD ca de o haină uzată și ieșită din tendințe, dar din care se mai poate recupera un buzunar, un fermoar, câțiva nasturi.

          Cu toate aceste semnale, de pe diverse paliere și părți ale baricadei politice, partidele atacă șirul de trei alegeri care stă la orizont. La orizontul mai apropiat sau mai îndepărtat. Nu mai rămâne decât ca electoratul să decidă. ■