Explozia pe care a făcut-o USR la alegerile europarlamentare de anul trecut i-a făcut pe mulți să vadă în Dan Barna un Moise care își va conduce poporul prin deșert până dă de apă, verdeață și mâncare. Însă nimeni nu a socotit că asta ar putea dura 40 de ani. Între timp, USR s-a cam dezumflat și odată cu fuziunea cu PLUS ar putea rămâne doar o masă dezamăgită și câteva elite împlinite. Nu mai reiau ideea care i-a creditat pe useriști ca fiind cei mai buni și mai drepți dintre politicieni, pentru că fiecare formațiune nou-înființată a beneficiat de cecul în alb pe care poporul i l-a dat cu nemărginită generozitate. Pentru ca, nu peste mult timp, ca și în cazul celorlalți, să se ajungă la concluzia că toți sunt aceeași Mărie, doar că poartă altă pălărie. Pălăria lor s-a numit lupta împotriva corupției și, așa enervanți și agasanți, cum erau agenții lor, lumea a aderat cu entuziasm la demersurile lor. Că însuși Dan Barna s-a dovedit a avea ceva vulnerabilități nu a creat o stare de isterie, așa cum s-a întâmplat în cazul pesediștilor. Mulți au înțeles că apariția acelei afaceri cu bani europeni a fost plasată cu bună știință în plină campanie electorală pentru a-l slăbi pe Barna. Acesta a înțeles rapid mesajul și s-a conformat scenariului. Pentru că a înțeles foarte bine că dacă cineva spune că sora ta este o femeie de moravuri ușoare, îți va fi foarte greu să dovedești că tu nici măcar nu ai o soră.

Problemele USR sunt, însă, în acest moment, altele, multe potențate de păcatul capital al celor care pretind că pot salva România, așa cum reiese din numele partidului și mai puțin din faptele de până acum. Acest păcat este fudulia, care are mai multe forme de manifestare. De exemplu, și unii pesediști sunt fuduli, însă îngâmfarea lor este la nivelul cârciumii de cartier, plină de votanți care beau pe caiet și în care ei descind în costume de firmă, cu eticheta la vedere, ceasuri scumpe lăsate pe încheietura mâinii. Slavă Domnului, majoritatea au reușit să își scoată ghiulul, dar urmele au rămas. Doamnele pesediste, unele, plătesc tribut greu ideii că un coc dă prestanță și că un păr bine tapat împlinește o ținută din care nu lipsesc botinele și fusta până la genunchi.

Desigur, discursul este unul adaptat publicului-țintă, că măcar ceva au învățat din aroganța lui Adrian Năstase.

Apoi, este trufia liberală. Aici începe rafinamentul, că sunt dintr-o ligă superioară, au renunțat la ghiul de la prima generație care s-a apucat de politică după 1989. Costumul și ceasul rămân, dar la ei pică altfel, nu e de prost gust, ci un „must have”. Fala se sprijină pe Brătieni, pomeniți cu fiecare ocazie când liberalii vor să pară și mai prețioși. Problema lor este că s-au adunat ca la stup în Modrogan doar după ce au fost convinși că merg la sigur, că până atunci bătea vântul frunzele și nu se găsea nimeni să le măture. De aceea, de victoria lui Ludovic Orban, care nu poate fi bănuit de fudulie, că nu-l scoate nimeni din starea de sufletul petrecerii, pe nedrept s-au lipit mulți. Acum, pe la spate, care-i cântă prohodul, care îl împinge din curte prefăcându-se că-l țin să nu cadă.

Ajungem și la fudulia useristă, dar nu aceasta este vârful trufiilor politice. În primul rând, ei sunt moțul și manifestă o relație condescendentă față de liberali și una de profund dispreț față de pesediști, care, în opinia lor, au două trăsături: maneliști și corupți. Liberalii sunt mai cu ștaif, dar cum se trag din FSN, evoluția lor este minoră. Precum curentele din USR, și trufiile sunt felurite. Barniștii sunt „la crème de la crème”, ei sunt deștepți, ei le știu pe toate, ei centrează, ei dau cu capul (bine, expresia asta fotbalistică ar respinge-o cu vehemență pentru că nu se coboară, oficial, la acest nivel). Asta, spre disperarea celor de la talpa partidului, care nu pot, încă, aspira la astfel de fudulii.

Peste ei mai există o treaptă a trufiei și asta le va veni de hac useriștilor. Sunt cei din PLUS. Aproape toate scandalurile interne, cu excepția celor ce țin de dictatura liderilor, au ca focar relația cu partidul lui Dacian Cioloș. Aceștia, fără bani, fără organizații în țară, fără resurse umane, au reușit să-i călărească pe cei din USR și, atunci când nu au tras corespunzător la căruță, nu au ezitat să le aplice lovituri de bici pe care le-au numit încurajări și gesturi de prietenie. Cu câteva excepții, nu există userist cu care să fi discutat și care să spună un cuvânt bun despre relația cu PLUS. Persuasiunea lui Cioloș, slăbiciunile lui Barna sau sindromul Stockholm, care se instalează la useriști, le dau aripi plusiștilor și, după fuziune, ei vor fi vioara întâi a noului partid. Dezamăgiții își vor găsi sălaș în partidul înființat de trei prieteni de-ai lui Nicușor Dan. Fondatorul USR nu va fi candidatul Alianței la Primăria Capitalei, acesta va fi Vlad Voiculescu de la PLUS. Pentru că doar cei care nu văd creionul pe hârtie spun că destinul e dictat de stele. Bine, au și stelele rolul lor, asta este evident. Și uite așa se va termina legenda cu Dan Barna, care-și va conduce, precum Moise, poporul prin deșert. Am spus Moise? Ei, asta e legătura dintre mărirea și decăderea USR. ■