Fuziunea dintre Fiat Chrysler Automobiles și Renault nu mai este

    Obiecțiile din partea Nissan și a guvernului francez au condus la asta.

    145
    The Renault logo on a vehicle displayed during the International Motor Show Auto 2019 in Riga, Latvia, 13 April 2019 (reissued 26 May 2019). Media reports on 26 May 2019 state Fiat Chrysler could on 27 May 2019 make public information regarding a possible merger with Renault. Reports further state Renault board will meet on 27 May to discuss the topic. EPA/TOMS KALNINS

    Braking bad[1] /Aderență pierdută

    Ediția tipărită / Afaceri

    6 iunie 2019

    BRUSC, SURPRINZĂTOR și „transformator”. Această descriere s-ar putea aplica atât propusei fuziuni între Fiat Chrysler Automobiles (FCA) și Renault, anunțată în 27 mai, cât și decesului ei, cu doar zece zile mai târziu. Târziu, în seara de 5 iunie, firma italo-americană care lansase oferta către omoloaga sa franceză, a anunțat că își retrage propunerea. Prețul acțiunilor ambelor companii a scăzut la anunțarea veștii. Implozia rapidă a tranzacției, care era menită să asigure viitorul ambilor producători auto, în timp ce industria parcurge schimbări fundamentale, este o lovitură uriașă pentru arhitecții ei. Ea arată că o consolidare foarte necesară a industriei auto va fi incredibil de greu de realizat.

    Tranzacția părea un câștig pentru ambele părți. Punctele lor forte, complementare în regiuni și produse, plus șansa de a împărți investițiile în electrificare și în mașinile fără șofer, i-au convins pe John Elkann, președintele FCA (care este membru al consiliului de administrație al firmei-mamă a The Economist) și pe Jean-Dominique Senard, omologul său de la Renault, în privința oportunității combinării celor două firme. Asta ar crea cel de-al treilea producător auto pe plan mondial. Dacă partenerii japonezi ai lui Renault, Nissan și Mitsubishi, ar fi de acord, firma ar deveni un colos care ar produce 15 milioane de mașini pe an – aproape cu jumătate mai mult decât cel mai apropiat concurent.

    Așadar, ce s-a întâmplat, atât de repede, încât FCA a fost obligată să se retragă? Acordul, despre care se spune că s-a născut în cadrul unor discuții conviviale între Elkann și Senard, a fost salutat de investitori. Guvernul francez, care deține 15% din Renault, părea, de asemenea, mulțumit. Nissan, principalul partener de alianță al Renault, în care firma franceză deține 43%, a făcut zgomote aprobatoare.

    Dar, așa cum s-a aflat mai târziu, Nissan fusese ținut în necunoștință de cauză privind tranzacția până în ultimul minut. Firma s-a temut că structura tranzacției de parteneriat 50-50 între acționarii Renault și FCA nu recunoaște în mod corect cota deținută de Renault în Nissan, care valorează circa 13 miliarde de dolari. Iar firma japoneză s-a simțit forțată să ia o decizie strategică uriașă, nu mult timp după ce respinsese planul Renault de fuziune, sub Carlos Ghosn, fostul șef al firmei, care este, acum, acuzat de malversații financiare la Nissan (pe care el le neagă). Conform termenilor care guvernează alianța, schimbarea controlului ar fi permis celor de la Nissan să renegocieze parteneriatul. Se pare că firma ar fi cerut o revizuire strategică. Economiile de cost de 5 miliarde de euro pe care le cerea FCA pentru tranzacție se bazau, în parte, pe continuarea alianței Renault cu Nissan și Mitsubishi.

    The Fiat Chrysler Automobiles logo appears above a post on the floor of the New York Stock Exchange, Tuesday, May 28, 2019. Fiat Chrysler is proposing a merger with French carmaker Renault aimed at saving billions of dollars for both companies. (AP Photo/Richard Drew)

    În ciuda rezervelor sale, Nissan ar fi putut fi convinsă, credea FCA. Pentru FCA, principalul obstacol era guvernul francez, care are obiceiul de a fi o contrapartidă dificilă în tranzacțiile în care sunt implicați campioni naționali. Fără sprijinul francez și acceptarea unei participațiuni de 7,5% în firma fuzionată, tranzacția nu ar fi mers așa departe. Dar francezii voiau controlul. Surse apropiate FCA spun că guvernul a ghicit, în mod constant, și a renegociat fiecare aspect al tranzacției. Pentru FCA, asta prevestea interferențe viitoare. Atunci când Franța a arătat cu degetul spre Nissan ca stând în cale, FCA și-a pierdut răbdarea.

    Întrebarea este ce se întâmplă acum. Încă o megafuziune din industria auto s-a prăbușit – de data asta, înainte să înceapă. Pare improbabil ca tranzacția să mai fie resuscitată. Deziluzia FCA față de guvernul francez pare prea mare. Relația furtunoasă dintre Renault și Nissan nu va fi, probabil, ameliorată de faptul că guvernul francez a arătat cu degetul. FCA își va linge rănile și s-ar putea să caute altă tranzacție. Un partener adesea menționat este PSA Group, producătorul mașinilor Peugeot și Citroën. Dar ceea ce poate că a aruncat o cheie franceză în motor a fost verdictul cumplit privind fuziunea, acum moartă, pe care l-a emis săptămâna trecută patronul PSA, Carlos Tavares, care a numit-o o „preluare virtuală” a Renault. Munca de consolidare a industriei auto pare mai grea decât oricând.

    Acest articol a apărut în secțiuneea Afaceri din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Braking bad”


    [1] Braking bad = joc de cuvinte în engleză, breaking bad (colocvial, ceva care merge prost, se duce de râpă) care se pronunță la fel cu „braking bad”, de la to brake = a frâna, în engleză.

    LĂSAȚI UN COMENTARIU

    Comentariul:
    Introduceți numele