De ce merg elevii cu „ocazia”? Pentru că este un mijloc de transport utilizat între multe orașe mici din România și zona rurală. În ultimii 30 de ani, harta transporturilor rurale din România s-a schimbat fundamental.
Din motive economice, rutele feroviare între micile localități au fost anulate. Chiar și o parte din gările micilor orașe au ajuns o ruină, pentru că, ani de-a rândul, trenurile nu au mai trecut prin zonă. În aceste condiții, s-a dezvoltat un tip de transport oficial, un așa-numit serviciu public, pentru că rutele sunt licitate la nivel județean, și un transport neoficial, tolerat, reprezentat de ceea ce se numește „ocazie”.
Transportul încadrat în serviciul public nu este ceea ce ar trebui să fie. În zona metropolitană a Bucureștiului, transportul este de o calitate îndoielnică. Oricine a avut experiența de a călători cu un mijloc de transport care leagă Bucureștiul de localitățile limitrofe știe prin ce trece. De multe ori, mașinile sunt arhipline, șoferii nerespectând capacitatea autovehiculului, bonurile fiscale sunt o raritate, iar orarul călătoriei este foarte relativ.
De fapt, proprietarii companiilor de transport local au creat o adevărată „mafie” împreună cu politicienii locali, cu cei care decid la nivelul județului, de la zona politică, până la cei care conduc instituțiile tehnice locale (inspecția tehnică, registrul auto ș.a.).
Companiile locale de transport „au zburat” un ministru
În octombrie 2018, fostul ministru al transporturilor, Lucian Șova, se lovea de protestele firmelor de transport județene. Ministrul ar fi vrut să schimbe, printr-un act normativ, criteriile de licitare a traseelor de transport din interiorul județelor. În felul acesta, ar fi fost posibil ca firme care domină piața de ani de zile să poată fi concurate de noi companii.
Opoziția actualelor companii de transport a fost virulentă și rapidă. Totul s-a sfârșit cu demisia ministrului și, probabil, cu acces nestingherit la contracte al vechilor companii. Care, bineînțeles, au continuat și cu vechile obiceiuri.
Practic, nimeni nu pare să controleze, la nivelul județelor, respectarea legii și a cerințelor privind transportul public. Polițiștii de la nivel local închid ochii atunci când văd starea tehnică a mașinilor care transportă pasagerii și condițiile în care aceștia circulă.
În această situație, o parte dintre locuitorii județelor sunt aproape invitați să circule cu „ocazia”. Adică, cu persoane deja de notorietate în zonă care transportă, în funcție de ocazie, pasageri clandestini. Bineînțeles, toți aceștia sunt cunoscuți de polițiștii locali, așa după cum sunt știuți și de pasageri. Este o lege a tăcerii pe care o respectă și autoritățile, și șoferii.
În felul acesta, elevii ajung și ei să folosească, mai des sau mai rar, în vacanță sau în perioada școlară, transportul de ocazie. Doar că situația transportului elevilor se va complica și mai mult în viitorul apropiat. Va deveni nu doar o problemă de siguranță, ci și una de costuri. Concret, încă de la jumătatea acestui an, atunci când a fost adoptată o ordonanță de urgență, Federația Elevilor din România a contestat prevederile noului act normativ.
Transportul județean nu mai este serviciu public
Prin ordonanță, se scoate transportul județean din sfera serviciului public. În felul acesta, transportatorii nu mai au obligația unui serviciu public de a acorda reduceri de tarife elevilor sau abonamente cu tarife preferențiale pentru elevi. Federația Elevilor din România (FER) denunța, într-un comunicat, o situație extrem de gravă. „Ca urmare a demersurilor pe care Asociația Elevilor din Constanța le-a întreprins, în vederea determinării Consiliului Județean Constanța să acorde reduceri pentru elevi, președintele autorității a sesizat problema mai departe, iar Uniunea Națională a Consiliilor Județene, în frunte cu președintele organizației, Marian Oprișan, a făcut presiuni în rândul guvernului pentru ca autoritățile județene să fie scutite de aceste costuri”, precizează într-un comunicat FER.
Decontarea transportului elevilor a fost, aproape mereu, o temă fierbinte. De exemplu, în urmă cu câțiva ani, Ministerul Educației arăta diferențele care există între tarifele aplicate pe aceeași distanță între diferite județe. Evident, nu se poate vorbi de o uniformizare, condițiile sunt diferite chiar de la județ la județ, dar diferențele ajungeau la proporții de la 1 la 20.
Este limpede că transportul gratuit sau cu tarife reduse pentru elevi este o afacere la nivelul fiecărui județ. Doar că business-ul nu trebuie să acapareze autoritățile. Trebuie să existe „filtre” de control instituționale care să funcționeze. Ceea ce, în foarte multe locuri din țară, nu se întâmplă.