Dincolo de provocarea medicală, marea încercare va fi aceea de a reface eșafodajul european puternic avariat. Aranjamente negociate în ani la rând au fost suspendate în mai puțin de două săptămâni.

Jean Monnet, omul politic care și-a dedicat întreaga viață proiectului european, spunea în anii 1950 că tocmai crizele vor fi cele care vor modela Europa.

După criza financiară și a datoriilor suverane din anii 2008-2012, epidemia Covid-19 este o nouă încercare și poate cea mai gravă criză cu care se confruntă Europa după semnarea Tratatului de la Roma din 1957.

Ca răspuns la criza financiară, instituțiile UE și statele membre au luat decizii politice cruciale, reușind, în cele din urmă, să salveze moneda euro, să stabilizeze economiile și să reia creșterea.

UE a adoptat reglementări puternice ale sectorului financiar și a îmbunătățit guvernanța economică. A fost consolidat cadrul instituțional și legal comun. A fost creat un instrument financiar comun pentru zona euro, Mecanismul de Stabilitate, iar Banca Centrală Europeană a generat un „zid de foc” financiar, în apărarea monedei comune. Țările aflate în dificultate financiară au fost sprijinite, inclusiv prin achiziționarea de obligațiuni. S-au luat decizii pentru îmbunătățirea finanțelor publice ale statelor membre. A fost întărit sectorul bancar, a crescut capacitatea instituțiilor financiare de a face față provocărilor viitoare și au fost puse la punct modalități de gestionare și de prevenire mai bună a posibilelor crize.

Au existat, de asemenea, răspunsuri în plan economic și social. Statele membre au fost îndemnate să continue reformele structurale și să încurajeze investițiile. Au fost luate măsuri la nivel european pentru a combate șomajul în rândul tinerilor („Garanția pentru tineri”).

Ca urmare a acestor acțiuni, Uniunea Economică și Monetară a Europei a fost consolidată semnificativ, iar economia europeană a revenit pe creștere. Planul Juncker, sau Planul de investiții pentru Europa, lansat în noiembrie 2014, a antrenat un mecanism financiar de subvenții, garanții și credite de peste 300 de miliarde de euro, iar succesul său a inspirat un nou program, InvestEU, care va mobiliza investiții suplimentare de cel puțin 650 de miliarde de euro în cadrul următorului buget pe termen lung al UE.

Concluzia: din criza financiară, Uniunea Europeană a ieșit mai bine articulată și mai solidară. Așa cum prevedea Jean Monnet.

O rezolvare pe jumătate

Cu criza refugiaților, impactul a fost mai puternic, mai multe state membre punând în cauză chiar existența Spațiului Schengen. Un mecanism de relocare a fost cu greu înghițit de statele membre (unele îl refuză și azi), iar state aflate în prima linie, precum Grecia, Italia sau Spania, resimt lipsa de solidaritate a suratelor europene.

Criza a lovit în inima identitară a Europei și imaginile cu migranții forțând frontierele au dat apă la moară teoriilor conspirației și discursului naționalist.

Regula de acordare a azilului – și anume procesarea cererii de către prima țară în care solicitantul a pus piciorul – nu a putut fi schimbată. Statele membre nu au reușit să ajungă la consens.

Totuși, a fost semnat acordul cu Turcia care a dus la închiderea „rutei balcanice”, iar UE a sprijinit crearea centrelor de acordare a azilului în Grecia și Italia (Hotspots).

În 2016 a fost creată Agenția Europeană pentru Poliție de Frontieră și Garda de Coastă, cu peste 1 550 de agenți mobilizați pentru a ajuta statele membre la frontierele externe, în afara celor 100 000 de polițiști de frontieră care există deja în țările UE.

UE și-a mărit capacitatea pentru operațiuni de căutare și salvare în Marea Mediterană și pentru a combate rețelele infracționale. De asemenea, UE cooperează cu statele africane pentru stoparea fluxurilor de migranți.

Criza încă își arată efectele în plan politic, prin ascensiunea populismului în Italia, dar și în Germania, care a primit aproape un milion de migranți pe ruta balcanică. Însă mecanismele puse în comun de statele membre au redus substanțial impactul. Viziunea lui Jean Monnet a fost confirmată, măcar în parte.

Ce s-a întâmplat acum?

Statele membre s-au văzut nepregătite în fața crizei și au acționat la început pe cont propriu. Au oprit imediat exporturile de materiale sanitare și medicamente și au impus restricții de circulație.

Politicile de sănătate sunt apanajul statelor membre și acestea au luat deciziile tocmai în virtutea acestui drept suveran, înscris ca atare în Tratatul Uniunii.

Problema este că, precum epidemia nu cunoaște frontiere, nici răspunsul nu s-a putut menține doar în limite naționale. În realitate, deciziile luate de state, cât erau ele de acoperite de prerogativele naționale, au avariat grav dispozitive europene precum libera circulație a persoanelor și bunurilor sau piața unică. Spațiul Schengen este blocat, statele revin la protecționism.

Însăși Comisia a decis să suspende regulile Pactului de stabilitate și creștere, iar statele membre au primit permisiunea de a interveni pentru ajutorarea economiilor fără a mai ține cont de principiile liberei concurențe.

Au fost introduse diverse legislații de urgență, de intensități diferite. Supravegherea mișcării cetățenilor prin intermediul aplicațiilor mobile a fost permisă.

Un întreg eșafodaj de reglementări și libertăți, pus în operă prin negocieri laborioase care au luat ani și ani de zile, a fost demontat în mai puțin de două săptămâni.

Dincolo de provocarea medicală, actuala criză constă în refacerea sofisticatei construcții europene grav avariate.

Dacă intrarea în criză a scos în evidență reflexele egoiste ale statelor, ieșirea va însemna un examen extrem de relevant. Va arăta cine este cu adevărat atașat valorilor europene și cine li s-a aliniat doar pentru că a simțit că nu se poate altfel și că toți ceilalți se uită la el. ■

Încep să apară avertismentele

Mai multe personalități europene au sunat alarma, îngrijorate de o posibilă involuție europeană.

Jacques Delors, fost președinte al Comisiei Europene în două mandate istorice, între 1985 și 1995, a atras atenția că lipsa de solidaritate „amenință cu un pericol de moarte Uniunea Europeană”.

„Climatul care pare să domnească între șefii de stat și de guvern și lipsa de solidaritate europeană amenință cu un pericol de moarte Uniunea Europeană. «Microbul» s-a întors”, a avertizat Delors.

Enrico Letta, fost prim-ministru al Italiei, Președintele Institutului Jacques Delors, a avertizat la rându-i că „virusul nu are nimic de-a face cu deficitul sau datoria și ne afectează pe toți”.

„După două mari crize, criza financiară și cea a migranților – pe care am ales s-o subcontractăm Turciei – ne găsim în fața unui risc major, într-o Europă slăbită de Brexit”.

Și Mario Draghi, fost președinte al Băncii Centrale Europene (BCE), a cerut o mobilizare completă și imediată a resurselor financiare ale statelor, cu riscul amplificării datoriilor.

„Pandemia coronavirusului este o tragedie umană de proporții potențial biblice”, a avertizat Draghi într-un comentariu găzduit de ziarul Financial Times. El a cerut acțiuni ferme pentru a împiedica transformarea crizei într-o recesiune prelungită care ar provoca daune ireversibile Europei.

Și președintele Parlamentului European, David Sassoli, a atras atenția asupra dificultății momentului. „Nimeni nu trebuie să dea înapoi. Această criză va arăta capacitatea noastră reală de a construi viitorul Europei sau va însemna înfrângerea proiectului european.” ■