APROAPE PREZIDENȚIABILI
Forfotă mare în cursa pentru Cotroceni. Mișcările surprinzătoare, unele la suprafață, unele ascunse, bătălia orgoliilor și calculele măsluite, altele cosmetizate, cu toate alcătuiesc un tablou aproape înduioșător.
De la înălțime, Klaus Iohannis privește totul aproape detașat. De altfel, cu excepția unor ieșiri sporadice, a intrat din nou în ritmul lui obișnuit. Mai mult nu e, plus că vine și luna tradițională a concediilor de vară.
O criză de lideri
Un concediu pe care, însă, Viorica Dăncilă a anunțat răspicat că nu și-l ia. Și nici nu prea are de ce. Niciodată în istoria sa PSD n-a născut atât de greu un candidat la președinție. După cum niciodată nu s-a temut atât de mult ca nu cumva să nască un candidat mort din primul tur. Căci după eșecul din mai de la europarlamentare, să se mai trezească și fără pretendent la Cotroceni în turul al doilea al prezidențialelor, ar fi chiar un dezastru pentru social-democrați. Cu toată schimbarea de atitudine și stil a Vioricăi Dăncilă, PSD resimte o criză acută de leadership, iar acest lucru se răsfrânge în toată prestația partidului. Chiar dacă liderii o vând ca pe dovadă vie de democrație în partid, lupta pentru desemnarea unui candidat e mai degrabă expresia clară a acestei crize de conducători puternici cu care se confruntă PSD. Până la urmă, social-democrații au luat decizia la care se aștepta toată lumea, și anume că vor merge la prezidențiale pe mâna unui candidat din interiorul partidului. Nici nu se prea putea altfel, dacă nu voiau să se scufunde cu totul.
Bătălia pentru nominalizare
Însă, în lipsa unui lider puternic, bătălia nominalizării e dură. Cu doar câteva săptămâni în urmă, Viorica Dăncilă le explica tuturor cum nu va candida la prezidențiale, cum preferă să stea în spatele candidatului și să îl ajute, cum nu e obligatoriu ca șeful partidului să fie și reprezentantul acestuia în cursa pentru Cotroceni. Defila mândră cu Eugen Teodorovici și Mihai Fifor și părea că se luptă să îi trateze ca pe niște potențiali candidați cu șanse egale să fie desemnați prezidențiabili. „Într-un partid, nu faci întotdeauna ceea ce îți dorești și, dacă într-adevăr ții la acel partid și este important rezultatul, faci ceea ce îți cere partidul, la un moment dat. După cum știți, nu mi-am dorit foarte mult nici să fiu premierul României, dar atunci când partidul a spus că este nevoie să merg pe acest drum, am mers pe acest drum. A fost pentru mine o oportunitate și o încredere acordată de colegi, de președintele partidului, de toți ceilalți și, pe lângă faptul că au avut încredere în mine, a reprezentat și o mare responsabilitate. Din punctul meu de vedere, așa cum am spus și prima dată, mi-ar plăcea să merg cu un candidat și să fiu, ca președinte al partidului, ca prim-ministru, în spatele acelui candidat, dar dacă soluția va fi să merg la alegerile prezidențiale și colegii vor vrea acest lucru din anumite considerente, nu vreau să dau dovadă de lașitate și să spun că nu intru într-o cursă pentru că nu am puterea sau nu am determinarea de a câștiga această cursă”.
Cu aceste cuvinte, aproape că se scuza Viorica Dăncilă pentru faptul că pune problema candidaturii sale la președinție. Dar dacă Eugen Teodorovici și Mihai Fifor nu ridică glasul, iată că alții o fac. Revenită cu forțe proaspete din convalescență, Gabriela Firea schimbă și ea foaia. Dacă până mai ieri le declara fidelitate bucureștenilor și explica pe toate căile că vrea să își ducă la capăt mandatul de primar general, iat-o că nuanțează: „E convingerea mea că trebuie să mergem cu un candidat puternic, un candidat pe care ceilalți colegi să îl poată prezenta mult mai bine membrilor și simpatizanților noștri, să aibă un procentaj mare de încredere în rândul populației, pentru că timpul e foarte scurt și nu e timp să creștem un alt coleg, cu tot respectul pe care îl am pentru ei”. Așadar, spune Gabriela Firea, PSD trebuie să plece de la ce are, iar sondajele interne sunt de partea ei.
Alianțe eșuate
Aproape că a și început Campania. „De putut, poate să candideze PSD și de unul singur, dar pentru a-și maximiza șansele, eu cred că trebuie să desemneze cel mai puternic candidat, cel mai votabil candidat și, obligatoriu din punctul meu de vedere, o alianță electorală cu ALDE și Pro România. 100% merg pentru această alianță”, a tranșat Firea. Dar nu e prima oară când Gabriela Firea curtează Pro România. Numai că Victor Ponta nu pare dispus să uite trecutul și răspunde pe Facebook: „ProRomania va merge mai departe pe drumul pe care a pornit – pentru ca am vrut “altceva” si “altfel” / inainte de 26 Mai vedeam la televizor ca nu avem nicio sansa sa facem 5% si ca suntem “aliati” cu Iohannis/ dupa 26 am aflat ca suntem cu USR si Ciolos / acum, la acelasi televizor vedem ca suntem aliati cu PSD, cu Alde , ca sustinem candidati samd!
Poate e cazul sa reamintesc – Suntem ProRomania si tinem (doar) cu Romania!”. La fel de improbabilă e și susținerea unui candidat comun cu ALDE. După ce Călin Popescu Tăriceanu le-a spus-o răspicat că nu mai stă după ei și că a luat decizia să candideze, social-democrații înșiși nu mai cred într-o candidatură comună. De altfel, anunțul că PSD va susține doar un candidat propriu a fost primit cu răceală de ALDE. Iar purtătorul său de cuvânt, Varujan Vosganian, e tranșant: „Văd că PSD a decis să negocieze cu ALDE o posibilă susținere a PSD la prezidențiale. Eu zic să nu-și piardă timpul”.
Riscurile
Interesant este cum va funcționa însă coaliția PSD-ALDE de acum și până la prezidențiale. E de așteptat ca ALDE să joace la două capete: atunci când lucrurile vor sta bine, să se considere părtaș la putere, când vor ieși prost, să se considere în opoziție. Dar e clar că treburile se vor complica și că ne așteaptă un sfârșit de an cu tensiuni în sânul coaliției, dacă nu chiar cu o rupere categorică a ei. Pe 3 august PSD, va trebui să ia marea decizie și să stabilească pe cine înscrie în cursa pentru Cotroceni. Nu va fi o decizie ușoară, și în tot cazul deznodământul ne va spune multe despre centrii de putere din partid. Sunt mai multe variante, cu și mai multe variabile. Dacă Viorica Dăncilă candidează, își joacă zdravăn cariera. Dacă intră în turul al doilea, are șanse să supraviețuiască și, dacă scorul nu va fi rușinos, ar putea chiar pretinde că a consolidat partidul și primește o gură vitală de oxigen. E însă varianta optimistă pentru ea. Pe de altă parte, o candidatură a Gabrielei Firea e o sabie cu două tăișuri pentru Viorica Dăncilă. Dacă pornim de la premisa că nemulțumirile față de prestația ei în fruntea Bucureștiului sunt predominante, Firea ar putea avea șanse minime de succes, iar Viorica Dăncilă ar putea scăpa de un adversar incomod. Pe de altă parte, dacă Firea face un scor bun… Dăncilă va avea mari probleme. Cert e că ideea unui tandem Dăncilă candidat la președinție-Teodorovici candidat la funcția de prim-ministru încă stă în picioare. Dar lupta se mai dă, iar fiecare își face calculele care să îl avantajeze.
Claritate liberală
Singurii feriți de frământările prezidențiale sunt liberalii, căci oricât de contondente ar fi unele discuții interne, au președintele aproape asigurat.
Într-un fel, nici cei de la ALDE nu au problema candidatului. Călin Popescu Tăriceanu, și dacă prin absurd nu și-ar fi dorit pe persoană fizică să candideze, nevoia de a-și resuscita partidul tot într-acolo l-ar fi împins.
USR & PLUS temporizează jocul
Ceva mai complicată e situația la USR-PLUS. Într-un congres cu stângăcii organizatorice și de discurs, USR și-a desemnat candidatul la prezidențiale în persoana lui Dan Barna. Un Dan Barna parcă mai emoționat și nesigur decât în declarațiile în calitate de șef de partid de opoziție. A avut un discurs mai degrabă science-fiction, în care a încurcat pastilele roșii și pe cele albastre, lăsând loc unor momente de umor involuntar, a apelat la efecte îndoielnice, dar cu niște contracandidați anonimi a obținut fără probleme nominalizarea. Culmea, la aceeași oră la care USR își desemna candidatul, Plus-ul lui Dacian Cioloș dădea startul procedurilor interne de desemnare a propriului candidat. O sincronizare care i-a făcut pe mulți să se gândească serios la cât de mare e războiul orgoliilor în Alianța USR-PLUS. Cele două partide promit că vor ieși cu un tandem candidat președinte-candidat prim-ministru. Dacian Cioloș se declara pregătit pentru oricare dintre funcții. În acest moment se conturează, totuși, formula Dan Barna candidat la funcția de președinte și Dacian Cioloș la cea de prim-ministru. După succesul de la europarlamentare, USR-PLUS are în față o provocare imensă, aceea de a demonstra că ceea ce li s-a întâmplat nu a fost un accident provocat de Liviu Dragnea și de prietenii săi de la acel moment. Presiunea pe Dan Barna și Dacian Cioloș va fi acum mult mai mare. Sigur că șansele de a câștiga sunt extrem de mici, dar o ratare a calificării în turul al doilea ar fi pentru ei realmente un eșec.
Sigur, până la înscrierea oficială la Biroul Electoral Central, lucrurile se vor mai schimba ici pe colo, dar Klaus Iohannis poate să meargă liniștit în concediu. Viorica Dăncilă, nu.
