Lecțiile lui Stephen Schwarzman

21
7 minute de lectură

■ Schumpeter

Șeful Blackstone despre cum să lași în urmă o moștenire

Foto: Getty Images / Guliver

PE VREMEA când era doar un copil care creștea în Philadelphia, Stephen Schwarzman avea un fel de slujbă prin care vindea batiste femeilor în vârstă care veneau la magazinul tatălui său, „Perdele și Lenjerii de Pat la Schwarzman”. A urât slujba aceea. Principala lui consolare era să își imagineze cum firma s-ar fi extins în America de după război, precum Sears. Dar tatăl său nu era interesat. El era fericit cu o casă, două mașini și ceva bani. Nu era un antreprenor. Mai tânărul domn Schwarzman, care mai târziu a fondat Blackstone, cel mai mare manager de active alternative și cel care va deveni un olimpic al capitalismului modern, cu o avere de 18 miliarde de euro, își amintește această poveste la începutul memoriilor sale, „Ce îți trebuie”. Este unul dintre puținele momente în care apare un muritor normal în ele – și doar ca să fie dat la o parte rapid.

Dl Schwarzman are puțin timp în cartea sa pentru omul mic. Alți bogătași își frâng mâinile când vine vorba despre diferența de bogăție dintre șefi și muncitori. Nu și el. El a fost printre puținii manageri de la Masa Rotundă de Business a Americii care nu au semnat un document luna trecută care cerea terminarea modelului de capitalism condus de acționar. Viața sa privată pare una de petreceri luxoase și întâlniri de nivel înalt. Mulțumirile din carte se întind pe 14 pagini în care menționează numele a cinci președinți americani, patru președinți francezi și pe cel al președintelui chinez Xi Jinping.

Însă dl Schwarzman evită menționarea infanteriștilor vieții pentru un motiv anume. Cartea are un scop înalt. Mulți o vor citi pentru a căuta idei despre cum să devină stăpâni ai Universului. Subtextul e însă cum să construiești o moștenire: un scop pe care, la 72 de ani, pare determinat să îl urmărească. Aceasta înseamnă să doneze părți din averea sa pentru ca numele Schwarzman să fie înscris, în stilul Rockefeller, pe biblioteci, universități și programe de burse. Înseamnă să construiască o firmă care să îi supraviețuiască precum J.P. Morgan i-a supraviețuit lui John Pierpont. Într-adevăr, cele 25 de „Reguli pentru Muncă și Viață” ale dlui Schwarzman pot fi reduse la una: cum să creezi o cultură corporativă care să reziste în timp.

Contrar imaginii sale barbare, lumea finanțelor nu e una fără cultură. Da, angajații de la Lehman Brothers, unde dl Schwarzman a lucrat odată, aveau o reputație faimoasă de a nu înjunghia oamenii pe la spate – ci venind drept la ei și înjunghiindu-i din față. Și Blackstone e câteodată descrisă ca o mașină de război de făcut deal-uri, cu dl Schwarzman pe post de feldmareșal necruțător; nu sunt pentru el chestiunile greu de măsurat ale scopului afacerii. Dar compania sa are un scop, simte el: să genereze profituri sănătoase pentru investitori, care includ fonduri de pensii, în timp ce 500.000 de oameni lucrează în firmele în care Blackstone investește.

Dacă te uiți în spatele armurii Blackstone, poți să observi valori clare. Combinația dintre trei valori în particular – ambiție nemiloasă, umilitate neașteptată și loialitate adâncă – este scheletul cărții dlui Schwarzman. Este și inima companiei sale.

Foto: Getty Images / Guliver

Începând cu ambiția. Blackstone este impregnată de elitism. Dl Schwarzman nu își ascunde propria lui dorință de a fi mai mare decât ceilalți. După ce a cofondat Blackstone cu 400.000 de dolari în 1985, și-a propus să strângă mai mulți bani de la investitori decât orice alt fond de startup înaintea lui. Acum, administrează 545 de miliarde de euro – anul acesta a adunat cele mai mari fonduri de private equity și de proprietate din istorie. Când a listat Blackstone la bursă, în 2007, și-a dorit să fie prima listare a unui fond de private equity. Blackstone a fost întrecut în asta de un rival mai mic, însă tot a fost una dintre listările istorice. În acest an, și-a schimbat structura de parteneriat pentru a deveni o corporație, crescându-și valoarea de piață la peste 60 de miliarde – nu departe de cea a BlackRock, care s-a rupt din Blackstone la mijlocul anilor 1990, pentru a deveni o forță în sine, și cu care dl Schwarzman are o rivalitate respectuoasă. Când angajează, vrea să recruteze doar oameni „de zece”. După cum zice: „Ai două opțiuni: fie să conduci o companie de mijloc, care nu duce nicăieri, fie să elimini mediocritatea”. Filantropia sa se concentrează pe elitele de mâine – trimițând, de exemplu, bursieri americani în China.

Această trăsătură competitivă este echilibrată de o umilitate surprinzătoare. Blackstone învață repede din greșelile sale. Dl Schwarzman își recunoaște mai multe. Cea mai dureroasă s-a întâmplat în 1989, când a sprijinit un pariu al unui nou-angajat pe o firmă de oțel, Edgcomb, în ciuda opoziției unor colegi mai experimentați. A fost un eșec spectaculos. De atunci, a decretat el, deciziile de investiții trebuie luate întotdeauna în mod colectiv. Întâlnirile, chestiuni robuste în care participanții se întrec în a găsi găuri în ideile celorlalți, reflectă valoarea pe care Blackstone o pune pe ambiție. Dar concentrarea pe riscuri mai degrabă decât pe potențiale beneficii promovează prudența. Când Blackstone a cumpărat Equity Office Properties, un trust de real-estate, pentru 39 de miliarde de euro, chiar înaintea crizei financiare din 2007, a recuperat cu profit după o singură zi mai mult de jumătate din ce a plătit, pentru a transforma un risc imens într-unul care poate fi administrat.

A treia valoare e loialitatea. Când prețul acțiunilor Blackstone a căzut în timpul crizei financiare, dl Schwarzman a ascultat de membrii boardului care l-au sfătuit să mențină dividendele, pentru a evita să rușineze un fond chinezesc suveran, care investise mult în IPO. I-a spus lui Jimmy Cayne, șeful lui Bear Stearns, când banca de investiții se uita în abis: „Există momente când trebuie să te ridici și să scrii un cec”. Cu alte cuvinte, păstrează-ți reputația ținându-ți promisiunile față de cei ai căror bani îi administrezi. Dl Cayne nu l-a ascultat.

Acțiuni cu transpirație

Cartea are defecte, după cum are și autorul său. El își descrie cariera timpurie în detalii amuzante: ca proaspăt finanțist, „cred că eram cel mai mare cumpărător de antiperspirant din partea de Est a Manhattanului”. Până la sfârșit, în mare parte se laudă. Blackstone este mai puțin prudent decât vrea el să pară. Achiziția Hilton, un lanț hotelier, pentru 26 de miliarde de euro în timpul crizei financiare a adus un profit uriaș – dar a fost extrem de riscantă la momentul respectiv. Trece cu vederea relația incestuoasă dintre Wall Street și Washington. Acestea fiind zise, apărarea pe care o aduce capitalismului până în pânzele albe este revigorantă. Dacă amestecul de dinamism și integritate al lui Blackstone se va ridica la înălțimea acestei stânci-reper, firma dlui Schwarzman merită să dăinuie. ■


Acest articol a apărut în ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Lecțiile lui Stephen Schwarzman“.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele