Politicile de stimulare a veniturilor sunt în plină criză, în România. Fără creșterea stocurilor, creșterea PIB a fost de doar 1,3%, anul trecut. Impozitele sectoriale au fost reduse datorită presiunii de piață și de rating… dar vor „cântări” la împrumuturi… și la investiții. Creșterea consumului va încetini treptat.  #wageledgrowth s-a tradus, în final, într-un deficit de cont curent peste limitele macroprudențiale de alertă.

Timp de doi ani, guvernul român a implementat majorări de pensii și salarii cu scopul de a consolida cererea internă și de a menține o creștere economică de peste 5%. Dar strategia #wageledgrowth îmbrățișată de ideologii economici ai guvernului nu a reușit să aducă venituri mai mari care să finanțeze cheltuielile suplimentare și să sprijine creșterea ofertei interne pentru a acoperi cererea suplimentară. Ca urmare, deficitul de cont curent și deficitul bugetar structural depășesc 4% din PIB, ambele fiind cele mai mari din UE-ECE. Încercând să acopere deficitul fiscal mărit, controversata Ordonanță de urgență a guvernului (OUG) nr. 114 a introdus impozite și taxe sectoriale la sfârșitul anului 2018. Măsurile fiscale ad-hoc erau așteptate de analiștii economici din cauza faptului că țintele legate de veniturile bugetare nu fuseseră atinse. Totuși, nivelul lor, sectoarele vizate și forma sub care au fost concepute au fost surprinzătoare.

Confruntându-se cu o reacție a pieței și cu o posibilă retrogradare a perspectivelor de rating suveran, guvernul a modificat OUG 114 prin reducerea taxei asupra activelor bancare la 0,2% pentru băncile cu cota de piață mai mică de 1% și cu 0,4% pentru restul, decuplând totodată această taxă de la ROBOR, eliminând jumătate dintre active din baza de impozitare și reducând sau chiar eliminând taxa în cazul în care creditarea va crește ori diferențele dintre dobânzile la credite și depozite se reduc. Impactul maxim estimat este de aproximativ 0,9 miliarde de lei, față de 5,4 miliarde în primul proiect.

„În timp ce noua taxă nu amenință supraviețuirea sistemului bancar, aceasta va slăbi și mai mult creditarea și prelungind această stare atât în anul 2019, cât și în 2020”, arată un recent studiu al Unicredit Bank cu privire la evoluțiile economice din Europa Centrală și de Est.

De fapt, prezentul nu este unul propice expansiunii creditării, care a început să se reducă încă din ultimul trimestru al anului 2018, când ROBOR a crescut brusc, iar ritmul de creștere economică a încetinit brusc.

Scoțând din calculul creșterii PIB mărirea stocurilor, creșterea economică a fost de numai 1,3% anul trecut, în scădere de la 6,8% în 2017. În anul 2018, creșterea volumului la împrumuturile noi a fost determinată de creditele ipotecare și de împrumuturile în lei, sprijinite de garanțiile de stat și de extinderea activității imobiliare și a comerțului cu amănuntul. Ambii factori își vor diminua influența în 2019. În ciuda creșterii costurilor de îndatorare în lei, nu a existat nicio mișcare pe segmentul împrumuturilor în valută, semn care trebuie interpretat ca o scădere a cererii de credite.

Fiscalitate incertă

Mediul fiscal incert adaugă costuri suplimentare împrumuturilor și poate reduce în continuare volumul investițiilor private. Două dintre principalele surse de ISD – companiile din energie și din telecomunicații – se confruntă cu taxe sectoriale într-un moment în care ambele ar trebui să ia decizii în privința unor proiecte mari de investiții, și anume exploatarea gazului din Marea Neagră și introducerea tehnologiei 5G. Între timp, proiectele de infrastructură vor continua să fie excluse dintre priorități de alte tipuri de cheltuieli publice.

Toate acestea lasă consumul privat ca principal motor de creștere și în 2019. În 2018, gospodăriile și-au redus intențiile de noi achiziții pentru viitor, îmbunătățindu-și rata de economisire. Tendința continuă în 2019, ca urmare a încetinirii creșterii salariale a sectorului privat și a celui public. În cazul în care pensiile sunt majorate în septembrie 2019 și 2020 conform planului, deficitul bugetar ar crește până la 3,4% din PIB anul acesta și la 4,1% din PIB în 2020.

„Cu un deficit bugetar al anului 2018 în jurul valorii de 3,0% din PIB, România se va confrunta cu o procedură de deficit excesiv în trimestrul II al anului în curs. În acest punct, guvernul are doar trei opțiuni: o creștere accentuată a deficitului, probabil penalizată de agențiile de rating și de creditori, o reducere a cheltuielilor publice sau o creștere a taxelor instituite ad-hoc. Ultimele două opțiuni ar afecta în continuare creșterea economică în anii electorali 2019-2020”, consideră analiștii economici ai Unicredit.

Membrii influenți ai Partidului Social Democrat (PSD) au susținut înlocuirea impozitului pe venitul individual (IVI) cu cote progresive de impozitare. Într-o primă etapă, IVI a fost redus de la 16% la 10% în 2018. Cu toate acestea, trecerea către o a doua etapă – un IVI de 20-25% pentru salariile care depășesc media economiei – este puțin probabilă a se produce înainte de epuizarea celor patru runde de alegeri din următorii doi ani. În absența unor astfel de măsuri fiscale, imprevizibilitatea fiscală ar putea conduce la condiții financiare mai stricte și ar putea anula creșterea din cauza cheltuielilor mai mari pentru securitatea socială.

„Toți acești factori menționați mai sus ne-au făcut să reducem prognoza creșterii PIB la 2,8% în 2019 și la 1,8% în 2020, având în vedere și o cerere externă mai slabă pentru creșterea economică mai lentă. Pe lângă o încetinire treptată a exporturilor către Europa, este puțin probabil ca acelea către Rusia, Turcia, Orientul Mijlociu și Asia de Est (cu excepția Chinei) să se redreseze puternic după un an slab, precum a fost 2018”, menționează raportul Unicredit.

Contul deficitar

Cheltuielile mari ale gospodăriilor vor ajuta din nou importurile să depășească exporturile. #wageledgrowth s-a tradus într-un deficit de cont curent de 4,7% din PIB în 2018. În condițiile în care creșterea economică ar scădea sub potențial, deficitul de cont curent ar putea scădea la 4,6% din PIB în 2019 și la 4,4% din PIB în 2020. Cu toate acestea, deficitul nu va fi acoperit de intrările de fonduri UE și de investițiile străine directe, diferența depășind 1% din PIB în ambii ani. În consecință, fluxurile generate de balanța de plăți vor continua să influențeze leul, necesitând aplicarea unor condiții monetare reale mai stricte decât în restul UE.

În timp ce BNR ar fi trebuit să înăsprească în continuare condițiile monetare încă din 2018, acționând acum, când expansiunea economică slăbește, ar putea fi prea târziu. În același timp, o relaxare a dobânzilor nu se va putea face, datorită inflației ajunse aproape de partea superioară a intervalului-țintă în 2019 și care probabil că va cădea în țintă doar în 2020. Astfel, ne așteptăm ca BNR să fie în așteptare, utilizându-și mecanismele de control a lichidității interbancare și a pieței valutare pentru a împiedica creșterile atât la ratele dobânzilor, cât și la cursul leu-euro. Acesta din urmă ar putea să fie tranzacționat în intervalul 4,70-4,80 lei/euro, dacă noua conducere a BNR nu va modifica politica de curs a Băncii Naționale.

Alegerile pentru Parlamentul European, programate pentru 26 mai, vor fi un test de popularitate pentru PSD, partidul de guvernământ, și, mai ales, pentru controversatul său lider, Liviu Dragnea. Sondajele de opinie arată că Partidul Național Liberal, din opoziție, este umăr la umăr cu PSD-ul în preferințele alegătorilor, în vreme ce alianța pro-europeană „Salvați România” și „Plus” se situează înaintea partenerului de coaliție al PSD, ALDE. O performanță redusă în aceste alegeri ar putea slăbi poziția PSD înainte de alegerile prezidențiale și parlamentare.