Guvernul Orban a dat poate mai repede decât se aștepta piept cu dificultățile de a legifera.

Minoritari într-un parlament fărâmițat și măcinat de perspectiva alegerilor de la anul, liberalii își găsesc cu greu partenerii de guvernare, mai ales când e vorba să dea legi cu impact major. Unele îi adună doar pe o parte dintre cei care s-au angajat să susțină guvernul. Altele îi divizează pe aceștia, fără vreo speranță că lucrurile s-ar putea ameliora. Așa se face că guvernul Orban recurge la instrumentul cel mai sigur de legiferare: angajarea răspunderii în fața parlamentului. Constituția spune clar: „Guvernul își poate angaja răspunderea în fața Camerei Deputaților și a Senatului, în ședință comună, asupra unui program, a unei declarații de politică generală sau a unui proiect de lege”. Mecanismul este simplu și rapid. Dacă în termen de trei zile de la depunere nu este introdusă o moțiune de cenzură, proiectul de lege prezentat, modificat sau completat, după caz, cu amendamente acceptate de guvern, se consideră adoptat, iar aplicarea programului sau a declarației de politică generală devine obligatorie pentru guvern.

Echilibru precar, risc zero de demitere

Ludovic Orban apasă hotărât și cu insistență pedala angajării răspunderii și pentru că guvernează într-un context prielnic din acest punct de vedere. Practic, riscul unei moțiuni de cenzură care să îl demită tinde spre zero. PSD-ul are multe alte probleme decât să încerce măcar, darmite să răstoarne vreun guvern. La ideea că Ludovic Orban ar intenționa să își asume răspunderea pe legea bugetului, liderul PSD, Marcel Ciolacu, s-a mărginit să condamne în termeni mai degrabă diplomatici ideea: „Ar fi o premieră în România și, cred, și în Europa, ca un guvern să vină cu asumare pe buget. Cred că este cea mai importantă lege care se adoptă în parlament. Este cea mai importantă lege care se discută în parlament. Nu poți să eviți parlamentul când faci bugetul de stat, nu și-a permis nimeni până acum, chiar dacă e un guvern minoritar, dar România e o țară plină de surprize”.

Deja e greu să mai ții șirul cu intențiile guvernului de a-și angaja răspunderea. Modificarea legii plafoanelor, a ordonanței 114, amânarea pensionării anticipate a magistraților, trecerea la completurile de trei, majorarea vechimii obligatorii pentru intrarea în magistratură, dar și decontarea navetei pentru elevi sunt printre primele măsuri pe care guvernul își va asuma răspunderea. Pentru toate, liberalii au temeri că nu vor reuși să adune majoritatea necesară pentru a le trece prin proiecte obișnuite și, mai mult decât atât, se tem de amendamentele care ar putea fi adoptate.

Bugetul poate evita Parlamentul

Angajarea răspunderii pe buget e serios luată în calcul de liberali, chiar dacă deocamdată se feresc să o spună public. Fizic însă, e aproape misiune imposibilă să își onoreze promisiunea de a avea gata bugetul până la finalul anului altfel decât prin asumare. În plus, pentru buget PSD are o strategie extrem de periculoasă pentru liberali. Va forța cu tot felul de amendamente care să presupună cheltuieli în plus, și în cazul unora va fi greu pentru PNL să spună că nu le acceptă pe motiv de deficit. Olguța Vasilescu i-a și pus în gardă pe liberali: „O să vedem cum o să vă închideți bugetul, că o să mai venim și noi cum ați venit dumneavoastră cu tot felul de amendamente de dublare a alocațiilor copiilor, de exemplu, așa cum ne-ați făcut când erați în opoziție”. Or, prin angajarea răspunderii acest pericol se reduce simțitor, chiar dacă nu dispare. Guvernul are libertatea de a accepta sau nu amendamentele care i se propun. Ideea asumării pe buget nu e văzută cu ochi buni nici măcar de partenerii de guvernare de la USR. „Legea bugetului, prin excelență, trebuie să treacă printr-un proces de dezbatere parlamentară. Într-adevăr, dacă deficitul cu care vrem să plecăm la drum este peste 3%, asta după ce ani la rând am spus – și USR, și PNL, și celelalte partide – că nu este OK să treacă de 3% și vrem să plecăm din start cu un deficit de 3%, într-adevăr și dificultățile în parlament vor fi mai mari. Totuși nu, eu cred că trebuie dezbatere parlamentară. Asumarea răspunderii ar trebui să vină pe lucrurile asupra cărora PNL s-a angajat împreună cu USR, cel puțin pe acordul politic”, consideră deputatul USR Claudiu Năsui.

Pe de altă parte, președintele Klaus Iohannis însuși pare a pregăti terenul pentru o asumare inclusiv pe buget. Este asumarea o recunoaștere a slabei puteri a guvernului și a marjei de manevră extrem de redusă sau, dimpotrivă, un semn de putere? Într-un fel, și una, și alta. Executivul e prea slab pentru a se impune în parlament prin instrumente clasice, dar are la îndemână instrumente excepționale, ceea ce îi dă un plus de putere. Șeful statului vorbește de angajare în termeni constituționali, dar susține că decizia aparține strict guvernului: „ Este o procedură care nu este făcută doar de guvern, ci este făcută de guvern împreună cu parlamentul, nu văd de ce ar fi privită ca o slăbiciune. Ba, dimpotrivă, cred că poate fi văzută o astfel de asumare ca o abordare care clarifică repede și bine o situație legislativă și vom vedea. Este, în definitiv, decizia guvernului dacă își asumă sau nu își asumă răspunderea pe ceva.

Tactică de criză

În ultimii ani, în condițiile în care PSD și ALDE au avut o majoritate confortabilă, nu s-a pus problema angajării răspunderii. Procedura a fost aproape uitată, deși pe vremea guvernului Boc devenise o modalitate de guvernare. Emil Boc și-a asumat de 13 ori răspunderea în fața parlamentului. Cum Constituția nu prevede vreo limitare a numărului de astfel de proceduri la care poate recurge guvernul, calea e practic deschisă. Premierul Boc a optat pentru asumare pe legi din cele mai diverse, de la educație la codurile civile și penale, de la salarizarea personalului plătit din fonduri publice la Codul Muncii. La urma urmei, totul e o chestiune de circumstanțe. În 2009, cu același Cătălin Predoiu la cârma Justiției, Emil Boc își asuma răspunderea pe codul civil și pe cel penal. Prim-vicepreședinte al PNL la acea vreme, Ludovic Orban declara tranșant pentru Mediafax:  „E o sfidare la adresa societății și la adresa fiecărui cetățean român asumarea Codurilor fără o dezbatere parlamentară și o dezbatere publică serioasă. Nu poți să înlocuiești peste noapte un cod civil care a avut o trăinicie de peste 150 de ani, să ștergi cu buretele și să înlocuiești un act normativ atât de durabil cu un fușerai făcut la comanda unui grup de interese. Solicităm guvernului să renunțe la asumarea răspunderii, iar textele respective să fie supuse unor dezbateri publice serioase, la care să participe reprezentanții tuturor organizațiilor din societatea civilă”. Sigur, 2019 nu e 2009, codurile nu sunt bugetul sau pensionarea magistraților, și nici la putere nu e ca în opoziție. ■