Totuși, ritmul anual de creștere a veniturilor nete din dobânzi s-a temperat, în contextul majorării cheltuielilor cu dobânzile, începând cu cea de-a doua parte a anului trecut.

Deși în scădere, sectorul bancar rămâne segmentul cu cea mai importantă proporție în sistemul financiar (74,1%), arată ultimul Raport asupra stabilității financiare publicat de Banca Națională a României (BNR), la sfârșitul anului trecut. Comparativ cu statele din regiune, România continuă să dețină cea mai redusă pondere a activelor sectorului bancar în PIB, de două ori mai mică decât în cazul Bulgariei și de cinci ori sub media UE.

„În condițiile în care gradul de intermediere financiară autohtonă se menține la valori scăzute, sectorul extern are o contribuție importantă în finanțarea companiilor nefinanciare, a administrației publice și a IFN-urilor (instituții financiare nebancare, n.ed.). Acest lucru majorează datoria externă a României și menține bilanțul creditorilor autohtoni mai vulnerabil la riscul de credit, ca urmare a finanțării semnificative de către aceștia a entităților de mici dimensiuni care au demonstrat că au o capacitate slabă de a face față unor evoluții nefavorabile”, se menționează în documentul BNR.

Modelul de afaceri al băncilor persoane juridice române se bazează pe obținerea de venituri din dobânzi generate în principal de expuneri/împrumuturi față de sectorul populației (47%, la septembrie 2019), respectiv față de cel al societăților nefinanciare (31%), și al titlurilor de stat (15% din total), fapt arătat pe deplin de structura veniturilor și cheltuielilor din dobânzi a acestora. Veniturile nete din dobânzi reprezintă componenta principală a veniturilor operaționale (66,6%).

Reducere a  dobânzii medii la creditele în sold

„Ritmul anual de creștere a veniturilor nete din dobânzi s-a temperat, în contextul majorării cheltuielilor cu dobânzile, începând cu cea de-a doua parte a anului trecut. Ajustarea dinamicii favorabile a veniturilor din dobânzi a fost determinată de evoluția componentei dominante a acestora, respectiv activele financiare evaluate la cost amortizat. Astfel, efectul favorabil de volum, generat de creșterea creditării în lei, a fost atenuat de reducerea ratei medii a dobânzii la creditele în sold în moneda națională (efectul de preț)”, arată documentul BNR.

Costul împrumuturilor finanțate din resursele atrase s-a menținut în creștere de la începutul anului anterior, după reducerile din perioada 2013-2017, urmare a măririi ratelor dobânzilor bonificate în lei, respectiv a majorării volumelor depozitelor atrase. Cea mai mare parte a cheltuielilor cu dobânzile sunt aferente depozitelor atrase de la populație (36%) și instituții financiare (28%), urmate de cele ale societăților nefinanciare. Finanțarea prin alte instrumente decât depozitele este redusă, ponderea cheltuielilor cu dobânzile specifice titlurilor de datorie emise fiind marginală (circa 3%).

Totuși, o comparație pe baza indicatorului venituri nete din dobânzi raportate la active plasează sectorul bancar național în topul regional, cu niveluri de 1,5-2 ori mai ridicate comparativ cu media europeană în ultimii 11 ani.

La firme, invers decât la populație

Pe de altă parte, creditarea populației a rămas robustă (+7,4%, septembrie 2019 față de septembrie 2018). Creditul ipotecar a avut cea mai importantă contribuție la această creștere. „Ponderea împrumuturilor acordate populației în totalul creditelor acordate sectorului privat rămâne dominantă (53%, septembrie 2019). Orientarea către acest segment este o caracteristică a modelului de afaceri bancar, fiind sprijinită de randamentele ajustate la risc superioare celor obținute din creditarea societăților nefinanciare”, menționează economiștii BNR. Românii preferă din ce în ce mai mult împrumuturile în lei, în condițiile în care avansul anual al acestei componente s-a menținut relativ constant în ultimele patru luni (13,9% în septembrie 2019), în timp ce contracția anuală a componentei în valută s-a temperat (-8,5% în septembrie 2019). Creditul în lei al sectorului privat cumula 66,6% din stoc la finele lunii septembrie 2019 (al doilea vârf al perioadei post-iunie 1996), diminuând riscurile asociate unor potențiale evoluții nefavorabile ale cursului de schimb.

În cazul companiilor nefinanciare, situația este exact invers. Astfel, în condițiile în care a avut o dinamică pozitivă a creditării, a înregistrat o creștere anuală cu 6,9% (septembrie 2019), expansiunea s-a putut constata îndeosebi în cazul componentei în valută (11,8% în septembrie 2019), față de o mărire de doar 3,6% a componentei în lei (septembrie 2019).

Totodată, împrumuturile către sectorul public s-au menținut la un nivel ridicat în portofoliul de active (21%, septembrie 2019), fiind axate pe expuneri denominate în lei față de administrația centrală. În acest context este de precizat, pe de altă parte, că instituțiile de credit din România nu dețin expuneri directe semnificative față de datoria suverană emisă de state din zona euro. Totuși, ele ar putea fi afectate în mod indirect de evoluții negative ale riscurilor suverane ale unor state din cadrul UE, prin faptul că unele instituții de credit derulează operațiuni de tip reverse repo (vânzarea unor active către băncile-mamă, cu promisiunea recumpărării lor, pentru a-și asigura astfel expansiunea creditării) cu entități din cadrul grupurilor din care fac parte.

Populația se menține drept principalul furnizor de lichiditate pentru sectorul bancar (depozitele acestui sector reprezentând 42% din totalul pasivelor, respectiv 61% din stocul agregat al depozitelor atrase de la rezidenți). Economiile populației în valută au continuat să aibă un aport important.

Indicatorul credite/depozite (LTD) se situa la 77% în luna septembrie 2019, componenta valutară având o tendință descrescătoare de la data ultimului Raport (pondere de 74% în luna septembrie 2019, față de 77% în martie 2019).

„Valoarea subunitară a indicatorului credite/depozite (LTD) atestă lipsa unor vulnerabilități din perspectiva lichidității, fiind totodată consistentă cu un grad scăzut de fructificare în economia reală a depozitelor atrase din sectorul privat și cu menținerea unei intermedieri financiare reduse. Cu toate acestea, adâncirea în continuare a LTD este de natură să devină contraproductivă, având în vedere costurile atragerii depozitelor care nu se concretizează în plasamente în credite. Prin urmare, este necesară utilizarea într-o măsură mai ridicată a resurselor atrase pentru finanțarea economiei reale, în special pe segmentul companiilor nefinanciare”, arată documentul BNR.

La comisioane, sub media UE

Băncile românești nu fac însă prea mulți bani din comisioane. Astfel, veniturile nete din comisioane au consemnat „o dinamică sinuoasă”, cu creșteri marginale doar în cursul celui de-al doilea semestru. Totuși, acestea rămân al doilea element ca mărime în veniturile operaționale, dar cu o pondere în scădere (18,3%), sub media europeană. Pe locul al treilea în ceea ce privește veniturile operaționale se află diferențele nete de curs de schimb, cu o pondere de 8,3%, deși dinamica lor a fost volatilă.

În același timp, cheltuielile operaționale și-au continuat tendința ascendentă, pe fondul majorării cheltuielilor cu personalul (ca urmare a ușoarei variații pozitive a salariului mediu net agregat), în condițiile scăderii numărului de angajați și de sucursale. Ponderea cheltuielilor cu personalul (47,3%) și-a păstrat prima poziție în structura costurilor de exploatare, urmată de alte cheltuieli administrative (39%) și de cheltuieli cu amortizarea.

Sub media europeană și la pierderi

Analiza eficienței activității de exploatare prin prisma nivelului indicatorului cost/venit la sfârșit de an (53,2%, decembrie 2018) indică continuarea poziționării sectorului bancar național în intervalul cu risc mediu, conform limitelor prudențiale ale ABE (50-60%) și sub media UE.

În cadrul sectorului continuă să existe, însă, bănci medii și mici cu o profitabilitate operațională deficitară (cu indicatorul cost/venit peste 60%), precum și cu pierderi din activitatea de exploatare (cu o cotă de piață cumulată de 2,9%). „Profitabilitatea operațională insuficientă a acestor instituții de credit, precum și asimetria persistentă a capacității de a genera profit în funcție de dimensiune favorizează continuarea procesului de consolidare, a cărui realizare cu succes depinde și de existența unei guvernanțe adecvate”, arată BNR.

Cota de piață agregată a băncilor cu pierderi (2,6%) s-a menținut sub media europeană de 7,5%. ■