Decada, care începe în 2020, se profilează a fi, pentru firmele din energie, precum a fost cea precedentă pentru utilități — transformatoare.

CA LOZINCĂ REVOLUȚIONARĂ, nu se poate spune că avea rezonanța unei ¡No pasarán! Însă când Repsol, o companie petrolieră spaniolă, a spus, în decembrie, că își va reduce la zero amprenta netă de carbon pentru tot ceea ce produce în următorii 30 de ani, a reprezentat cea mai puternică promisiune de până acum, făcută de o mare companie petrolieră, de a renunța la unele dintre vestigiile unui trecut fosil pentru un viitor vântos și însorit.

Mulți vor strâmba din nas. Producătorii de petrol sunt, până la urmă, priviți în general ca fiind „ticăloșii” crizei climatice. Repsol este un producător relativ plăpând; angajamentul său s-ar putea să fie menit să atragă investitorii dornici de „sustenabilitate”. Însă merită apreciat. Fără resursele financiare și abilitățile de management de proiect ale industriei petroliere, este greu să ne imaginăm că lumea ar putea să construiască destule ferme eoliene, parcuri solare și alte forme de energie curată pentru a opri o încălzire globală catastrofală. Întrebarea nu mai este „dacă” marile companii petroliere au un rol de jucat în rezolvarea crizei climatice, ci „când”.

Întreabă-i însă pe șefii firmelor de petrol despre acel moment, și majoritatea va căuta motive de amânare a sa. Ei se confruntă cu o dilemă. Deși lumea are nevoie ca ei să susțină energia curată, afacerile cu petrol și gaze au generat în mod tradițional profituri mai mari. Însă prognozarea veniturilor este complexă – și devine și mai complicată. Ca și riscul de proiect, implică evaluarea atitudinii investitorilor, guvernelor și consumatorilor privind incertitudinile climatice. Pentru cinici, toate zgomotele prietenoase privind clima nu înseamnă mare lucru în practică, deoarece puțini oameni sunt gata să facă sacrificii pentru reducerea carbonului care ar forța mâna firmelor de petrol. Însă zgomotele sunt uneori urmate de acțiune. Dacă se întâmplă astfel de această dată, decada 2020 ar putea să fie de „acțiune-sau-moarte” pentru industria petrolieră.

În energie, multe se pot întâmpla în zece ani. Decada 2010 a fost martora piețelor petroliere transformate de șisturile americane. În Europa, energia regenerabilă a dus la ceva aproape la fel de radical pentru un alt fel de firmă de energie — utilitățile. Confruntați cu o amenințare existențială eoliană și solară, producătorii de energie, pe bază de combustibil fosil, precum E.ON și RWE din Germania, s-au chinuit, și-au reproiectat afacerile și au ieșit din asta mai curați și mai puternici. Firmele din Europa de Sud, precum Iberdrola din Spania și Enel din Italia, și-au extins regenerabilele pe tot mapamondul. Anul trecut, veniturile acționarilor din utilitățile europene reînvigorate le-au depășit pe cele din industria de petrol și gaze.

Marile companii petroliere arată precum utilitățile europene de acum zece ani: la risc de a suferi un șoc seismic și aflate în stadiu de negare. Unii giganți, precum ExxonMobil și Chevron în America, continuă să parieze cel mai mult pe petrol, crezând că cererea de petrol va rămâne puternică pentru viitorul previzibil. Alții, precum super-uriașii europeni, Royal Dutch Shell, Total și BP, favorizează, din ce în ce mai mult gazul și vizând generarea de energie cu carbon redus (deși nu în mod necesar cu carbon zero), ca o modalitate de a-și susține modelul lor de afaceri, pe măsură ce din ce în ce mai multe mașini și alte lucruri încep să funcționeze pe electricitate.

Câteva se avântă în energie regenerabilă, în special în Europa. Însă dintr-o cheltuială masivă de capital de 80 de miliarde de dolari făcută anul trecut de cele mai mari șapte firme din energie listate la bursă, doar 7,4% — mai puțin de 1 miliard de dolari în medie pentru fiecare – s-a dus pe energie curată. Pentru a îndeplini obiectivele acordului de la Paris de a ține încălzirea globală sub 2°C, raportul dintre energia murdară și cea de tip curat va trebui să se inverseze. Pe 14 ianuarie, banca UBS a calculat că cheltuielile de capital pentru energie regenerabilă, pentru sistemele de transport de electricitate și pentru baterii, vor trebui să crească, la nivel global, la 1,2 trilioane dolari pe an în medie de acum până în 2050, adică mai mult decât dublul celor 500 de miliarde de dolari cheltuiți anual pentru petrol și gaze. Pentru a le putea finanța, banca socotește că firmele de petrol și gaze vor trebui să transfere 10 trilioane de dolari în investiții dinspre combustibilii fosili, în aceeași perioadă.

Acest lucru sună de neconceput. Pentru moment, șefii din industria petrolului nu arată vreun apetit pentru o schimbare de direcție atât de radicală. Dimpotrivă, își exploatează activele de petrol și gaze mai intensiv pentru a aduna profiturile și a le da acționarilor cât timp se mai poate. Petrolul, spun ei, generează profituri cu două cifre pentru capitalul angajat. Energia curată, doar cu o singură cifră.

Este posibil să supraevalueze. În primul rând, după cum arată Boston Consulting Group, nicio mare industrie nu a avut o performanță mai proastă pentru acționari, în a doua jumătate a decadei 2010, decât cea de petrol și gaze. În al doilea rând, Institutul Oxford pentru Studii în Energie (OIES), un think-tank, spune că investitorii preocupați de climă deja împing în sus costurile de capital pe termen lung ale firmelor de petrol alocate pentru proiecte de lungă durată, punând presiune pe profituri. În al treilea rând, cu resursele lor financiare vaste și cu abilitățile lor de a construi și a administra proiecte ambițioase care se întind pe zeci de ani, marii petroliști ar putea ridica la scară masivă afacerile eoliene offshore sau cele similare, crescându-le profitabilitatea.

În plus, marile companii petroliere au modalități de a face alte pariuri de risc înalt și de profit masiv în energia curată. Una dintre ele ar fi prin investiții de capital în alte afaceri. OIES calculează că, din 200 de investiții recente ale principalelor companii petroliere, 70 au fost investiții de capital în energie curată, precum cele în rețele de încărcare ale vehiculelor electrice. Ele au fost, în general, mici, pentru moment. Însă BP plănuiește să construiască cinci „unicorni” de peste 1 miliard de dolari în următorii cinci ani cu scopul de a furniza energie cu emisii mai reduse. O altă modalitate este de a susține cercetarea și dezvoltarea în tehnologii transformative, precum energie eoliană de mare altitudine, a cărei eficiență de generare promite profituri la fel de înalte.

BlackRock și lucrurile negre

Chiar pe măsură ce jucătorii mari se diversifică, furnizarea de petrol și gaze va rămâne la baza lor în următorii zeci de ani. Larry Fink, șeful BlackRock, cel mai mare administrator de active din lume, a recunoscut acest lucru într-o scrisoare adresată executivilor mondiali pe 14 ianuarie, deși a prezis că schimbarea climatică va cauza o mutare a capitalului spre investiții sustenabile.

Însă scuzele pentru ocolirea adevărului încep să nu mai țină. După cum arată Peter Parry de la Bain, o firmă de consultanță, a devenit „un fel de mit” faptul că petrolul e o industrie cu profituri mari. Pe măsură ce angajamentele naționale climatice devin mai stringente, guvernele ar putea să îi declare război. UBS argumentează că ar putea să fie necesar ca guvernele să „interzică” investițiile în valoare de 10 trilioane de dolari în petrol și gaze pentru a putea ajunge la emisii nete zero până în 2050. Repsol nu e singura care simte în ce direcție bate briza. Nu trebuie neapărat să fie un vânt rău. ■

Acest articol a apărut în secțiunea Business a ediției tipărite sub titlul „Marii petroliști au în față o decadă de „acțiune-sau-moarte” din cauza schimbării climatice”