Migrație: O poate salva Europa pe Angela Merkel?

Landul Bavaria impune, cu de la sine putere, închiderea frontierei în fața migranților și suspendarea regulilor Schengen.

50
8 minute de lectură

Întâlnirea liderilor a 16 state membre, pe tema migrației, s-a încheiat într-o notă de optimism reținut. Viitorul politic al Angelei Merkel rămâne sub semnul incertitudinii – cu atât mai rău pentru întregul proiect european.

Guvernul de la Berlin scapă controlul asupra politicii de migrație, landul Bavaria impune, cu de la sine putere, închiderea frontierei în fața migranților și suspendarea regulilor Schengen. Coaliția fragilă cu social-democrații se prăbușește, Alternativa pentru Germania (AfD), partid eurofob și antiimigrație, devine partener inevitabil la o guvernare fără Angela Merkel, impunându-și propria agendă.

Pe acest fond, mai multe state membre din Uniunea Europeană se consideră libere să-și gestioneze singure frontierele, astfel încât sistemul Schengen se prăbușește.

Un summit european convocat în mod extraordinar, menit a netezi asperitățile, se încheie cu un eșec. Șefii de state și de guverne își aruncă doar reproșuri, fără a se putea ajunge la un compromis.

Pe piețele financiare încep să se simtă atacuri puternice la euro, iar prima care se clatină serios este fragila economie italiană, împovărată de o datorie externă de peste 2 trilioane de euro și un munte de credite bancare neperformante. Prea mare ca să cadă, Italia, a treia economie a zonei euro, este și prea mare pentru a putea fi salvată. De aici încolo, orice speculație legată de prăbușirea proiectului european rămâne deschisă.

Cancelara sub presiune

Acesta ar fi scenariul care dă fiori reci în multe cancelarii europene și pe care liderii din 16 state membre au încercat să-l evite în cadrul minisummitului de duminică pe tema migrației.

O reuniune menită, mai întâi de toate, să o salveze pe Angela Merkel de atacurile din propria coaliție conservatoare: ori reușește să obțină o politică antimigrație la nivel european, ori Bavaria merge pe propria cale.

Situația este tensionată în lumea politică de la Berlin, din cauza unui mare număr de migranți blocați actualmente la granița dintre Austria și Germania. Aceștia au fost înregistrați la sosire în Italia, astfel că, în mod normal, în conformitate cu actualele reguli europene, autoritățile de la Roma ar trebui să-i cazeze în centre speciale și să-i examineze. Astfel încât cei care vor putea obține statut de azilant vor rămâne, iar restul vor fi trimiși acasă.

Merkel ar vrea ca Italia să-i reprimească pe aceștia, însă Roma se consideră deja excedată de problema migranților și ar vrea ca și alți parteneri să dea o mână de ajutor – dacă nu din proprie inițiativă, atunci de nevoie.

Însă dacă Angela Merkel nu se va putea înțelege cu italienii, Bavaria, guvernată de creștin-sociali, partenerul istoric, dar atât de dificil al creștin-democraților, va decide să-și apere singură frontiera, peste capul Berlinului, și va bloca intrarea grupului de migranți în Germania.

Deocamdată, doar „bunăvoință”

Așa cum au transmis agențiile de presă, minisummitul organizat duminică la Bruxelles s-ar fi încheiat cu progrese în privința unui acord privind migrația, ce ar urma să fie pus pe masa Consiliului European din 28-29 iunie.

Iar cancelara Merkel a spus că a găsit „multă bunăvoință” în rândurile partenerilor. Ea a dat asigurări că până la Consiliul European va fi găsită o formulă convenabilă tuturor. „Mă întorc satisfăcut la Roma, lucrurile se mișcă în direcția cea bună”, a scris pe Twitter și premierul italian Giuseppe Conte.

În cadrul reuniunii de la Bruxelles, președintele Franței Emmanuel Macron și cancelara Angela Merkel au propus chiar încheierea unui acord multilateral în privința migrației pentru a evita lipsa de unanimitate printre statele membre. De altfel, neînțelegerile sunt ilustrate cât se poate de bine de blocarea unei noi nave (Lifeline), în largul Maltei, cu 239 de migranți la bord.

Italia nu mai permite accesul navelor cu migranți în porturile sale, orientându-le către Malta, care la rândul ei neagă orice responsabilitate.

Pentru noul guvern italian, lipsa sprijinului european în gestionarea presiunii migratorii nu mai poate fi tolerată. Iar Roma are în vedere să „exporte” problema în țări terțe. Libia, de exemplu, unde premierul Giuseppe Conte a plecat imediat după întâlnirea de duminică.

Însă nu toate statele membre ar fi de acord cu înființarea pe teritoriul african a unor centre de primire, în care candidații la azil să aștepte răspunsul la cererile lor, înainte de a putea pune piciorul pe Vechiul continent.

Înființarea unor astfel de lagăre pune probleme deosebite, din punct de vedere legal, practic și moral. Legal, pentru că este oricum nevoie de acordul respectivelor state africane pentru instalarea unor astfel de centre. Până acum, niciun stat african nu și-a dat acceptul.

Practic, fiindcă gestionarea la distanță a unor asemenea tabere se va dovedi costisitoare și dificilă din punct de vedere tehnic și logistic. Moral, fiindcă este cât se poate de clar că nu vor putea fi asigurate cu ușurință condiții la limita decenței pentru solicitanții de azil internați. Aceste centre vor putea fi imediat comparate cu lagărele de concentrare și vor arunca o lumină proastă asupra Uniunii Europene, chiar într-un moment în care aceasta dorește să se afirme pe plan global drept farul libertății și al drepturilor omului, odată cu venirea lui Donald Trump la Casa Albă.

Însă odată cu ascensiunea partidelor populiste, cu criza multilateralismului și cu afirmarea tot mai viguroasă a pragmatismului politic în detrimentul valorilor, ideea instalării unor centre de triere în state terțe începe să fie din nou pusă în discuție.

Cuvinte grele între Paris și Roma

Franța, dimpotrivă, ar vedea crearea unor centre închise pentru refugiați chiar în Italia. Asta mai lipsește, după tensionarea la cote incredibile a relației franco-italiene, în urma unor remarci ale președintelui Macron.

Aflat săptămâna trecută în Bretania, șeful statului francez i-a inflamat rău de tot pe guvernanții de la Roma atunci când a afirmat: „Îi vedeți cum câștigă teren, ca o lepră, aproape peste tot în Europa, în țări unde consideram imposibil să-i vedem. Și iată-i că apar. Ei spun lucrurile cele mai grave și noi ne obișnuim cu ele. Ei se dedau la cele mai grave provocări și nimeni, absolut nimeni, nu se scandalizează.”

Imediat, ministrul de Interne Matteo Salvini, despre care se spune că ar fi conducătorul de facto al guvernului italian, i-a răspuns lui Emmanuel Macron: „Poate că noi suntem niște populiști leproși, dar eu nu primesc lecții de la Franța decât dacă își deschide porturile pentru vasele de imigranți.” Ceea ce Franța, evident, nu face.

Când economia nu înseamnă totul…

În mod ciudat, nu starea economiei este cea care-i subminează poziția Angelei Merkel.

Cu Angela Merkel la timonă, Germania a trecut cu bine peste criza financiară, și-a fortificat economia și a gestionat cu mână hotărâtă afacerile europene.

Ceea ce a fragilizat-o pe lidera de la Berlin a fost, până la urmă, fenomenul migrației.

În toamna lui 2015, circa un milion de migranți au părăsit Turcia și au luat-o pe așa-numita Rută Balcanică, spre centrul Europei. După o serie de tensiuni între statele din regiune și construirea de către Ungaria a zidului de la frontieră, Angela Merkel a deschis porțile pentru valul migrator.

Trebuie spus că răspunsul societății germane a fost unul contradictoriu. Pe de o parte, un mare număr de organizați neguvernamentale și cetățeni s-au implicat în gestionarea situației, ajutând la cazarea și întreținerea migranților. Pe de altă parte, sentimentele anti-Merkel, alimentate de AfD, au crescut amenințător, mai ales în fosta Germanie de Est, care în realitate a găzduit și cei mai puțini migranți.

Una peste alta, tehnic vorbind, Germania a absorbit valul migrator cu costuri minime. Mult invidiatul excedent bugetar s-a menținut, iar provocările de ordin securitar s-au dovedit totuși cu mult mai reduse decât anticipau pesimiștii.

Cu toate acestea, creșterea în sondaje a AfD nu a putut fi oprită, astfel că alegerile din septembrie 2017 au dus la un impas politic major. Angela Merkel a rămas, până la urmă, la Cancelaria Federală, însă cu un preț greu, în cadrul unei coaliții cu social-democrații.

Acum, cu toată reducerea semnificativă a presiunii migratorii, Angela Merkel, slăbită politic, este atacată pe tema migrației chiar din propria formațiune. Au reușit acum partenerii europeni să-i dea cancelarei mâna de ajutor la care spera? Summitul european de la sfârșitul lui iunie ne va da indicii în acest sens.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele