NATO, între călcâiul lui Achile și cordonul sanitar

40
4 minute de lectură
Foto: Getty Images / Guliver

Urmează vremuri interesante, în care Kremlinul dă semne că trece fără remușcări de la declarații la fapte, iar statele NATO de la marginea blocului european își flexează mușchii, deși aceștia lasă multe de dorit. Consilierul de securitate american John Bolton nu face niciun secret din faptul că marile puteri privesc Europa de Est ca o „zonă tampon”.

În aceeași săptămână în care s-au anunțat investiții de 2,5 miliarde de euro în baza militară de la Mihail Kogălniceanu, polonezii s-au decis să cumpere 32 de avioane F-35 de la americani, după ce administrația Trump, tot anul acesta, și-a suplimentat prezența militară cu încă 1.000 de militari – cam puțin, dacă ne gândim că în enclava Kaliningrad se află, potrivit NATO, 900.000 de forțe militare, două milioane de rezerviști și sisteme balistice Iskander, pregătite pentru un război nuclear.

Analiza cea mai recentă a expertului  Thomas-Durell Young – care, mai devreme anul acesta, într-un interviu pentru Reporter Global, considera implauzibil, pentru moment, ca Rusia să acționeze în arealul baltic –  arată clar cum forțele țărilor din Europa Centrală și de Est suferă nu numai de subfinanțare, ci și de o administrare nefericită, un bun caz fiind neglijarea unei priorități cruciale: capacitatea de reacție.

Potrivit unor strategi militari, forțele rusești – ajutate de existența bazelor din Kaliningrad și din Belarus, precum și de specificul terenului din zona coridorului Suwalki, la granița dintre Polonia și Lituania, un adevărat „călcâi al lui Ahile” pentru blocul militar – ar putea izola și invada țările baltice într-un război fulger. Este însă un scenariu pe care dr. Thomas-Durell Young, într-un interviu de anul acesta pentru Reporter Global, îl considera implauzibil, deoarece „Marea Neagră oferă mult mai multe oportunități pentru provocarea de necazuri de către Rusia”.

Tot săptămâna trecută, un general în rezervă american, Ben Hodges (fost șef US Army în Europa), folosea metafora „cortinei de fier” pentru a reliefa intențiile Kremlinului de a se folosi de fostele țări comuniste, de până la granițele cu România și Turcia, pentru a lansa, pe flancul estic, provocări la adresa NATO. Așa cum am aflat în august, forțele rusești din Crimeea și din regiunile învecinate au efectuat exerciții cu muniție reală, ceea ce demonstrează că regiunea Mării Negre ar putea deține rolul cel mai important în următoarele mutări.

Revenind la expertul Young, acesta atrăgea deja atenția asupra relației complicate a Turciei cu forțele occidentale. În timp ce România continuă să fie fidelă partenerului transatlantic, Turcia a ajuns anul acesta pe „lista neagră” a americanilor, în urma cumpărării unor sisteme antiaeriene și avioane militare rusești, ceea ce, avertizează SUA, ar putea duce la breșe de securitate în favoarea Kremlinului.

Între timp, dacă vine vorba de proiectul lui Igor Dodon, președintele Republicii Moldova, pentru acordarea unui statut special regiunii transnistrene, expertul Eduard Țugui atrage atenția asupra faptului că, conform documentului oficial, Dodon nu dorește să se atingă de structurile militare și paramilitare existente. Concluzia sa este că nu ar trebui să se evite, „în numele păcii, stabilității sau al unei noi arhitecturi de securitate în Europa, demilitarizarea regiunii transnistrene, deși nu ajută nici tradiționala lipsă de disponibilitate a Rusiei pentru retragerea trupelor sale.

Dar să înțelegem de aici că există nu „riscul”, ci, poate din ce în ce mai mult, certitudinea că Republica Moldova și Ucraina, în pofida oricărui optimism disperat al românilor din aceste state eșuate, nu pot deveni decât un cordon sanitar între NATO și Rusia? ■

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele