Nicușor Dan ar putea fi descris drept perdantul de serviciu. Cu toate acestea, nu și-a luat gândul de la funcția de primar al Bucureștiului. Pentru că bătălia pentru București încinge spiritele, Reporter Global vă prezintă o serie de interviuri cu aspiranții la fotoliul de primar al celui mai important oraș al României.

Domnule Nicușor Dan, de ce această încăpățânare de a candida la Primăria Capitalei?

Nu era în planul meu de viață să fac asta. Am ajuns în această poveste în 2006, când primarul de atunci, Videanu, a avut un proiect, să facă patru blocuri în fața Ateneului, în parcarea din față. Am participat la un protest, acolo am cunoscut mai mulți oameni și s-a format o mișcare numită Grupul Civic București. Prin acei oameni am devenit conștient de mai multe probleme ale orașului. Inițial, am fost interesat de partea de patrimoniu construit, după aceea am aflat de marile probleme care țineau de spațiile verzi și am decis să mă implic. În 2008, am fondat asociația „Salvați Bucureștiul“.

Foarte interesant, în 2008, asociația, împreună cu 40 de organizații neguvernamentale, a făcut un pact pentru București, pact pe care l-am semnat cu politicienii de atunci, cei care au candidat la primărie, la consiliu. Vă spun sincer, atunci am crezut că misiunea mea s-a terminat, oamenii au semnat ce voiam noi și credeam că Bucureștiul se va dezvolta cum vrem noi, fără ca eu să mă mai implic. Bineînțeles că ei l-au încălcat și atunci am revenit. Prin asociație am reușit să fac niște lucruri, dincolo de 160 de procese câștigate, cred că realizarea cea mai importantă este că am schimbat, prin teama față de noi, atitudinea funcționarilor și urbanismul, chiar dacă nu e perfect, nu mai este la nivelul Catedral Plaza și clădirea de lângă Armenească, plus zeci de hectare din parcul Tineretului date pentru construire. Prin acțiunile noastre, am limitat proprțiile dezastrului, dar am înțeles că dacă vreau să rezolv aceste lucruri pentru care mă bat, singura soluție este cea politică. Politicul ia decizii și zona de asociații poate doar să corecteze pe ici, pe colo.

Încercați de mult să coalizați partidele de dreapta în jurul dvs. Liberalii v-au făcut o ofertă clară, să vă înscrieți în partid și să fiți candidatul PNL, poate chiar al Dreptei. Nu vreți să facți asta.

Eu am plecat în campania asta acum un an. De fapt, să o luăm așa. Eu am ieșit din USR doi ani. Poate nu a fost cea mai fericită zi a vieții mele…

A fost o decizie bună?

A fost o decizie obligatorie. Am proiectat un USR într-un fel, pe care l-am promis oamenilor. În momentul în care el a decis să fie, democratic, altfel, pentru mine a fost o decizie obligatorie, de onoare, de a pleca de acolo. Nu a fost fericită, în plan personal, dar… Acum un an, când am anunțat că vreau să candidez, am plecat pe un discurs care spunea că sunt independent. Foarte probabil, o să avem alegeri într-un singur tur, e puțin probabil ca partidele să-și voteze unul altuia candidații. Faptul că sunt independent îmi dă posibilitatea de a avea susținerea tuturor partidelor de opoziție. Cu atât mai mult cu cât în sondajele de opinie oamenii care mă votează pe mine sunt din toate aceste partide. Acesta a fost discursul, pe el s-au raliat majoritatea oamenilor din USR care au decis prin vot ca partidul să mă susțină chiar dacă nu sunt membru. Să intru acum în PNL ar fi un pic nedrept față de oamenii ăștia care au luptat pentru o cauză așa cum le-am prezentat-o eu.

Pe cine aveți în spate? Se vehiculează diverse ipoteze, că e o altă mafie imobiliară. Dar am văzut și că faceți o campanie de strângere de fonduri. Asta denotă fie că nu aveți pe nimeni în spate, fie că este doar o aparență.

În 2016, am plecat cu USB și în campania de la locale am avut 7 sau 8 sponsori mari, pe care i-am prezentat public: George Iacobescu, Alexandru Lăpușan, Horia Manda, Camil Perian, Nicolae Rațiu, Iulian Stanciu și Florin Talpeș. Și am mai avut vreo 3.000 de mici donatori, care au dat sume de 20 de lei sau 3.000-4000 de lei. Anul acesta, dintre cei mari, doar Florin Talpeș mi-a dat niște bani și am mai primit niște donații mai mici.

Ceilalți, din cei 7, i-ați dezamăgit sau de ce nu vă mai susțin?

Cred că motivația pentru care ei au finanțat în 2016 a fost nu atât persoana mea, cât apariția unei noi forțe politice. În momentul de față există această discuție, există USR, există PLUS și Nicușor Dan, candidat independent, și cred că ei așteaptă să se clarifice această situație. Pentru mulți dintre ei există și urgența unei colaborări și cu PNL, PMP pentru un candidat unic și atunci cred că, în ipoteza în care acesta va exista, câțiva dintre ei vor merge către acesta.

Pe succesorul dvs, Dan Barna, cum îl simțiți, ca pe un partener care vă susține sau ca pe un partener care stă în zonă să supravegheze situația?

Dan Barna este președintele USR, în USR sunt mai multe curente. Fiind un partid tânăr, aceste curente sunt mult mai emoționale decât în alte partide și atunci el e obligat să țină cont de toate aceste curente. Bineînțeles că știu mai mult decât vă spun acum, dar acesta este răspunsul pe care-l pot da.

Care e relația cu PLUS?

Când pățești ceva în viață nu se întâmplă doar lucruri negative. Faptul că nu sunt implicat în această bătălie îmi dă o relaxare. Am informații din interior, dar nu sunt complete și nu aș vrea să comentez. Sunt două partide care au organizații locale care sunt entuziaste. Când ești nou în politică, am trăit și eu asta, ți se pare că persoana ta este foarte importantă. Până la urmă, sper să gestioneze relațiile între ei.

Ați propus un termen-limită, 30 martie, de clarificare a candidatului USR PLUS, dvs. sau Vlad Voiculescu. Dacă se va întâmpla așa cum nu doriți, adică desemnarea să se facă prin alegeri primare, și candidatul va fi el, îl veți susține?

Eu, legat de asta, am spus două lucruri: că sper să existe un candidat unic al opoziției, mi-aș dori să fiu eu acela, dar dacă nu voi fi eu, pe oricine va fi candidat unic al opoziției îl voi susține. Al doilea: dacă în cadrul alianței se va face un mecanism rezonabil, adică sondaj, de selecție a candidaților și eu voi pierde, îl voi susține (pe câștigător – n.red.). Dincolo de aceste două chestiuni pe care m-am pronunțat foarte clar, sunt foarte multe scenarii și pe fiecare am un punct de vedere.

Sunteți foarte activ și mergeți des să discutați cu oamenii. Nu ar fi mai simplu să vă înrolați într-un mecanism care să vă facă viața mai ușoară? Sau este doar o modalitate de a vă spori notorietatea?

Din start vreau să spun că respect foarte mult organizațiile de partid. Eu însumi am creat un partid, deoarece politica se face cu partide. Nu este un gest de frondă al meu, că nu vreau să aud de organizații, dimpotrivă. Chiar mă voi duce să stau de vorbă cu organizațiile locale ale tuturor partidelor. Nu sunt deloc un călăreț pe un cal alb care nu vrea să audă de partide. Au responsabilitatea ca pentru Consiliul General aceste partide, care vor avea împreună majoritatea, să vină cu un proiect coerent pe care să lucrăm împreună. Acum sunt într-o competiție internă a partidelor de dreapta pentru acest public din București și fac campanie vorbind cu oamenii. Mulți mă întreabă dacă voi face asta și când voi fi primar. Le-am promis că da, dar nu foarte des. Aș vrea ca primarul să fie acela care coordonează energiile, aș vrea ca audiențele să fie făcute de directorii din primărie, iar primarul să fie cel care, desigur, intră în dialog cu oricine dacă e nevoie, dar care să aibă mintea limpede și să coordoneze toată această administrație, care este extrem de complicată și într-o situație dificilă.

Fără să vă gândiți mult, îmi puteți spune o calitate a doamnei Gabriela Firea?

Este un bun comunicator. Ca să fiu foarte sincer, eu cred că Gabriela Firea chiar a vrut să fie un primar bun. În momentul în care ea a depus jurământul și și-a început mandatul, ea chiar credea sincer că poate să rezolve problemele orașului, dar nu a reușit. Nu a reușit pentru că nici nu avea experiență administrativă locală, nici nu a avut o echipă de oameni competenți pe diferite domenii și în care să aibă încredere. În opinia mea, a avut și niște obligații de a aduce niște oameni. De exemplu, ultimul lucru pe care trebuia să-l facă era să-l aducă arhitect-șef pe Ștefan Dumitrașcu, care a nenorocit sectorul 3.

V-a propus să lucrați cu dânsa, să deveniți viceprimar.

Așa este, dar mergeți și dvs., ca și mine, în Consiliul General și vedeți ce se întâmplă. Este o majoritate PSD-ALDE ajutată de multe ori de PMP, iar eu, ca viceprimar, aș fi fost decorativ acolo. Din punctul de vedere al imaginii, mi-aș fi legat numele de toate lucrurile care s-au întâmplat.

Ce model politic aveți?

Nu am reflectat foarte mult la asta. Am văzut la un moment dat un documentar despre Angela Merkel și am găsit, desigur, păstrând proporțiile, anumite puncte comune: un om de știință, nu foarte volubil, care se gândește de mai multe ori înainte să ia o decizie.

Apropo de volubilitate și aparențe. Vă considerați charismatic? În aparițiile publice dați impresia de rigiditate. Votul oamenilor merge și pe ceea ce văd, ce simt.

Eu cred că dacă vrem să evaluăm un om politic, trebuie să ne uităm la rezultale lui. Sunt un om care, independent, am luat 9% în București, care a creat un partid care a făcut 25% în București, după care am creat un partid național care a luat 9%. Eu cred că asta este suficient pentru o carte de vizită. Ne-am întâlnit, în primăvara lui 2017, după ce USR a intrat în parlament, cu un europarlamentar din CDU și după ce i-am povestit, în cinci minute, istoria noastră, m-a întrebat cum am făcut, să facă și ei.

Legat de aparițiile publice, cred că am evoluat puțin. Asta, în condițiile în care de la 15 până la 45 de ani am făcut matematică, domeniu în care trebuie să răspunzi precis, fără niciun cuvânt în plus, la întrebarea care ți se pune. Ăsta e un reflex, și atunci când sunt, de exemplu, într-un studio tv, primul reflex care îmi vine este să iau întrebarea și să răspund exact, să-i dau răspunsul cel mai scurt, cel mai sintetic. De aici cred că vine această rigiditate, dar, așa cum am spus, am mai evoluat.

Nu sunteți nici în standardele de modă din USR. De fapt, nu sunteți o victimă a modei. Dimpotrivă.

Politica e un joc de imagine, în mare măsură. Stau de trei ani în parlament și am interacționat cu foarte mulți oameni. Politicienii fac acest joc de imagine pentru că asta le e meseria, dar ei între ei se uită și la conținutul fiecăruia. De aici și respectul pe care-l am față de anumiți oameni, inclusiv unii dintre cei împotriva cărora am făcut plângeri penale.

Să presupunem că veți ajunge primar. Știm foarte bine că există și presiuni, și interese, că fotoliul de primar al Capitalei este foarte râvnit, dar și foarte vulnerabil. Poate că sunteți un om corect, dar poate că veți fi obligat să intrați într-un joc, dacă nu vreți să fiți expulzat. V-ați gândit la această variantă?

Toată lumea este conștientă că Bucureștiul este într-o situație foarte grea: trafic, poluare. Cred că există o presiune publică pentru ca Bucureștiul să aibă o administrație rezonabilă. Dacă primarul ajunge să aibă suportul public, va avea o mare parte de independență față de toate jocurile care știm că s-au făcut. Nu degeaba tot vorbesc despre o înțelegere a partidelor de dreapta, pentru a putea avea majoritate în consiliu. Ar trebui să existe un acord politic înainte de alegeri pentru ca primarul să aibă garanția că se va și întâmpla. Sunt optimist, mai ales că datorită acestei așteptări și acestei presiuni ale bucureștenilor am putea să facem lucrurile așa cum trebuie.

Pe de altă parte, același public spune că „toți fură“.

Mi-o spun în față oamenii, la stația de metrou. Eu m-am întors în România în 1998, chiar dacă aveam perspectiva unei cariere academice oriunde în Occident. Am venit la un salariu de 50 de dolari la Institutul de Matematică.

De ce v-ați întors?

M-am întors pentru că asta este cultura în care eu m-am născut, cu care eu rezonez, este limba pe care eu o vorbesc, aici trăiau părinții mei, bunica, familia, prietenii. Este locul în care eu am simțit că mă pot împlini. Eram în mediul academic în Franța, un mediu cosmopolit, în care am fost foarte bine primit, dar am simțit că nu mă pot împlini decât aici, în zona în care am crescut. A fost o decizie de viață, mi-am asumat faptul că din punct de vedere academic aș fi avut o perspectivă mai bună. Legat de bani, am fost în această luptă a intereselor imobiliare de ordinul sutelor de milioane de euro. Stau cu chirie și acum. Dacă la 50 de ani stau cu chirie, ar fi foarte pervers să stai așa în sărăcie 50 de ani și să te gândești că vei trăi în bogăție după aceea. Pur și simplu așa e, cine mă crede mă crede, cine nu, nu. Este important că am un colac de salvare: oricând mă pot întoarce la meseria mea în Occident, să câștig zeci de mii de euro pe an, iar asta m-a făcut foarte relaxat în ceea ce privește situația mea financiară.

Aveți un copil…

Da, am o fetiță și mi-aș dori ca ea, chiar dacă o voi încuraja să circule peste tot în lume, să se stabilească în București sau în România. Asta realmente este o miză personală și atunci voi face tot ce ține de mine ca orașul acesta să devină, la nivel academic, de business, un punct important în lume, astfel încât tinerii, din România sau din afară, să vină să locuiască aici. Legat de problema copiilor, m-a ajutat foarte mult Miruna Târcă, a făcut un document care se numește „București, un oraș prietenos cu copiii“, foarte amplu. Foarte multe mame, de fapt toate, din zone defavorizate, mi-au spus că își doresc un viitor bun pentru copiii lor. Și asta este o miză.

Trădarea cui v-a durut cel mai mult?

(a ezitat foarte mult, a fost pe punctul să refuze întrebarea – n.r.)

O să vă dau, totuși, un răspuns. Acum doi ani, am fost la întâlnirea de 30 de ani de la terminarea liceului și era prezentă inclusiv o colegă de clasă care acum locuiește în America și care este măritată cu un japonez foarte simpatic. Am avut o discuție cu el și l-am întrebat cum vede România, ce e frumos, ce nu e, ce e bine, ce nu e bine. El mi-a spus: cred că principala problemă pe care România o are este numărul de oameni capabili să se lupte pentru o idee. ■