Igor Munteanu este deputat din partea Blocului ACUM, care tocmai a încheiat un mult-discutat acord politic cu Partidul Socialiștilor din Republica Moldova, al președintelui filorus Igor Dodon. Fost ambasador al Republicii Moldova în Statele Unite (2010-2015), este cunoscut și prin activitatea sa în cadrul societății civile – a fost director executiv al Fundației IDIS-Viitorul, între 2015 și 2019.
Igor Munteanu explică rațiunile pentru care a fost realizată înțelegea cu socialiștii, în contextul unei situații foarte complicate în Republica Moldova. Există acum un pericol rusesc mai pronunțat decât înainte? Cine sunt „pretorienii” români? Și care este natura „regimului Plahotniuc”?
Domnule Munteanu, cum s-a ajuns ca Blocul ACUM să intre în alianță cu PSRM? Cele două partide păreau ireconciliabile…
Pare o situație incredibilă pentru mulți, dar asta vorbește despre sărăcia uimitoare a discuțiilor cu privire la adevăratele teme relevante în Republica Moldova, dar și despre monopolul unor „pretorieni” din România asupra temelor și dosarului legat de relațiile cu Moldova. Vom vorbi cu alte ocazii despre acest deficit strategic. Vreau să vă asigur că între Blocul ACUM și PSRM nu există niciun raport de coaliție politică. Am semnat o „înțelegere politică temporară” cu PSRM asupra unor legi și măsuri de natură să detroneze hegemonia sistemului represiv-oligarhic, reprezentat astăzi de Vlad Plahotniuc, altfel spus, cooperarea parlamentară cu PSRM este dictată de scopul eliminării unui pericol existențial pentru cetățenii noștri. Aveți dreptate să menționați că ACUM și PSRM împărtășesc viziuni ideologice complet diferite. Suntem diferiți ca ideologie, ca partide, ca model cultural și, cu toate acestea, am semnat o înțelegere de colaborare parlamentară pentru a extirpa un regim care cade sub incidența prevederilor constituționale cu privire la uzurparea puterii de stat, inaplicabile pentru că și tribunalele, și Curtea Constituțională sunt capturate, fără nicio îndoială, de oligarhul Vlad Plahotniuc și-i servesc explicit intereselor acestuia. Sunt convins că nimic nu poate restabili buna guvernare și justiția fără o dezoligarhizare a principalelor instituții ale statului, fără reducerea corupției și tragerea la răspundere a hoților. Republica Moldova este un stat izolat, în acest moment, sub sancțiunile UE, ca urmare a unor grave derapaje antidemocratice, constatate în două rezoluții ale Parlamentului European, din 4 iulie și din 14 noiembrie 2018. Au existat condiționări din partea Consiliului European puse în sarcina Guvernului RM pentru a relua dialogul politic și implementarea reformelor, condiții niciodată întrunite de către fostul guvern PD al premierului Pavel Filip. În 2018, UE a suspendat finanțarea de 100 de milioane de euro ca urmare a invalidării rezultatelor scrutinului pentru Primăria Municipiului Chișinău, atunci când liderul opoziției, Andrei Năstase, a fost împiedicat să preia funcția de primar general în cadrul Primăriei Chișinău, ca urmare a unor decizii ale instanțelor de judecată, care au satisfăcut orgoliul rănit al liderului Partidului Democrat. Anularea alegerilor înseamnă dictatură, altfel nu putem califica aceasta. Vlad Plahotniuc a devenit un „rege neîncoronat” al tuturor deciziilor esențiale în stat, deși nu deține nicio funcție publică, iar cetățenii au devenit niște ostateci ai hatârurilor sale schimbătoare. Cetățenii moldoveni pleacă masiv din țară din cauza impunității oficialilor corupți, a sistemului de rente instituționalizate și a presiunii politice, în favoarea PD.
De ce considerati, totuși, PD mai toxic decât socialiștii declarați pro-ruși?
Pentru că PD lucrează în regim de grup infracțional. Stă în spatele celor mai mari fraude bancare din sistemul de bănci de stat în RM (1 mlrd $) și a oferit protecție legală judecătorilor care au fost implicați în landromatul rusesc (24 mlrd $), bani extrași din Rusia și plasați peste tot în lume. Pentru că din 2016 și-a propus să nimicească orice disidență, orchestrând campanii crâncene de intimidare și persecuții politice, participând în același timp prin interpuși și agenții controlate politic la devalizarea sectorului public, însușirea celor mai mari întreprinderi de stat prin scheme offshore și operații tenebroase. Prin dosare fabricate la comandă, PD a aruncat cetățenii într-un haos de nedescris. Avem oameni închiși pentru că au demascat scheme de contrabandă la frontiera cu România și oameni care au fost nevoiți să plece pentru că au demascat scheme de contrabandă cu anabolizante. Au adoptat legi care legalizează banii extrași din băncile fraudate pentru a privatiza pământurile și bunurile statului, prin așa-zisele legi cu privire la amnistia de capital (2018) și cetățenie contra investiții. Trebuie să fii orb ca să nu vezi dezastrul care se întâmplă în acest moment sub sloganele siropoase de integrare europeană și „frățietate cu România”, mascând o încrâncenare feroce prin care funcționează monopolul asupra pieței mediatice, care-i permite lui „Mr. P” ( Plahotniuc – N. R.) să-și linșeze oponenții și să-și mențină controlul asupra scenei politice.
Igor Dodon a criticat adeseori Acordul de Asociere cu UE, iar în campania electorală din 2016 chiar a promis că-l va denunța. Nu vă temeți că acordul cu PSRM ar pune în pericol angajamentul european al Republicii Moldova?
Eu nu mă tem de puterea lui Igor Dodon de a denunța Acordul de Asociere. Și asta, pentru că există forțe mai puternice decât el, care susțin o tendință ascendentă de apropiere față de UE. Mă refer la mediul de business, la oamenii din Republica Moldova și la integrarea regională tot mai puternică în spațiul european. Eu mă tem de ipocrizia politică a celor care promit reguli ca în UE și guvernează după regulile hoților „în lege” din perioada URSS. Nu există nicio încredere în intențiile și „misiunile” lor politice în RM, iar cei care-i apără sub motivul că ar fi „răul mai mic” se fac vinovați de ipocrizie. Mă tem de plecarea masivă și de neoprit a moldovenilor sărăciți, care preferă să muncească în Portugalia, Italia sau Israel, decât să moară de foame în satele lor, din care au dispărut drumurile, utilitățile publice și orice brumă de încredere în stat și justiție. Înțelegerea politică provizorie este un armistițiu, nu un acord de coaliție. Dincolo însă de elementele lui politice, sunt conștient de riscuri și de oportunități. Avem un guvern legitim votat cu 61 de voturi (din 101) în Parlament, ale cărui rol și statut nu pot fi puse la îndoială. Deciziile Curții Constituționale au fost până la un punct anticipate, pentru că liderii PD au băgat în componența actualei curți mai mulți membri de partid care nu întrunesc criteriile de experiență și calificare profesională, dar care au fost promovați pe criterii partizane. Decizia Curții de a statua că „3 luni înseamnă în mod necesar 90 de zile” i-a lăsat fără cuvinte pe majoritatea absolută a experților în drept constituțional, care consideră ultimele decizii aberante și abuzive. Sunt abuzive și demiterea președintelui, și stabilirea datei de dizolvare a Parlamentului, în 7 iunie. Menționez că art.85 din Constituție prevede că Președintele „poate” dizolva Parlamentul, după consultarea fracțiunilor și numai dacă au expirat 3 luni de zile, în timp ce Curtea „obligă” Președintele să dizolve Parlamentul. Graba justificată de presiunile democraților și proasta înzestrare cu cunoștințele necesare în drept constituțional le-au jucat și de această dată festa acestor comisari de partid în togă de judecător. Prin aceste decizii, Curtea își depășește atribuțiile pentru că funcția sa prevăzută de lege este de a „constata circumstanțele care justifică dizolvarea Parlamentului, demiterea Președintelui”, nu și impunerea unor soluții, cu atât mai mult, transmiterea atribuțiilor puterii de stat, unor persoane terțe. Opinia mea este că prin aceste acțiuni, Curtea a arătat tuturor că este un simplu instrument de represiune la impunerea unei soluții convenabile Partidului Democrat. Acesta, ocolit de partidele parlamentare (PSRM și Bloc), a fost incapabil să propună un guvern care să-i asigure conservarea controlului asupra puterii de stat și, în aceste condiții, decide abrupt să ceară alegeri anticipate și să-și nimicească adversarii prin alte mijloace decât cele constituționale. Menționez de asemenea că sâmbătă, 8 iunie, Parlamentul a votat o Declarație care recunoaște starea de stat capturat a Republicii Moldova, ceea ce solicită măsuri extraordinare pentru a dezrădăcina aceste metastaze instituționale, care se manifestă prin faptul că oameni care nu au nicio demnitate politică dau indicații judecătorilor, procurorilor și chiar primului ministru, și mă refer în mod explicit la rolul umil și dezagreabil în care s-a manifestat fostul premier, Pavel Filip, înlesnind prin acțiunile sale la consolidarea rețelelor oligarhice în RM. Iar duminică, 9 iunie, Parlamentul RM a votat o altă declarație, care spune următoarele: „Parlamentul RM constată uzurparea puterii în stat de către fosta guvernare antipopulară, care a pierdut încrederea cetățenilor și a comunității internaționale și care, în loc să cedeze democratic puterea, a decis să meargă pe calea destabilizării și escaladării violențelor. Parlamentul ales în cadrul scrutinului din 24 februarie 2019 declară în afara legii Guvernul Filip și cere Partidului Democrat să îndepărteze mercenarii din instituțiile statului”.
Mulți observatori de la București se tem că Blocul ACUM nu va putea face față presiunilor celor din PSRM, care au în spate Rusia, și că, în final, rușii vor câștiga controlul la Chișinău. Ce părere aveți?
Ați auzit de „drobul de sare” din poveștile lui Ion Creangă? Cam așa se manifestă logica acelor demnitari de la București, care nu-și iau răspunderi de nimic, dar se așteaptă ca ideile lor să triumfe asupra altora. Ideea după care regimul unipersonal al lui Plahotniuc servește intereselor României în Republica Moldova este falsă, este toxică, este un exemplu de sărăcie intelectuală, care erodează credibilitatea statului român la rădăcină. Este clar că Rusia va rămâne un actor implicat și activ în RM, dar asta nu înseamnă că Blocul ACUM ar trebui să accepte rolul de victimă, a cărei soartă este scrisă de alții. Bucureștiul are în Blocul ACUM cel mai bun și mai dedicat interlocutor pe orice chestiuni de interes național. Folosiți acest model și renunțați la oamenii și la formatele care au compromis interesele statului în trecut și care continuă același practici și astăzi!
Formarea majorității pare să se fi deblocat după vizita lui Kozak la Chișinău. Este acum federalizarea R. Moldova pe agendă?
Suntem atenți la orice propuneri de federalizare, dar – după cum probabil știți – chiar și D. Kozac a afirmat că discuțiile despre federalizare pot doar dăuna și nu sunt oportune. Să știți că nu federalizarea este răul de care să ne ferim în primul rând, în acest moment. Ci de nebunia din capetele unor decidenți ai acestui grup infracțional, condus de Vlad Plahotniuc, care au amenințat că vor deschide dosare penale deputaților, care au impus Curții Constituționale să ia decizii incalificabile și care clocesc astăzi, după cum au făcut-o și ieri, de prin clădirile guvernamentale, cum să răpună democrația parlamentară, așa fragilă, însă curajoasă, care se opune regimului autoritar. Astăzi (marți, 11 iunie, n.r.), în guvernul condus de Maia Sandu, au mai depus jurământul 3 noi miniștri, Nicu Popescu, ministru de externe, de la Paris, Vadim Brânzan, ministru al economiei, de la New York, și Natalia Gavriliță, ministru al finanțelor, de la Londra. Am votat o echipă guvernamentală de vis (dream-team), care-i cea mai bună soluție a Blocului ACUM, emanată din aplicarea înțelegerii politice provizorii cu PSRM, pe care o așteptăm să înceapă reformele în RM, oprite brusc de interesele clientelare ale Partidului Democrat și ale lipitorilor lui din zona infracționalității.
Ați primit anumite promisiuni/garanții de la Kozak
Încă o dată: nu există nicio mențiune, nu s-au făcut niciun fel de promisiuni, nu există nici un motiv să mă suspectați de faptul că am fi promis Rusiei un aranjament insidios. Personal, sunt cunoscut ca un adversar vehement al prezenței ilicite a trupelor rusești în Transnistria; am lansat în 2004 Strategia 3D, am pledat continuu în funcția de Ambasador E.P. al RM în SUA pentru demilitarizarea regiunii transnistrene, iar în 2016, am promovat politica „liniilor roșii” în politica de reglementare. Orice insinuări de federalizare sunt rău-intenționate și false.
Ministrul român de externe, Theodor Meleșcanu, s-a pronunțat pentru alegerile anticipate propuse de PD. V-a surprins? Aveți un mesaj să-i transmiteți?
Personal, cred că a fost un mesaj nepotrivit. Republica Moldova are un Parlament legitim izvorât din ultimele alegeri parlamentare, care are legitimitatea sa și care reprezintă o expresie politică a diversității existente în societate. Oficiali de prim rang din UE și SUA au transmis deja mesajele lor, care sprijină rolul pe care doar acest Parlament îl poate juca la deblocarea situației politice, nu și a aruncării într-o nouă spirală de alegeri dominate de saci cu bani și resurse administrative controlate în exces de PD. M-aș fi bucurat ca guvernul de la București să fie primul care să prevadă acest deznodământ și să salute primul guvernul condus de Maia Sandu, un guvern al schimbărilor adevărate și un partener de încredere al aspirațiilor de europenizare și occidentalizare a RM.
Ați fi așteptat o implicare mai puternică a Bucureștiului în evenimente? În general, ce credeți că românii știu mai puțin sau deloc despre situația politică din Republica Moldova , dar ar trebui neapărat să afle?
Există emoțional un atașament natural al românilor pentru starea de lucruri din Republica Moldova, pe deplin explicabil și de salutat. Acest atașament rămâne de multe ori la nivelul unor constatări strict istorice și nu ajunge pentru construcții instituționale care să angajeze comunitățile și statul român în proiecte durabile. Cred că situația Republicii Moldova este cunoscută superficial sau deloc publicului larg din România, ceea ce vorbește despre un deficit de comunicare strategică pe acest subiect, creând vulnerabilități pentru statul român.