Dacă toate vor merge până la urmă conform planului – ceea ce nu este garantat – Ursula von der Leyen va conduce cea mai contestată Comisie Europeană din istorie. Dar ar fi nedrept ca tunurile să fie îndreptate doar asupra germanei.
Ce i se reproșează? Pe de o parte, calitatea unora dintre persoanele propuse – fie angajamentul lor european discutabil, fie semnele de întrebare asupra integrității, fie ambele. Pe de altă parte, corul criticilor se ridică asupra conceptului de „stil de viață european“, care ar urma să facă obiectul activității unui comisar.
Totuși, criticii exagerează atunci când o critică exclusiv pe Ursula von der Leyen pentru calitatea celor nominalizați în viitoarea echipă. De fapt, conform tratatului, candidatul la funcția de președinte al Comisiei îi selectează pe potențialii membri ai echipei pe baza sugestiilor primite din partea guvernelor statelor membre. Odată selecția făcută, lista persoanelor nominalizate trebuie să fie aprobată de liderii naționali, în cadrul Consiliului European.
Fiecare candidat este apoi audiat în Parlamentul European și echipa, în totalitatea ei, este apoi supusă votului. În cele din urmă, Consiliul dă votul întregii Comisii, cu majoritate calificată.
Greu de negociat
Așadar, Ursula von der Leyen – și, în general, orice persoană numită de Consiliul European și aprobată în Parlamentul European pentru funcția de președinte al Comisiei – nu poate alege chiar pe cine dorește. Ea trebuie să se limiteze, în principiu, la ceea ce i se livrează de către guvernele statelor membre – guverne de care, în cele din urmă, depinde.
Sigur că aici poate fi o negociere. Dar, în realitate, marja de discuție a germanei este foarte-foarte redusă.
În primul rând, pentru că ea depinde de statele membre. Să refuzi o propunere pe motiv de integritate sau slab angajament european înseamnă un afront adus, în cele din urmă, guvernului respectiv și de la care aștepți susținere.
În al doilea rând, după alegerile europene din mai 2016, spectrul politic european a devenit foarte fragmentat. Majoritatea formată din creștin-democrați și social-democrați nu mai există. Ursula von der Leyen trebuie să meargă ca pe sârmă pentru a-și menține susținerea și trebuie să mulțumească pe cam toată lumea. Să nu uităm că, în iulie, de-abia a reușit să obțină votul majoritar în Parlamentul European. Socialiștii au contestat-o, o parte dintre populari au ridicat pretenții, la rândul lor. Un asemenea grad de volatilitate este o amenințare pentru președinta Comisiei.
În al treilea rând, problema pentru Ursula von der Leyen este chiar slaba ei experiență europeană. Ca ministru al apărării în Germania, ea s-a concentrat pe chestiunile strategice și, probabil, s-ar fi simțit mult mai în largul ei dacă ar fi fost să gestioneze un moment de criză în calitate de secretar general al NATO. Experiența ei europeană este însă aproape de zero și asta o face să pară slabă în fața șefilor de state și de guverne.
Cu Jean-Claude Juncker se discuta altfel. În 2013, când a demisionat din funcția de premier al Luxemburgului, era cel mai longeviv dintre membrii Consiliului European. Intrase în funcție în 1995. În 2014, când a devenit președinte al Comisiei Europene, el era depozitarul tuturor înțelegerilor și compromisurilor dintre statele membre, petrecute în ultimele două decenii. Inclusiv cele legate de aderarea statelor central- și est-europene. Un ascendent la care germana nici nu poate visa.
Dimpotrivă, unele guverne chiar par să dorească a profita de vulnerabilitățile noii șefe a Comisiei. Sunt guverne care, în trecutul apropiat, s-au aflat în conflict cu Comisia Europeană pe probleme legate de derapaje de la normele democrației și ale statului de drept. Sau sunt lideri care au făcut carieră la ei acasă atacând instituțiile europene.
Toți aceștia au tot interesul să propună acum candidați discutabili, tocmai ca să-și arate puterea în fața Bruxelles-ului. Este cazul Ungariei, Poloniei sau al României. Pur și simplu, Ursula von der Leyen nu-i putea respinge pe toți deodată fără a-și periclita susținerea în Consiliul European.
Un bun aliat
Totuși, Ursula von der Leyen are un aliat important. Este vorba despre singura instituție aleasă direct de cetățenii europeni: Parlamentul. Acesta poate să-i respingă pe candidații cu probleme, luând povara de pe umerii germanei.
Aceasta nu însemnă însă că respectivii candidați sunt respinși de drept. Totuși, guvernele care i-au propus vor fi puse într-o situație delicată și nu vor mai putea da vina pe o eventuală lipsă de colaborare a președintei Comisiei.
Conflictele dintre Parlamentul European și statele membre pot fi însă lungi și dureroase, așa cum o arată cazul procurorului general european. Parlamentul și Consiliul Uniunii se contrează de luni bune. Parlamentul o susține pe românca Laura Codruța Kovesi, iar Consiliul, pe francezul Jean-Francois Bonhert. Din martie și până acum, nu s-a ajuns la un compromis. O confruntare între Parlamentul European și guvernele recalcitrante din Europa Centrală și de Est ar putea fi una de lungă durată, cu final incert și generatoare de crize pentru niște instituții europene și așa slăbite de asaltul populismului. Alegerea este, așadar, dificilă. ■
„Stilul european“, motiv de dispute
„Stilul de viață european“ a venit pe neașteptate și a bulversat și mai mult dezbaterile din preajma constituirii noii Comisii Europene, după ce Von der Leyen și-a prezentat portofoliile din noua Comisie. Cele mai multe critici s-au îndreptat către portofoliul alocat candidatului grec Margaritis Schinas.
Până acum purtător de cuvânt al Comisiei, el ar urma să fie și unul dintre cei opt vicepreședinți și va coordona educația, politica de migrație și de azil, sub denumirea „protejarea modului de viață european“.
Ideea a stârnit critici mai ales dinspre stânga, fiind văzută drept o modalitate de a stopa migrația, ba chiar o abordare de sorginte fascistă.
Mai moderat, președintele în exercițiu al CE, Jean-Claude Juncker, a afirmat totuși că nu-i place ideea că „protejarea stilului de viață european” e pusă în opoziție cu migrația”. El a criticat mai degrabă numele portofoliului și a afirmat, într-un interviu acordat postului de televiziune Euronews, că ar fi mai bine ca denumirea să fie schimbată.
„Acceptarea celor care vin de departe este parte a modului de viață european”, a punctat Juncker, care a subliniat că, din câte știe, denumirea portofoliului nu reflectă nici valorile lui Margaritis Schinas, care i-a fost purtător de cuvânt.
Totuși, președinta aleasă a Comisiei își apără în continuare decizia.
Într-un editorial publicat luni în mai multe cotidiene europene, ea a susținut că stilul de viață european este un concept care cuprinde multiple „semnificații politice“.
Ea s-a referit la Articolul 2 al Tratatului Uniunii Europene, potrivit căruia „Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv ale drepturilor persoanelor care aparțin minorităților. Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei și bărbați“.
În baza acestui articol din Tratat, ea a susținut că modul de viață european este sub amenințare astăzi, atât din afara UE, de pildă de cei care „intervin în alegerile noastre“, fie din interior, de către „cei care doresc să destabilizeze Europa“. ■
