O civilizație de singurătate

MNu multe lucruri strigă mai tare „artă modernă” decât simbolurile singurătății și alienării sociale. Dacă îi credem pe artiștii care au pionierat-o pe aceasta, societatea modernă a adus cu ea o profundă însingurare încă de la începuturile ei.

A trecut multă vreme de când modernitatea a convins Vestul de rațiunea și axiomele proprii, alături de supremația sa intelectuală între marile sisteme de gândire, însă în tot acest timp ea nu și-a rezolvat problema singurătății. Ba mai mult, statisticile curente ne spun că societatea occidentală devine din ce în ce mai singură.

O epidemie care trebuie luată în serios

O epidemie de singurătate precum cea în care se află Europa și America este o situație chiar mai gravă decât pare la prima vedere. Conform unor studii din ultimii ani, singurătatea este un factor de risc echivalent cu fumatul a 15 țigări pe zi. Singurătatea crește „șansele” de boli cardiace cu 29%, pe cele ale unui accident vascular cu 32% și probabilitatea de mortalitate timpurie cu 26%. De asemenea, starea de singurătate este asociată cu depresia, cu stresul și cu stările suicidare.

 Studiul Social al Europei (SSE) inițiat de Fundația Europeană pentru Știință declară că cel puțin 30 de milioane dintre cetățenii Uniunii Europene se simt singuri în mod frecvent și că singurătatea este mai întâlnită în sudul și în estul Europei decât în țările din nord și din vest.

 Totuși, dacă distribuția singurătății este conformă acestui studiu, numerele ar putea fi drastic mai mari, având în vedere că Marea Britanie, o țară evaluată de SSE sub media europeană a singurătății, are nu mai puțin de nouă milioane de oameni care se simt adeseori singuri, conform unui alt studiu efectuat de Crucea Roșie Britanică. Peste Ocean, Radioul Public Național (NPR) a anunțat, anul trecut, că aproape o jumătate din populația Americii a experimentat probleme cu singurătatea.

Cei părăsiți de societate

Situația are de-a face și cu izolarea socială în creștere a membrilor societății. Singurătatea este un sentiment pe care îl poți simți indiferent dacă ești singur sau dacă ești înconjurat de oameni. Izolarea socială, în schimb, este starea unei persoane care este în fapt separată de restul societății. Iar aceasta este în sine o problemă gravă la nivelul Occidentului.

Conform unui studiu Eurostat din 2006, 7,2% din populația Europei nu se întâlnește cu prieteni sau rude nici măcar o dată pe an.

 Pe lângă acest număr, un alt studiu Eurostat din 2015 a arătat și că 6% dintre europenii adulți nu au la cine să apeleze pentru ajutor la nevoie sau cu cine să își discute problemele personale.

Problema izolării sociale este cea mai gravă în cazul celor în vârstă. Marea Britanie este una dintre țările în care acest trend este cel mai bine documentat. Acolo, mai mult de cinci sute de mii dintre oamenii de peste 60 de ani își petrec fiecare zi fără să interacționeze cu alți oameni. Mai mult de jumătate dintre cei de peste 75 de ani trăiesc singuri și 3,9 milioane dintre vârstnici spun că televizorul le este principala companie. Mai mult, numărul celor de peste 50 de ani care se simt singuri (1,4 milioane, în 2017) este estimat să crească cu 49% în decursul a zece ani.

Proiectelor sociale și organizațiilor nonguvernamentale care încearcă să combată singurătatea și izolarea socială (dintre care Age UK și Campania pentru a pune capăt singurătății) li s-a adăugat guvernul, anul trecut, Theresa May desemnând în premieră internațională un… ministru al singurătății (deși Tracey Crouch, ministrul desemnat, și-a dat demisia din guvern în noiembrie). Mare parte din activitatea acestui fel de organizație se concentrează pe crearea unor contexte unde cei izolați de societate, și în mod special cei bătrâni, să poată fi reintegrați.

Problema izolării sociale a membrilor mai în vârstă ai societății nu este, de altfel, o problemă specific britanică. Conform Eurostat, în două treimi din țările Uniunii Europene, unu din zece oameni peste 65 de ani nu are prieteni sau nu se întâlnește cu aceștia.

Cea mai singură generație

Însă epidemia curentă a singurătății nu este una strict determinată de izolarea socială. Deși izolarea socială afectează în prezent mai mulți europeni decât singurătatea, cea de-a doua pare să fie într-o creștere îngrijorătoare la nivel generațional.

 În 2010, un studiu al Fundației pentru Sănătatea Mintală din Marea Britanie a afirmat că, „în general, cu cât ești mai tânăr, cu atât este mai probabil să te simți des singur și să ai stări depresive din cauza singurătății”. Ca atare, tinerii nu sunt doar mai des singuri, ci și mai afectați de această singurătate decât generațiile dinaintea lor.

Trendul este confirmat și de un studiu efectuat anul trecut de compania de asigurări americană Cigna, care a declarat că Generația Z (cei între 18 și 22 de ani) sunt „cea mai singură generație”.

Rețele de socializare și bowling solitar

Generațiile tinere sunt dintre cele mai puțin izolate social și, totuși, se simt mai singure decât toate celelalte. Astfel, aceasta trebuie explicată prin degradarea calității relațiilor acestora.

În mod intuitiv, putem imputa vina pentru acest trend proeminenței interacțiunilor virtuale, în detrimentul celor reale. Iar studiile confirmă că folosirea rețelelor de socializare contribuie și ea la problema singurătății.

Un studiu realizat de Universitatea din Michigan în 2013 a asociat folosirea rețelei Facebook cu singurătatea și a descoperit că starea de spirit a participanților la studiu era din ce în ce mai afectată cu cât aceștia petreceau mai mult timp pe rețeaua de socializare. În mod interesant totuși, se pare că rețelele de socializare bazate pe imagini (un exemplu fiind Instagram) s-ar putea, contrar celor bazate pe text, să aibă capacitatea de a ameliora singurătatea, imaginile creând o mai mare intimitate între utilizatori decât textul.

Colapsul capitalului social

Totuși, tendința de alienare socială și degradare a relațiilor din societatea modernă pare să preceadă omniprezența rețelelor de socializare. Un semnal al acesteia este pierderea de „capital social” descrisă de sociologul Robert Putnam de la Universitatea Harvard în cartea sa Bowling Alone, publicată în anul 2000.

În influenta sa carte, Putnam trasează colapsul societății și deconectarea americanilor din ultimele decenii. Într-o perioadă de 25 de ani, americanii au devenit mai separați de familiile lor (de exemplu, luând cina cu familia cu 43% mai rar decât înainte), de prietenii și vecinii lor (chemând oameni în vizite cu 35% mai rar). Împreună cu aceste interacțiuni, a scăzut și participarea americanilor în viața publică a țării, și contribuția lor în societate — capitalul social. Americanii semnează mai puține petiții, contribuie mai puțin la activitatea partidelor din țară, merg mai rar la biserică și sunt înscriși în mai puține cluburi și asociații. După cum face aluzie Putnam chiar în titlul cărții, deși americanii merg la bowling mai des decât acum câteva decenii, ligile de bowling din America sunt pe cale de dispariție. Toate acestea erau semnalate încă din anul 2000, când nici rețelele de socializare, nici chiar internetul nu jucau rolul pe care îl joacă acum.

Însă multe dintre schimbările sociale aduse de modernitate constituie riscuri pentru buna participare a cetățenilor în viața comunității. Diversitatea însăși, menționează Putnam, scade nivelul de încredere pe care oamenii îl au în comunitatea lor. Iar în absența instituțiilor care în mod tradițional reușeau să restabilească coeziunea socială și să formuleze o nouă identitate comună care să includă grupuri sociale și demografice diverse, modernitatea pare să fie descoperită în fața acestor provocări.

Destrămarea comunităților locale pare și ea să aibă un rol de jucat în însigurarea societății moderne. Conform The Local France, alături de cei 39% dintre francezi care nu sunt în contact regulat cu familia, 37% nu au legături nici cu vecinii lor. Trendul este vizibil și în felul în care societatea arată pe ecranele televizoarelor. Dacă în urmă cu câteva decenii Seinfeld prezenta o scară de bloc în care părea că toți vecinii se cunosc, iar Cheers prezenta baruri „where everybody knows your name” (unde toată lumea știe cum te cheamă), în mai noul sitcom How I Met Your Mother, personajul principal este de-a dreptul uimit când prietenii lui interacționează cu vecinii, remarcând: „Locuim în New York, nu vorbim cu vecinii. Îi salutăm când trecem pe lângă ei pe hol și chemăm poliția când nu i-am văzut de ceva vreme și simțim un miros ciudat venind din apartamentele lor”. Imaginea cinică prezentată de sitcom pare să fie confirmată de numărul îngrijorător de bătrâni care locuiesc singuri și fără contact cu propriile familii.

Familia nucleară, într-un final, pare și ea să fie sub asediu în contextul modernității, fie din perspectiva subordonării ei vieții profesionale și revoluției sexuale, fie din perspectiva numărului ridicat de divorțuri. Însă erodarea acestei instituții pare să contribuie în mod considerabil la însingurarea societății. Un studiu executat de Oficiul Național de Statistică al Marii Britanii din 2018 demonstrează tocmai cât de importantă este familia nucleară pentru combaterea singurătății. Numărul celor căsătoriți care au răspuns că se simt deseori singuri a fost de aproximativ 2,5%, de apropape 4 ori mai puțin decât ceilalți participanți.

Cei căsătoriți care se simt singuri „o parte din timp“ era de 11%, mai puțin de jumătate din media celorlalți participanți. În schimb, 30% dintre cei căsătoriți au spus că nu se simt niciodată singuri; un număr aproape de trei ori mai mare decât al celor necăsătoriți.

 Deceniile de modernitate în care singurătatea și alienarea și-au continuat panta descendentă nu anunță că problema s-ar putea rezolva de la sine. Erodarea instituțiilor tradiționale, ca familiile, bisericile și, aparent, ligile de bowling, care asigurau în trecut coeziunea societății, nu este un fenomen nou, iar în lipsa acestora modernitatea nu pare să aibă pregătite alternative.

Problema este una cât se poate de serioasă și trebuie tratată ca atare. Rămâne însă de văzut dacă construirea de Ministere ale Singurătății este o alternativă suficientă ordinii sociale tradiționale sau dacă modernitatea va ajunge într-un târziu la răspunsuri pentru această problemă.

Comentarii