Politicile de pe piața muncii sunt neadecvate problemelor existente, arată un Raport al Comisiei Europene (CE). Spre exemplu, deși avem deficit de oameni calificați, există un procent însemnat de absolvenți de facultate care lucrează pe posturi care nu implică absolvirea ciclului terțiar.
„Politicile active guvernamentale pentru piața muncii, în principal subvențiile pentru angajare, au un impact redus în diminuarea inactivității. Deși, în 2019, numărul de contracte de ucenicie subvenționate a crescut la 6.150 față de la doar 430 de contracte, în 2017, numărul de persoane atrase în acest fel pe piața forței de muncă este relativ redus, dacă ne raportăm la dimensiunea acesteia (peste 5 milioane de angajați)”, se arată în Raportul de țară pentru România din cadrul documentelor Semestrul European – Pachetul de iarnă, care analizează principalele provocări socioeconomice cu care se confruntă fiecare stat membru. Iar acest lucru s-a întâmplat în condițiile în care subvențiile pentru angajatori au fost dublate în 2018 (de la 1.125 lei la 2.250 lei).
Subvențiile pentru angajarea persoanelor din grupurile defavorizate au crescut și ele, însă ponderea persoanelor angajate în total participante la măsurile active a fost doar 40%, la 6 luni de la participarea la măsură, retenția în câmpul muncii (după aplicarea acestor măsuri) fiind în aceste condiții destul de mică.
„Rămâne un domeniu semnificativ de îmbunătățire a eficacității măsurilor de activare, în special pentru furnizarea de servicii adaptate persoanelor grupurilor vulnerabile, cum ar fi lucrătorii în vârstă cu calificare redusă și persoanele cu dizabilități. În timp ce rata de angajare pentru persoanele cu dizabilități este sub media UE (43,7% față de 50,6%), cadrul legal nu stimulează eficient angajarea acestora, iar serviciile publice de sprijinire a ocupării forței de muncă sunt limitate. Reformele necesare în acest caz în vederea reformării sistemului de management al domeniului și relațiile cu angajatorii continuă să stagneze, în ciuda fondurilor disponibile în acest scop, oferite prin Fondul social european (FSE)”, se menționează în Raport.
69% rămân inactivi
Procentul de tineri care nici nu participă la programe de învățământ și nici nu sunt ocupați în câmpul muncii este printre cele mai înalte din UE. În 2018, 14,5% din tinerii cu vârste între 15 și 29 de ani nu erau încadrați nici în programe educaționale și nici în câmpul muncii (NEET). Mai mult de o treime dintre aceștia intrau fie în categoria celor descurajați (care au renunțat să mai caute un loc de muncă) sau în categoria șomerilor de scurtă și de lungă durată. O aceeași pondere se întâlnește și în cazul acestor tineri care declară că nu pot munci sau participa la programe de învățare din cauza responsabilităților familiale (au în grijă unul sau mai mulți membri ai familiei bolnavi sau bătrâni), problemelor medicale (boală sau de invaliditate). Restul de o treime dintre acești tineri (NEET) au invocat alte motive sau nu au declarat niciun motiv.
„În ciuda unor rezultate pozitive ale unor măsuri de informare, aproximativ 69% dintre tinerii NEET rămân inactivi. În plus, o pondere foarte mare și în creștere este cea a tinerilor care pleacă din țară”, atenționează Raportul Comisiei Europene.
Lipsesc grădinițele și creșele
O altă problemă existentă pe piața muncii este aceea că diferența de gen în activitatea și ocuparea forței de muncă rămâne înaltă. La un nivel de 19 puncte procentuale, valoare înregistrată în trimestrul III din 2019, decalajul de gen în activitate a crescut și mai mult, situându-se cu mult peste nivelul mediu din UE (10,7 puncte procentuale). În 2018, cota de activitate în rândul femeilor (15-64 ani) a fost de 58,7% (media UE 68,7%), comparativ cu 77,9% pentru bărbați (media UE 79,4%). Cele mai mici rate de activitate au fost înregistrate în rândul femeilor mai tinere (între 15 și 24 de ani) și femeilor mai în vârstă (între 55 și 64 de ani). Aproximativ 12% dintre femei au fost inactive din motive personale sau a responsabilităților familiale. Rata mare de părăsire a școlii și facilitățile și serviciile insuficiente de îngrijire a copiilor afectează negativ participarea forței de muncă feminine pe piața forței de muncă în special în zonele rurale.
Nevoie de forță de muncă în industrie
În contextul creșterii cererii de forță de muncă și a scăderii șomajului, lipsa forței de muncă persistă în unele sectoare. În primele trei trimestre din 2019, companiile din sectorul serviciilor (9,8%), construcțiilor (25,1%) și industriei (13,7%) au raportat lipsa de forță de muncă ca factor de mărire a producției, ponderi care sunt în creștere față de 2018. Cererea viitoare de forță de muncă este de așteptat să cunoască modificări, cu accent pe necesarul de competențe speciale în anumite sectoare și ocupații.
În 2018, cel mai mare număr de locuri de muncă vacante a fost raportat în sectorul producției (27%), urmat de sănătate și activitățile de asistență socială (11%) și în sectorul administrației publice (13%).
Până în 2030, se așteaptă o creștere a nivelului cererii de forță de muncă pentru profesioniștii din domeniul serviciilor, lucrătorilor din vânzări și profesioniștilor asociați, în timp ce cererea de lucrători pentru comerț și agricultură este de așteptat să scadă.
Sistem de învățământ neadaptat
„Nepotrivirea abilităților a persistat și în anii recenți. Indicele european al competențelor, care măsoară performanța sistemelor de competențe din statele UE, arată că România este printre cei mai slabi performeri, în special în dezvoltarea competențelor și în activarea lor. În plus, deși apariția nepotrivirilor verticale (rata de supracalificare) este încă sub media UE, se remarcă faptul că acest indicator aproape s-a dublat în ultimul deceniu”, avertizează Raportul CE.
Astfel, în 2018, 18% dintre lucrătorii cu nivel terțiar de calificare (studii universitare) au fost angajați în meserii care nu au necesitat acest nivel de calificare, în timp ce 28% dintre angajații cu vârsta cuprinsă între 25 și 34 de ani absolvenți de învățământ terțiar ocupau un loc de muncă în care era necesară educația terțiară, dar studiile efectuate sau competențele dobândite în facultate nu corespundeau cerințelor postului. Această situație indică o lărgire a decalajului dintre sistemul de învățământ și piața muncii.
Se preconizează că modificările tehnologice vor genera o schimbare a cererii către competențe superioare și care ar putea să nu fie complet acoperite prin oferta curentă de muncă, având în vedere timpul necesar sistemului de educație și formare, pentru a se adapta.
Nevoia de perfecționare este mare
În 2018, aproape 2,3 milioane de persoane (21,5% dintre adulții din cadrul populației ocupate) dispuneau doar de un nivel scăzut al studiilor. În schimb, în 2018, doar 0,9% dintre adulții între 25 și 64 de ani au avut o experiență recentă de învățare (media UE este de 11,1%). Acest fapt ar trebui să fie o preocupare pentru autorități, având în vedere numărul redus de locuri de muncă disponibile care necesită doar un nivel de studii de bază.
„Recent, s-au făcut încercări de rezolvare a problemei prin cursuri de perfecționare și recalificare. Un nou regulament pentru asigurarea calității în învățământul pentru adulți este, de asemenea, în curs dezvoltare”, arată studiul.
Fără obiectivitate
Un alt minus al pieței muncii din România este dat de faptul că încă nu există vreun mecanism obiectiv pentru determinarea salariului minim. Salariul minim a crescut de la 975 lei (210 euro), la 2.080 lei (442 euro) între 2015 și 2019 și a fost mărit în continuare la 2.230 lei (496 de euro) în ianuarie 2020. Potrivit autorităților, cea mai recentă creștere a sa a avut la bază o formulă de calcul care a luat în considerare mai mulți indicatori economici, cum ar fi: rata inflației și productivitatea muncii. Decizia a fost precedatǎ de discuții cu sindicatele și organizațiile patronale. Cu toate acestea, un mecanism obiectiv pentru determinarea salariului minim nu este încă în vigoare. Aproximativ 20% dintre persoanele care au un contract cu normă întreagă primesc salariul minim. „Aceasta indică o incidență ridicată a salariilor în plic care vin ca o suplimentare a celui acordat cu forme legale.
„Partenerii sociali nu sunt angajați suficient în elaborarea de reforme care să găsească soluții la provocările pieței muncii și alte probleme relevante de politici pe piața muncii. Cadrul instituțional pentru partenerii sociali nu este utilizat în mod adecvat pentru a alimenta procesul de luare a deciziilor. Capacitatea limitată de construire a unui parteneriat social și dialogul ineficient rămân o preocupare, partenerii sociali încă nu intră în dialog voluntar pentru a aborda provocările pieței și implicarea lor în elaborarea politicilor rămâne limitată”, concluzionează Raportul. ■