Cu câteva zile înainte de anul 2019, Guvernul Dăncilă a emis o ordonanță complexă, cu ramificații în sectoare vitale ale economiei românești. Ordonanța 114/2018 este un amalgam de reglementări din domenii extrem de diverse, un amestec de programe așa-numite de dezvoltare, cu noi taxe impuse companiilor, de reglementări privind pensiile și salariile, cu schimbări tehnice privind Codul de procedură fiscală.
Primele lucruri cu adevărat interesante se găsesc în argumentele aduse în favoarea urgenței adoptării actului normativ. Astfel, textul ordonanței arată negru pe alb că deficitul bugetar va depăși în anul 2019, în lipsa măsurilor fiscale, nivelul de 3% din produsul intern brut (PIB). În contrast cu declarațiile reprezentanților guvernului, care susțin că mărirea taxării nu s-a făcut din cauza necesităților de bani pentru buget, ci din rațiuni sociale și de dezvoltare.
Argumente amestecate
Motivele adoptării ordonanței sunt extrem de diferite: sustenabilitatea finanțelor publice, respectarea programului de guvernare, ajutorul financiar nerambursabil acordat Republicii Moldova, finanțarea sezonului România-Franța, regimul fiscal al indemnizației de hrană și de vacanță și cel al bonurilor de valoare, taxarea inversă a TVA, accizele la țigarete, decizii ale Curții Constituționale, acordul Federației Patronatelor din Construcții, decizii ale Curții de Justiție Europene, recolta de fructe și legume, pesta porcină africană, o serie de argumente sociale, toate sunt amestecate printre motivele ordonanței de la sfârșitul anului trecut.
Așadar, obiectivele ordonanței sunt cât se poate de numeroase și de diverse. La fel ca schimbările pe care le aduce ordonanța. Astfel, prin actul normativ, se creează un nou fond, cel de dezvoltare și investiții. Este fondul care ar urma să finanțeze administrațiile locale (care nu trebuie confundat cu fondul suveran de dezvoltare) în grădinițe, școli, spitale sau utilități publice. Fondul ar trebui să acorde împrumuturi de 10 miliarde de euro, în următorii 20 de ani, ceea ce înseamnă o medie de 500 de milioane de euro pe an.
Desigur, apar o serie de întrebări legate de acest fond, precum: de unde se va finanța?; vor exista proiecte și municipalități în România care să se califice pentru a lua împrumuturi atât de mari fără ca finanțatorul să aibă un risc ridicat ca împrumuturile să devină neperformante?
Dobânda și durata împrumutului, stabilite prin ordonanță
Ordonanța prevede explicit perioada pentru care se acordă împrumutul (cinci ani) și dobânda, 1% pe an. Dacă avem în vedere că dobânzile sunt în creștere, în România și pe plan mondial, nivelul dobânzii stabilit prin ordonanța de urgență este nerealist. Cineva va trebui să plătească diferența de dobândă, iar cineva nu poate fi decât statul român. De asemenea, este un semn de întrebare legat de mecanismul de finanțare și dacă nu cumva este o încercare a guvernului de a scoate în afara bugetului și, deci, în afara deficitului bugetar o parte din cheltuieli. De aceea, la fel ca și la fondul suveran, cu siguranță, pentru înființarea fondului de investiții locale va fi nevoie și de un aviz de la Eurostat.
Un lucru este însă cert, și anume că tot acest fond grandios va fi administrat de nimeni alta decât Comisia Națională de Strategie și Prognoză. Este imposibil de spus acum dacă instituția condusă de Ion Ghizdeanu are specialiști competenți și suficienți pentru derularea unor operațiuni de împrumuturi de asemenea amploare. Bineînțeles că decidenții politici vor răspunde că dacă instituția care acum se ocupă de prognoză nu are specialiști în finanțări, îi va putea angaja.
Este, de asemenea, greu de înțeles de ce se înființează acest nou fond, atât timp cât toate investițiile se pot face prin fonduri europene, prin programul de dezvoltare locală, derulat prin Ministerul Dezvoltării Regionale sau prin Fondul suveran. Sunt, așadar, deja o mulțime de fonduri care își propun să finanțeze investiții, dar care au surse neclare de capitalizare.
Comisia de Prognoză, între bancă de investiții și administrator de fond
Comisia Națională de Strategie și Prognoză devine cea mai importantă instituție bugetară în ceea ce privește eventuala finanțare a unor investiții derulate de administrațiile locale. Prin ordonanță se prevede finanțarea a două programe de investiții: unul de dezvoltare și modernizare a stațiunilor balneare, altul privind construirea de grădinițe cu program sportiv.
Pentru ceea ce ordonanța numește activități economice, companiile au dreptul de a se împrumuta până la 200.000 de euro pentru a face investiții în domeniul balnear. În schimb, finanțarea grădinițelor cu program sportiv va beneficia de sume de până la 500.000 de euro. Sunt neclare motivele economice pentru care cele două programe sunt incluse în Ordonanța 114/2018 și dacă ele reprezintă cu adevărat priorități ale momentului pentru investițiile publice. De asemenea, există destule neclarități în ceea ce privește definirea practică a unei grădinițe cu program sportiv, de exemplu. Actul normativ prevede doar că grădinițele vor trebui să fie certificate de către Comitetul Olimpic și Sportiv Român.
Cum se decapitalizează companiile de stat
Ordonanța stabilește explicit că toate companiile de stat vor plăti către buget 35% din sumele repartizate la „alte rezerve”. Este un reflex al nevoii de fonduri bugetare. Și nu este singurul exemplu. Așa-numita taxă pe viciu nu va mai fi încasată direct de Ministerul Sănătății, ci de buget. La fel se întâmplă și cu fondurile care erau încasate de Ministerul Tineretului și Sportului, respectiv 1% din taxele și accizele aplicate țigărilor și băuturilor alcoolice. Sumele obținute din recuperarea prejudiciilor,
care până acum aveau destinații clare pentru domenii precum educație, sănătate sau sport, vor fi încasate tot de buget. Cu alte cuvinte, întreaga construcție financiară prin care unele domenii precum sănătatea sau sportul aveau asigurată o finanțare din surse clare și sigure este dărâmată, pentru ca banii să fie mutați la buget. Este de așteptat să se găsească soluții de mutare a banilor și de la autoritățile de reglementare, cea din energie și din comunicații, pentru că aplicarea taxării pe cifra de afaceri pentru companiile din aceste domenii se face către aceste instituții. Dar destinația finală a banilor va fi bugetul de stat, din simplul motiv că autoritățile de reglementare vor avea bugete mult prea mari, disproporționate față de nevoile reale.
Este un act normativ care încalcă toate regulile de colaborare cu actorii economici. Crește taxele și impozitele peste noapte (de exemplu, prevede și o creștere a accizelor la țigarete), nu ține cont de opinia mediului de afaceri, nu se bazează pe studii de impact și ignoră efectele pe care le va genera în economie (cea mai bună dovadă în acest sens este chiar analiza pe care Banca Națională a României a trimis-o Ministerului Finanțelor Publice). Actul normativ centralizează toate fondurile la buget, desființând un sistem care funcționa, adică încasările pe care domenii precum sportul sau sănătatea le aveau direct din impozitarea industriei tutunului și a celei producătoare de băuturi alcoolice. De fapt, ordonanța de la sfârșitul anului trecut schimbă fundamental modul de impozitare și de colectare a fondurilor la buget.
