Până când trecutul ne va despărți…

30
5 minute de lectură

Într-o lume precum a noastră de azi, a războaielor comerciale, a reașezărilor geopolitice, dar și a resuscitării fricilor identitare, nimic nu pare să divizeze mai mult decât trecutul.

Aceasta este impresia cu care am plecat de la dezbaterea moderată la Forumul de la Krynica de colegul nostru Ion M. Ioniță, despre „Istoria, ca un câmp de bătălie”. Cu Piotr Glinski, viceprim-ministru și ministru al culturii în Polonia, cu Gerhard Gnauck, corespondent în Polonia al ziarului Frankfurter Allgemeine Zeitung, cu Bohdan Hud, profesor la Universitatea din Lvov, Ucraina, dar și cu universitarul polonez Jan Drausz, un opozant vehement al viceprim-ministrului, dezbaterea a fost cea mai tensionată din câte mi-au fost date să văd la Krynica. Noroc de publicista și disidenta cehă Petruszka Sustrova, care a detensionat mult discuția, prin felul în care s-a raportat la trecut, cu detașare și un pic de autoironie. O abordare, până la urmă, tipic cehească.

Polonia cere azi despăgubiri Germaniei pentru al Doilea Război Mondial. Ucraina și Polonia, care au tot interesul să facă front comun împotriva unei Rusii tot mai agresive, sunt despărțite de interpretarea evenimentelor din perioada 1939-1945, petrecute pe teritoriul de azi al Ucrainei și în sud-estul Poloniei, când trupele naționaliste ale lui Stepan Bandera au comis asasinate în masă împotriva etnicilor polonezi. Pentru mulți ucraineni, Bandera a fost un erou și s-a pus chiar problema reabilitării sale. „Cu Bandera, Ucraina nu va intra în Europa!”, a avertizat Varșovia.

Și ce dezbateri furtunoase pe aceste subiecte am văzut la Krynica!

Pentru noi, românii, ziua de 1 Decembrie este cea mai luminoasă a istoriei, pentru unguri este o zi de doliu. Noi am serbat anul trecut Centenarul. Ungurii vor comemora anul viitor 100 de ani de la Trianon. Se anunță deja o adevărată ofensivă a Budapestei pe acest subiect.

În acest context, în cursul lunii iunie, șefii diplomațiilor din România și Slovenia au condamnat, într-o comunicare comună, publicarea pe site-ul abouthungary.hu, gestionat de guvernul ungar, a unei hărți reprezentând Ungaria Mare, din care statele vecine smulg fiecare câte o bucată.

Ce să mai spunem de moldoveni, unde o jumătate din populație crede că, în 1944, sovieticii au eliberat țara, în timp ce o altă jumătate spune că au ocupat-o.

Când criza refugiaților a lovit în Balcanii de Vest, divergențele apărute între fostele republici iugoslave au făcut să fie scoase din nou la lumină amintirile sumbre ale războiului din anii 1990.

În 2009, președintele ceh Vaclav Klaus a condiționat până în ultimul moment semnarea Tratatului de la Lisabona de o derogare pentru Cehia în privința Cartei drepturilor fundamentale, document-anexă la Tratatul de la Lisabona.

Derogarea urma să împiedice restituirea bunurilor germanilor din Sudeți, confiscate după al Doilea Război Mondial în baza decretelor semnate de președintele cehoslovac Edvard Benes. Decretele Benes au dus la confiscarea bunurilor și expulzarea din Cehoslovacia a trei milioane de germani din Sudeți, sub acuzația colectivă de colaborare cu regimul nazist. Iar Praga chiar a obținut derogarea, după ce rămăsese ultimul stat care nu ratificase Tratatul european!

Ca europeni, interacționăm azi infinit mai mult unii cu ceilalți decât pe vremea părinților și bunicilor noștri – puțini dintre ei de-abia dacă apucau să iasă din țară o dată în viață, dar majoritatea nici măcar atât. Pentru ei, miturile construite pentru asigurarea coeziunii statelor naționale erau suficiente. Mai rău a fost pentru acei europeni din frământatul Est care, fără a ieși vreodată din satul lor, s-au trezit, de-a lungul vieții, în mai multe țări.

Azi, europenii interacționează, negociază mii și mii de dosare, oamenii circulă, societățile intră zilnic în contact unele cu altele. Dar nu interacționăm doar noi. De fapt, interacționează într-o mare măsură concepțiile și convingerile noastre.

Vorbim despre reglementări comune și le negociem, dar venim în spațiul comun european cu propriile mitologii, foarte diferite și adesea de sensuri contrare. Și mulți lideri politici apasă pe aceste deosebiri, pentru a obține voturi facile.

Am văzut multe dezbateri la Forumul Economic de la Krynica, pe subiecte diverse. Și impresia a fost că dacă în probleme de politică, de finanțe sau de comerț se poate negocia și găsi un compromis în cele din urmă, miturile noastre se arată a fi nenegociabile.

Uniunea Europeană este un set impresionant de reguli, norme și standarde, valabile pentru toți. Dar succesul nostru nu va putea fi unul deplin dacă nu vom înțelege că putem privi istoria europeană ca pe un întreg, ridicându-ne un pic deasupra mitologiilor noastre, cu care am venit de acasă. ■

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele