Să reformezi un sistem de pensii poate fi extrem de riscant pentru orice lider politic. În Franța, cu atât mai mult. Ba chiar și în Rusia.

Franța s-a confruntat în ultima perioadă cu proteste de mare amploare la adresa reformei pensiilor. O grevă în transporturile publice pe calea ferată și în marile orașe a perturbat activitatea economică, a dat lovituri puternice industriei turismului și a încurcat planurile multor francezi pentru Crăciun și Anul Nou.

Protestele au luat de multe ori forme violente, fiind acuzate reacții disproporționate atât din partea demonstranților, cât și din cea a forțelor de ordine. Un semn al tensiunilor profunde care marchează societatea franceză, vizibile în protestele „vestelor galbene” de la sfârșitul lui 2018 și începutul lui 2019.

Un sistem universal

Dar ce vor președintele Emmanuel Macron și premierul Edouard Philippe? În principiu, să introducă un sistem universal de pensii în locul celor nu mai puțin de 42 de sisteme distincte, aplicabile astăzi diferitelor categorii profesionale.

Astfel că există un sistem pentru salariații din sectorul privat, un altul pentru salariații din sectorul public. Altele sunt condițiile pentru practicanții profesiilor liberale, pentru artizani, comercianți, agricultori.

Se introduce, de asemenea o „vârstă-pivot” pentru pensionare, de 64 de ani. Francezii vor vrea să iasă la pensie tot la 62 de ani, ca și până acum. Dar cei care vor ieși înainte de „vârsta-pivot” vor fi sancționați, iar cei care o vor atinge ca angajați vor primi bonusuri. Noul sistem va intra în vigoare în 2025, iar premierul Philippe a dat asigurări că se va aplica doar francezilor născuți după 1975. O concesie importantă făcută protestatarilor, dar care nu a fost de natură să ducă la o calmare a nemulțumirilor.

Nimeni nu a reușit

Propunerile nu sunt, de altfel, o noutate pentru francezi. Ele au făcut parte din promisiunile electorale ale președintelui Emmanuel Macron.

Acestea nu i-au împiedicat însă pe mulți angajați să se ridice împotriva lor. Mulți dintre ei, beneficiari ai unor sisteme mai avantajoase, care le permiteau o ieșire la pensie mai timpurie, prin prisma greutății muncii, a complexității sau chiar a „penibilității”: angajați în sectorul feroviar și în transportul în comun urban, profesori, polițiști, avocați sau lucrători la salubritate. Lor li s-au alăturat, evident, partidele de opoziție, dar și „vestele galbene”.

Rămâne, de altfel, o temă de amare considerații. În Franța, regimul pensionării lucrătorilor feroviari, este moștenit și apărat cu strășnicie de sindicate încă de pe vremea locomotivelor cu abur, când mecanicii de locomotivă încărcau cărbunii cu lopata.

Problema este că nimeni nu a reușit să reformeze sistemul de pensii în Franța.

În 1995, președintele Jacques Chirac și prim-ministrul Alain Juppé au abandonat proiectul după câteva săptămâni de proteste. Francezii și-au apărat cu dinții dreptul câștigat de a ieși la pensie la 60 de ani. Începând cu 2007, Nicolas Sarkozy a redeschis dosarul și s-a lovit de același val de proteste. A sfârșit prin a face concesii majore, puține categorii rămânând să se pensioneze la 62 de ani în loc de 60.

Acum, este greu de estimat cum se va termina încercarea lui Emmanuel Macron, însă planul său, de a aduce Franța la realitățile economice ale secolului al XXI-lea, reprezintă o miză pentru întreaga Europă.

Franța este, într-adevăr, țara protestelor de stradă și a grevelor. Dar este în același timp o economie creativă și în expansiune. Beneficiile sociale asigură o dinamică demografică mult superioară țărilor dezvoltate din Europa. Sistemul public de sănătate este printre cele mai bune din lume, dacă nu cumva chiar cel mai bun.

Cu toate acestea, reforma pensiilor rămâne o piatră de încercare pentru orice guvern de la Paris. Iar dacă acesta nu reușește, cine altcineva în Europa ar putea?

În Rusia s-a putut

Există, totuși, cineva care a reușit. Problema este că nu în democrație. În octombrie 2018, președintele rus, Vladimir Putin, promulga impopulara lege a pensiilor. Aceasta fusese inițiată după ce, în martie, Vladimir Putin câștigase, conform tuturor așteptărilor, alegerile prezidențiale, cu peste 76% din voturi. Un scor-record, dar pe fondul unei prezențe la minim istoric.

Legea crește vârsta de pensionare la 65 de ani față de 60 pentru bărbați și la 60 de ani față de 55 pentru femei. Vechile praguri de pensionare fuseseră stabilite încă din 1932, în perioada sovietică.

Prevederile au generat proteste, dată fiind creșterea abruptă a vârstei de pensionare, într-o societate marcată de incidența sporită a bolilor din cauza consumului mare de alcool și o speranță de viață net inferioară celei din statele Uniunii Europene. Conform datelor Organizației Mondiale a Sănătății, în Rusia, speranța de viață este de 66,4 ani la bărbați și 77,2 ani la femei. În Uniunea Europeană, conform OMS, speranța de viață este de 74,6 ani la bărbați și 81,1 ani la femei.

Dar nici Putin n-a scăpat

Dacă, de obicei, protestele aveau loc în Moscova și în Sankt Petersburg, de această dată, unda de șoc s-a întins până în cele mai îndepărtate colțuri ale Federației Ruse. Creșterea vârstei de pensionare s-a adăugat altor nemulțumiri care mocneau în societatea rusă: arbitrariul și corupția din rândul autorităților, devalorizarea rublei și greutățile economice, pe fondul sancțiunilor occidentale.

Protestele au ieșit la chemarea Partidului Comunist, dar și a principalului opozant al Kremlinului din societatea civilă, activistul anticorupție Aleksei Navalnîi. Acesta a fost arestat în mai multe rânduri în timpul protestelor.

Reforma pensiilor a provocat o adevărată undă de șoc în Rusia, iar Vladimir Putin și-a văzut popularitatea scăzând la niveluri înregistrate înainte de anexarea Crimeei, în 2014.

Confruntat cu o opoziție puternică, Vladimir Putin a ieșit în fața națiunii cu un inedit mesaj televizat, în luna august. El s-a distanțat de propriul guvern și a propus relaxarea proiectului de lege. Ceea ce s-a și întâmplat imediat, deputații conformându-se fără prea multe discuții. Chiar și așa însă, rușii au rămas cu o creștere abruptă a vârstei de pensionare.

Protestele au cauzat, de altfel, înfrângeri neașteptate pentru partidul la putere, Rusia Unită, în alegerile regionale din septembrie. Nemulțumirea era atât de mare, încât mulți comentatori internaționali au ajuns să se întrebe dacă nu cumva Putin va încerca o nouă lovitură de tip Crimeea, pentru a-și reface popularitatea.

Liderul rus nu a reușit să-și îmbunătățească prea mult imaginea în ochii conaționalilor nici în 2019. Cota sa nu a crescut, deși Rusia a avut câteva succese pe plan extern, mai ales în Orientul Mijlociu.

Chiar într-un sistem departe de a fi democratic, modificarea legii pensiilor s-a dovedit a fi o nucă tare pentru lider. ■