Cu doar o lună în urmă, România privea de la distanță, cu minimă atenție și îngrijorare, ravagiile Covid-19

Bătălia pentru anticipate era în toi, iar strategia partidelor și a președintelui mergea mai departe. PSD boicota plenul pentru învestirea lui Ludovic Orban, iar președintele croia planuri pentru venirea poporului la urne.

Marcel Ciolacu părea de neclintit: „Nu putem participa la un vot pentru un prim-ministru desemnat, reprezentant al unui partid politic care în forul intern a decis că nu îşi votează premierul propus. Nu poţi să vii cu un premier desemnat pe care nicio forţă politică sau măcar un parlamentar să fi anunţat public că îl votează”.

Președintele Klaus Iohannis îi dădea replica: „Cea mai legitimă soluție este revenirea cât mai repede la votul cetățenilor și crearea unei noi majorități parlamentare, care să poată susține un guvern stabil, capabil să construiască autostrăzi, spitale, școli și să guverneze pentru cetățean.

Avem nevoie de un nou Legislativ, care să ofere o nouă majoritate dispusă să își asume și să susțină reformele indispensabile pentru progresul și dezvoltarea țării. Nu putem continua așa, cu situații de blocaj perpetue, cu guverne demise trimestrial.

Vedem însă că PSD-ului îi este frică să se întoarcă la popor și, deși timp de trei ani de zile a eșuat în a guverna, acum vrea să îi împiedice să-și facă treaba pe cei care au dovedit că vor și știu ce trebuie făcut în România”.

Da, se întâmpla acum o lună. Cu ce ochi privim acum acest război? Alegeri, declarații politice, chichițe procedurale, replici tăioase, campanie electorală… Doar câteva săptămâni și un cuvânt inexistent în vocabularul majorității românilor și nu numai au schimbat aproape totul. Politica, pâinea noastră mediatică cea de toate zilele, aproape că a dispărut din galantare. A fost înlocuită cu o alta, mult mai amară, care nu dă semne că va dispărea prea curând.

Politicienii APROAPE că au intrat și ei în șomaj tehnic, ca și o bună parte din România. Dar… 75 la sută, desigur. S-au refugiat în spatele calculatoarelor și dau mesaje ca oamenii să stea acasă. Privați de principalul instrument, televizorul, și de principalul decor, Palatul Parlamentului, se adaptează după pricepere și se luptă cu tehnologia. USR-PLUS difuzează pe Facebook un fel de conferință de presă. PSD a dezlănțuit un adevărat bombardament pe rețelele sociale. Și-a scos la înaintare toate figurile mai cunoscute publicului cu mesaje pe diverse teme. Liberalii au, orice s-ar zice, handicapul guvernării, iar comunicarea lor politică online este mai firavă. Izolat la o vilă de protocol, într-o primă fază, premierul Ludovic Orban iese doar cu mesaje legate de criză. Președintele Iohannis transmite și el, dar de la Palatul Cotroceni, apeluri la solidaritate, la respectarea regulilor și dă de înțeles, ca toate autoritățile, că lucrurile nu se vor opri nici prea repede, nici prea ușor.

Conținutul mesajelor transmise de politicieni s-a schimbat și el, pe alocuri radical. „Contează enorm ca fiecare dintre noi să urmeze întocmai regulile impuse de autorități! Protejați-vă pe voi și pe cei dragi, păstrați distanța, iar dacă vă întâlniți, nu vă mai strângeți mâna, nu vă mai îmbrățișați, nu vă expuneți și nu îi expuneți pe ceilalți pericolului infectării!”, îndemna șeful statului într-unul dintre cele mai recente mesaje. Și-ar fi imaginat vreodată că președintele Iohannis îi va îndemna pe români să nu se strângă în brațe? Sau că premierul Ludovic Orban va insista ca la fiecare ieșire în presă să ne dorească pur și simplu… sănătate?

…între paranteze

Suntem încă la începutul crizei. Vor veni vremuri și mai grele. Va fi nevoie, probabil, de decizii radicale, care vor deranja sau îndurera. Oamenii vor fi din ce în ce mai îngrijorați, nu numai de pandemia în sine, de sănătatea lor și a celor apropiați, dar și de felul în care vor trăi în și după această perioadă. Cu ce bani.

Coronavirusul schimbă lumea. Ne schimbă pe fiecare, până în cele mai intime resorturi, dar schimbă și ordinea lucrurilor. Va pune, probabil pentru o perioadă, între paranteze politica. Sau, în orice caz, modul clasic de a o face. În România, ca și în alte zone, politicienii vor trebui să găsească o metodă de a face să supraviețuiască politica. Am avut, de dinainte de prezidențiale încoace, o efervescență spectaculoasă a vieții politice. Răsturnarea guvernului Dăncilă, instaurarea cabinetului Orban, goana după anticipate, cu tot ce a presupus ea, au devenit doar amintiri. Nu numai că nu vom avea un scrutin parlamentar înainte de termen, dar sunt șanse majore ca nici măcar alegerile locale, programate pentru sfârșitul lui iunie, să nu aibă loc așa cum s-a prevăzut. Partidele iau în calcul amânarea. O campanie electorală e tot mai de neconceput, cel puțin o bună perioadă de acum înainte. Politicienii testează din vârful degetelor câte o mică bătălie, o acuzație, o insinuare, dar aproape insignifiante. E încă mult prea devreme. Dar, desigur, reflexele rămân și nu se pierd așa ușor. Doar se mai șlefuiesc. ■