Continuăm cu teatrul, apoi vom reveni la vizualităţi. În perioada de sfârşit-şi-nceput-de-ani trupele-şi mai iau şi zile de vacanţă, ca noi toţi, de Sărbători, însă încep să se şi adune premierele. Suntem totuşi departe de ceea ce va deveni conturul stagiunii 2019-2020. Acum – un mic inventar preliminar, apoi o privire de ansamblu asupra recentului Festival Naţional de Teatru, înainte de a trece la comentarii asupra cât mai multor spectacole din selecţie.
Primă listă cu noutăţi. Din octombrie încoace am văzut o serie de propuneri interesante, câteva de foarte ridicate nivele sau măcar incitante, meritorii în diverse feluri: cehoviana Trei surori, în regia lui Radu Afrim, la Naţionalul bucureştean, Persona, după filmul lui Ingmar Bergman, de Radu Alexandru Nica, la Odeon, Există nervi, după Marin Sorescu, pus în scenă de Felix Alexa la Teatrul dramaturgilor români, şi Barbă albastră, după Max Frisch, în regia lui Alexander Hausvater, la Teatrul „Stela Popescu”. În ţară n-am ajuns deocamdată decât, în octombrie, la shakespeariana Furtună a lui Tompa Gabor de la Naţionalul clujean, despre care am scris de curând în Jurnalul cultural, şi la Fania Fenelon, după Arthur Miller, premiera de la-nceputul lui noiembrie a aceluiaşi Hausvater la Teatrul „Al. Davilla” din Piteşti. Până la închiderea stagiunii, hăt!, în iunie, vom vedea ce vom mai putea vedea!
S-au desfăşurat între timp festivalurile toamnei şi-ale începutului de an: în septembrie – Fest(in) pe Bulevard al Teatrului Nottara (ediţia a VII-a,11-20 octombrie 2019), aproape perfect paralel, dar pentru alt public, Festivalul Internaţional de Animaţie ImPuls de la Ţăndărică (ediţia a XV-a, 12-19 septembrie 2019), TEEN-FEST-ul Excelsior-ului bucureştean (29 septembrie-6 octombrie), apoi Întâlnirile Internaţionale de la Cluj (9-13 octombrie, despre care am scris pe larg), Festivalul internaţional al teatrului de studio şi de forme noi al Teatrului piteştean „Al. Davilla” (1-10 noiembrie), Festivalul European al Spectacolului Timişoara – Festival al Dramaturgiei Româneşti – FEST-FDR, al Naţionalului din oraşul de pe Bega, probabil şi altele câteva, în constelaţia destul de aglomerată a reuniunilor de gen organizate peste tot în ţară.
Aş mai menţiona şi relansarea, pe 30 noiembrie, la Opera Naţională, a foarte interesantei creaţii a lui Dan Dediu după caragialiana Scrisoare pierdută, în regia lui Ştefan Neagrău.
Plus evenimentul major al fiecărei toamne – Festivalul Naţional de Teatru, retrospectiva stagiunii precedente, 2018-2019 (18-27 octombrie). A fost, ca de obicei, un bilanţ bogat, concludent. Sigur că o parte dintre spectacolele selectate le văzusem, la vremea lor, premierele. Am reuşit să văd destule altele, câte 2-3 pe zi-seară, nu pe toate (cine reuşeşte să facă faţă unei asemenea avalanşe?!). Majoritatea sunt în repertoriile curente ale trupelor, deci putem, cu toţii, recupera!
Trecerea în revistă a participanţilor la festival – în continuare. Analize – data sau dăţile viitoare.
Numărătoarea steagurilor: teatre, spectacole în FNT
Ca de fiecare dată, pentru bilanţul de stagiune din FNT sunt reţinute câteva zeci de producţii din toată ţara, din teatre mari şi mici, de stat, „naţionale”, în subordinea directă a Ministerului Culturii, ori cu alte afilieri, şi particulare, „independente”.
Directoarea artistică a festivalului şi selecţioneră unică, Marina Constantinescu, a ales din stagiunea 2018-2019 3 spectacole ale Teatrului Metropolis, câte 2 ale Naţionalului, ale Odeonului şi ale Teatrului Mic, toate bucureştene, primul şi ultimele 2 – subordonate Primăriei Generale a Capitalei, tot câte 2 de la Naţionalul din Târgu-Mureş (câte 1 al Companiei „Liviu Rebreanu”, românofonă, şi al Companiei „Tompa Miklós”, de limbă maghiară), de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj (una dintre producţii – realizată în colaborare cu „Nottara”-ul bucureştean), de la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila și de la Teatrul de Nord Satu Mare (câte 1 al Companiei „Mihai Raicu” şi trupei „Harag György”, cu aceleaşi profiluri lingvistice ca la Târgu-Mureş), şi câte unul de la „Bulandra”, „Nottara” (spectacolul în colaborare cu Teatrul Maghiar clujean), Excelsior, Teatrul Dramaturgilor Români şi cel Evreiesc de Stat precum şi de la ARCUB – Centrul de Proiecte Culturale al Municipiului Bucureşti (în coproducţie cu Compagnie des Ogres, Franţa), toate din Bucureşti, de la Naţionalele din Cluj şi Sibiu, de la teatrele timişorene German de Stat, respectiv Maghiar de Stat „Csiky Gergely”, de la Teatrul Clasic „Ioan Slavici” din Arad, de la „Luceafărul” din Iaşi, de la „Tamási Áron” din Sfântu Gheorghe (în coproducţie cu Universitatea de Arte din Târgu-Mureş), de la „Tomcsa Sándor” din Odorheiu Secuiesc, de la bucureştenele ACT, Teatrul LUNI de la Green Hours, unteatru în colaborare cu ArtEst Foundation, Centrul Replika, în fine, de la Reactor de creaţie şi experiment din Cluj și de la Teatrul Figura Stúdió din Gheorgheni.
Din străinătate au fost invitate la ediţia 2019 a FNT-ului 3 spectacole coregrafice sau de „teatru-dans”, 2 din Franţa, ale Companiilor Hervé Koubi şi Maguy Marin (în colaborare cu Maison des Arts et de la Culture din Créteil) şi 1 rusesc, al Baletului Eifman din Sankt-Petersburg.
Numărătoarea regizorilor
Au fost pretenţi, dintre „vedetele” regiei româneşti de teatru a perioadei, următorii: Andrei Şerban, Alexandru Dabija şi Gábor Tompa, cu câte 2 montări, Victor Ioan Frunză cu 3, László Bocsárdi, Dragoş Galgoţiu, Felix Alexa, tot cu 2, Radu Afrim, ca şi Frunză, cu 3. Au lipsit Silviu Purcărete sau Mihai Măniuţiu. Mulţi alţi regizori reputaţi, de la Gelu Colceag, Vlad Massaci, Cristi Juncu, cu 2 producţii, Claudiu Goga, Ada Milea (actriţa-cântăreaţă devenită autoare de spectacole teatral-muzicale), Andreea Vălean, Radu Apostol sau Lia Bugnar (şi ea actriţă, dar şi dramaturg…ă prolifică, regizoare a unui text propriu) la mai-tinerii Carmen Lidia Vidu (tot pe un text personal), Andrei şi Andreea Grosu, cu 2 montări, Eugen Jebeleanu (actor „convertit” şi el), Vlad Cristache, Andrei Măjeri. Alte nume: Iarina Demian, Dumitru Acriş, Zoltán Lendvai, Mădălin Hâncu, Cristian Ban, Vladimir Anton, István Albu. Teatrul „Luceafărul” din Iaşi a prezentat un spectacol realizat de o „echipă de proiect”. La fel – Centrul Replika din Bucureşti.
Au semnat spectacole în FNT şi câţiva regizori invitaţi ai trupelor din țară: italienii Roberto Bacci la Naţionalul clujean şi Enrico Bonavera la Excelsior, şi basarabeanul Petru Vutcărău la Teatrul „Regina Maria” Oradea
Vârfuri şi… nevăzute!
Din ce-am apucat să văd în timpul FNT-ului sau dinainte, aş propune, rapid, o… selecţie selectă din selecţia amplă a festivalului. Cu adaosul obligatoriu că mult mai multe, mai-toate spectacolele reţinute de Marina Constantinescu merită – categoric! – văzute.
Iată:
● cele 3 ale lui Victor Ioan Frunză: Zbor deasupra unui cuib de cuci, după scenarizarea semnată de Dale Wasserman a romanului lui Ken Kesey, Henric al IV-lea după Pirandello şi, deasupra lor, Colivia cu nebune, după Jean Poiret;
● Moş Nichifor al lui Alexandru Dabija, după Creangă;
● Sam sau Introducere în viaţa de familie de László Bocsárdi, după Maria Wojtyszko;
● rebreniana Pădure a spânzuraţilor „scenarizată” şi montată de Radu Afrim;
● Nevermore al lui Dragoş Galgoţiu, după Poe;
● şi Chiritza în concert, spectacolul de teatru-muzică al Adei Milea.
N-am văzut şi – deci – nu pot şti cum au ieşit următoarele:
● Salba dracului al lui Dabija, după Alecsandri;
● shakespearianul Neguţător din Veneţia şi sorecianul Iona, ambele ale lui Tompa Gábor;
● Dansul Delhi şi Sub fiecare pas e o mină neexplodată dintr-un război neterminat cu tine ale lui Radu Afrim, primul – după Ivan Vârâpaev, al doilea – pe un scenariu propriu.
Interesantă ideea de a aduce, lângă interesanta montare a lui Andrei Şerban după Richard al III-lea de la „Bulandra”, un alt… Richard al III-lea, al aceluiaşi regizor, realizat în Ungaria, la Teatrul Radnóti Miklós din Budapesta.
Din ce mai văzusem de-a lungul stagiunii, o singură absenţă mi s-a părut frapantă: a Hamletului lui Galgoţiu de la Odeon.
…Însă, cum am recunoscut de la bun început, n-am văzut tot ce-a oferit Festivalul Naţional de Teatru…
*
Cu detalii, descriptiv şi analitic – la proxima! ■